2,488 matches
-
-i bine. De când îi aștept? Acum rămâi în pace, că eu merg să mai trebăluiesc prin curte și să pregătesc culcușul unde să se hodinească dobitoacele la noapte. Ieșind în curte, și-a aruncat privirea în lungul șleaului... Șirul de sănii abia se zărea înaintând pe valea Coșcovei... Nu mai era cale lungă până să ajungă la crâșmă. Abia se apucase de treabă când s-a auzit strigat de Măriuța: Costache! Care-i porunca? Te cheamă Vasile! De ce? Nu știu. Mi-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dată mult mai calm: Treci tu în față, Ioane. Eu am să merg în coda șirului la început. Pe drum ne-om rândui. Dacă asta-i vrerea ta, așa am să fac - a răspuns Cotman. Sub lumina albă de afară, săniile păreau un șir de năluci ce rătăceau între cer și pământ. Ici acolo, o căciulă sau un suman negru punctau reptila antediluviană ce înota printre nămeții nesfârșiți... De pe creasta dealului din coasta târgului li se dezvăluia o pădure de coșuri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de săptămâna viitoare punem pușca la treabă! O punem, Ioane! Roagă-te la Dumnezeu însă să nu avem nevoie de-adevăratelea de ea, că... Păi, dacă-i vorba pe-așa, atunci vrei-nu vrei, trebuie să mergi la coda șirului de sănii. D apoi asta am hotărât-o deja... Se înserase de-a binelea când cărăușii urcau dealul din marginea târgului.. Mitruță - fiind la coadă - era cu ochii în patru. De fapt, toți cărăușii făceau același lucru... Acum degeaba ne zgâim ca
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cu întrebarea: „Cine sunt cei ce ne-au așteptat și m-au lovit?... Numai că știau pas cu pas toate drumurile noastre. Mai știau apoi că vinerea seara eu port paralele cărăușilor și că eu merg în coada șirului de sănii. Apoi au ales și o noapte cu o vreme turbată ca aceea... Străini de crâșmă nu-s!...Da ’ ia stai, Hlibocene! Tu n-ai băgat de seamă că acum două săptămâni, taman când împărțeai banii la oameni, la o masă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
întrebat Cotman. Aici la magazie nu mai este loc. Hai să mergem la gară, să descărcăm de-a dreptul în vagon... După ce au scăpat de încărcătură, au făcut cale întoarsă. La o bucată de cale, Mitruță s-a urcat în sanie. În scurt timp, însă, a sărit jos, cu o durdă ca aceea în mână. Uite aici, Ioane - i-a arătat-o lui Cotman. Acesta a luat-o în mâini, a cumpănit-o ca pe o găină și a întrebat: N-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu strică - s-a grozăvit Mitruță. Da, da. Să-i treacă oleacă udul... Apoi dacă s-or înădi ca vulpea la găini, atunci au să dea de-a bâca ca ursul în huci - a încheiat Mitruță vorba, ducându-se la sania lui. Noaptea se lăsa cu sclipet de stele și geană de lună plină. Omătul înghețat scrâșnea sub tălpi precum sticla pisată. Felinarul din poarta Crâșmei din drum sclipea îmbietor... Când au ajuns la poartă, s-au oprit răsuflând ușurați: Uite
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acum duceți vă și vă îndestulați, că sunteți înghețați și flămânzi. Apoi om mai tăifăsui... * Măi oameni buni, nu vi se pare că în iarna asta am avut parte de o vreme dușmănoasă ca niciodată? - a întrebat Puicuță înainte ca săniile să intre în curtea magaziilor lui Aizic. Măcar nu-mi mai aduce aminte - s-a apărat Hliboceanu de spusa lui Puicuță. Era într-o vineri seara, ultima înaintea Crăciunului. Aizic îi aștepta, dar cu oarecare îndoială. Cine știe dacă or
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Acum nu știu: o vrut să te pălească pe tine sau să ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii au să pornească după sănii, crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ne lase doar în întuneric? Lasă-te jos, să așteptăm mișcarea următoare... În minuta ce a urmat, o nouă plesnitură a retezat lumina felinarului lui Cotman, lăsat pe sanie. Pregătește pușca și nu te mișca! Lotrii au să pornească după sănii, crezând că noi le urmăm fără abatere... Mitruță a ridicat cocoșul puștii, ca la vânătoare, gata să tragă în orice clipă... Din spate se auzea icnet de om care aleargă din greu... Mitruță și Cotman s-au făcut una cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
slabă a felinarului, s-au arătat două fețe îngrozite și niște ochi crunți... Ahaaa! Parcă ne cunoaștem... Nu cumva treceți din când în când pe la Crâșma din drum? Ba bine că nu - a intervenit Mitruță. Pecetluiți-i pe câte o sanie și ochii pe ei, să nu ne scape. Caii îi aduce Puicuță... Nu duce grijă, Hlibocene, că pușca îi încărcată. Uite-o colea - l-a liniștit Mitruță. Au mers răzbit prin ninsoarea neostoită. În cele din urmă au ajuns la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să fie! Da’ de când aveți voi cai? Stai stai! Eu cunosc caii iștia. Îs ai celor doi despre care am vorbit noi, Hlibocene - a zis crâșmarul, mirat peste măsură. Avem cai și chiar pe stăpânii lor. Uite-i colea în sănii - s-a lăudat Mitruță. Atunci se schimbă treaba. Duceți-i în bucătăria de vară. Nu vă fie teamă că au să scape, pentru că ferestrele au gratii, iar ușa o lăcătuim bine de nici n-au să clipească. Mâine dimineață îți
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
caii nu-i vindem! - au strigat lotrii, ca mușcați de șarpe. De unde să împrumutați voi bani? De la stăpânii ocnei? Sau de la ducă-se pe pustii?... Mâine dimineață vă ducem la poliție și acolo v-o văzut Scaraoțchi. Costache, ne împrumuți sania ta pentru cai? - a întrebat Hliboceanu. Mai încape vorbă? Eu sunt unul din cei care vor merge mâine la târg cu flăcăii iștia - a sărit Puicuță. Și eu o să le țin de urât cu pușca sub nas - s-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dovedit pe hoți... Ancheta s-a prelungit până spre chindie. Hoții au fost reținuți, urmând să fie judecați. În toată ancheta nu au pomenit de cai nici cărăușii, dar nici hoții... Când au scăpat de la poliție, