1,472 matches
-
zăpadă dansau prin văzduhul necuprins, cenușiu, iar casa și hambarele i se iveau în față ca o fortăreață întunecată. Când trecu prin fața grajdului, îl izbi mirosul de paie amestecate cu balegă. Simțind pașii stăpânului, caii tropăiau. Ajuns în pragul casei, samuraiul se opri, își scutură cu grijă zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zăpada de pe straie și intră. Chiar în fața lui, unchiul stătea lângă vatră cu piciorul drept bolnav într-o parte și își încălzea mâinile la foc. Alături stătea cuviincios, cu picioarele strânse sub el, fiul cel mare de doisprezece ani al samuraiului. A, Roku! îl strigă unchiul său tușind cu mâna făcută căuș la gură, parcă înecat de fumul din vatră. Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când își văzu tatăl, fiul cel mare, Kanzaburō, făcu o plecăciune și fugi la bucătărie, răsuflând ușurat. Fumul se ridica pe lângă cârligul pentru vase și urca spre tavanul pătat de funingine. Atât în vremea tatălui său, cât și în vremea samuraiului, vatra aceasta afumată fusese loc de sfat pentru multe hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hotărâri și loc de judecată pentru pricinile sătenilor. — Am fost la Nunozawa și m-am întâlnit cu seniorul Ishida. Bătrânul tuși ușor. Mi-a spus că nu are încă nici un răspuns de la castel pentru pricina cu pământurile din Kurokawa. Tăcut, samuraiul începu să rupă niște surcele stivuite pentru foc. Ascultând trosnetul lor ascuțit, îndura văicărelile obișnuite ale unchiului său. Tăcea, dar nu pentru că nu era deloc mișcat sau pentru că nu se gândea la nimic. Pur și simplu, nu era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-i contrazică pe alții. Pe deasupra, poveștile unchiului său care se agăța de niște evenimente de mult trecute îl apăsau pe suflet. Cu unsprezece ani în urmă, când Stăpânul construise un castel și un oraș nou și reîmpărțise domeniile, dăduse familiei samuraiului lunca și cele trei sate în locul pământurilor de la Kurokawa unde trăiseră moșii și strămoșii lor. Politica Stăpânului era ca, prin mutarea lor pe un pământ necultivat, mai sărac decât domeniul pe care-l stăpâniseră înainte, să dezvolte locurile acestea sălbatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cele trei sate în locul pământurilor de la Kurokawa unde trăiseră moșii și strămoșii lor. Politica Stăpânului era ca, prin mutarea lor pe un pământ necultivat, mai sărac decât domeniul pe care-l stăpâniseră înainte, să dezvolte locurile acestea sălbatice, dar tatăl samuraiului fusese convins că altul era motivul pentru mutarea lor. Când kanpaku Hideyoshi l-a supus pe Stăpân, un grup de răzvrătiți conduși de clanurile Kasai și Ōzaki s-au răsculat și printre ei au fost și câteva rude îndepărtate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-a adăpostit pe rebelii învinși și i-a ajutat să scape. Stăpânul nu uitase una ca asta și poate că de aceea le dăduse tocmai pământurile acestea sălbatice în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în locul domeniului de la Kurokawa. Așa credea tatăl lui. Vreascurile pe care samuraiul le aruncase în foc trosneau amintind de văicărelile și de bombănelile tatălui și unchiului său pentru deserviciul ce li se făcuse. Ușa bucătăriei se deschise și apăru soția samuraiului, Riku. Femeia îi servi pe cei doi cu sake și supă miso în boluri făcute din frunze uscate de magnolie. Privind expresia unchiului și pe cea a soțului ei care continua să rupă surcele în tăcere, înțelese care era din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și noapte trecuseră însă. Lăsând la o parte provinciile de vest, cele din est erau acum sub stăpânirea seniorului Tokugawa și nici chiar un daimyō ca Stăpânul, cel mai puternic din Michinoku, nu putea să miște trupe după bunul plac. Samuraiul și soția sa rupeau surcele și ascultau cu răbdare nesfârșitele istorisiri ale unchiului care își îndulcea nemulțumirea că nu mai erau bătălii cu sake, cu monologuri și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și cu povești despre propriile sale fapte de glorie. Ascultaseră de atâtea ori poveștile și lăudăroșeniile acestea încât le păreau niște merinde mucegăite pe care doar bătrânul le mânca în singurătate pentru a se ține în viață. Aproape de miezul nopții, samuraiul trimise doi oameni de-ai săi să-l ducă pe unchi până acasă. Când deschise ușa, dintre norii poleiți în lumina lunii, apăru pe neașteptate o rază. Ninsoarea se oprise. Un câine lătră până când unchiul se pierdu din vedere. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foame, dar ai lor îi lăsau acolo fără să-i poată ajuta. În cele din urmă, câinii sălbatici și corbii le-au sfâșiat hoiturile. E drept că foametea nu s-a mai abătut niciodată asupra celor trei sate de când familia samuraiului primise pământurile în stăpânire, dar tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor, atârnate de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tatăl său a poruncit ca fiecare gospodărie să adune în saci castane, ghinde și mei din primul cules și să le pună la păstrare în podurile caselor, atârnate de grinzi. Ori de câte ori vedea sacii puși la păstrare în fiecare casă, gândurile samuraiului zburau de la unchiul său plicticos la chipul blând al tatălui său mai înțelept pe care și-l amintea bine. Tatăl lui ducea însă și el dorul pământurilor mănoase stăpânite de familia sa din moși-strămoși și spunea adesea că în Kurokawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de grâu, cu muncă puțină. În sălbăticia de aici, culturile principale erau hrișca, meiul și ridichea japoneză, dar nu-și permiteau să mănânce din ele în fiecare zi pentru că trebuia să se strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci de mei sau de grâu. Țăranii mâncau mai ales ceapă sau arpagic. Samuraiul nu ura însă aceste locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fiecare zi pentru că trebuia să se strângă birul pentru Stăpân. Chiar și în casa samuraiului erau uneori zile când se mâncau doar frunze de ridiche japoneză cu terci de mei sau de grâu. Țăranii mâncau mai ales ceapă sau arpagic. Samuraiul nu ura însă aceste locuri sterpe, cu toate regretele după Kurokawa ale tatălui și ale unchiului său. Acesta era primul domeniu pe care îl stăpânea de când devenise capul familiei la moartea tatălui său. Țăranii de aici, cu ochii lor duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca niște vite, de dimineață până seara, fără vrajbă și fără răzmerițe. Lucrau pământurile neroditoare și își plăteau birul la vreme, deși pentru aceasta mai dădeau și din bucatele ce li se cuveneau lor. Când stătea de vorbă cu țăranii, samuraiul uita de diferențele de rang, simțindu-se legat de ei. Credea că singura lui calitate este puterea de a îndura, însă țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Când stătea de vorbă cu țăranii, samuraiul uita de diferențele de rang, simțindu-se legat de ei. Credea că singura lui calitate este puterea de a îndura, însă țăranii erau cu mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mult mai supuși și mai răbdători decât el. Uneori samuraiul îl lua cu el pe fiul său cel mare, Kanzaburō, și urcau împreună pe muntele aflat la nord de casa lor. Năpădite de buruieni, se vedeau ruinele fortăreței ridicate de samuraiul ce stăpânise odinioară peste aceste locuri, iar câteodată, din șanțul secat și împresurat de tufișuri și dintre întăriturile de pământ acoperite de frunze uscate, se întâmpla să iasă la iveală câteva boabe de orez arse sau câte un bol spart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orez arse sau câte un bol spart. Din vârful muntelui bătut de vânturi se puteau vedea valea și satele. Niște pământuri triste să-ți rupă inima. Niște sate ce păreau strivite de o forță nevăzută. „Astea... sunt pământurile mele” șopti samuraiul în sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă și el aceeași viață. De acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sinea lui. Dacă nu vor mai fi războaie, aici își va trăi tot restul vieții, la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă și el aceeași viață. De acum înainte, samuraiul și copiii săi nu se vor mai despărți de aceste pământuri tot restul zilelor. Samuraiul se ducea câteodată la pescuit pe micul iaz de la poalele muntelui, împreună cu Yozō. Toamna târziu privea cele câteva păsări albe cu gât lung dând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la fel ca tatăl său. După moartea lui, o să-i urmeze fiul său cel mare care o să ducă și el aceeași viață. De acum înainte, samuraiul și copiii săi nu se vor mai despărți de aceste pământuri tot restul zilelor. Samuraiul se ducea câteodată la pescuit pe micul iaz de la poalele muntelui, împreună cu Yozō. Toamna târziu privea cele câteva păsări albe cu gât lung dând din aripi printre păsările de apă castanii de pe iazul acela plin de trestii întunecate. Lebedele albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
iazul acela plin de trestii întunecate. Lebedele albe veneau de peste ape din țări îndepărtate, unde frigul era aspru. La sosirea primăverii, aceste păsări călătoare plecau din nou fluturându-și aripile mari și plutind pe cer deasupra văii. Ori de câte ori le vedea, samuraiul se gândea că păsările acestea cunoșteau țări pe care el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fluturându-și aripile mari și plutind pe cer deasupra văii. Ori de câte ori le vedea, samuraiul se gândea că păsările acestea cunoșteau țări pe care el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre vasalii de seamă. Samuraiul îl luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre vasalii de seamă. Samuraiul îl luă cu el pe Yozō și plecă din sat dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dis-de-dimineață, iar pe la prânz ajunse la Nunozawa. Cădea o lploaie înghețată și picăturile fără număr se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se topeau în clipa în care atingeau apa din șanțul ce înconjura castelul împrejmuit cu ziduri de piatră. După ce își trase puțin sufletul în anticameră, samuraiul intră la seniorul Ishida. Seniorul era un om rotofei. Purta haori și stătea jos. Samuraiul făcu o plecăciune adâncă sprijinindu-se cu ambele mâini de podeaua închisă la culoare și bine lustruită. Seniorul Ishida îi zâmbi și îl întrebă de unchiul său, râzând vesel: A venit aici chiar zilele trecute să se plângă ba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]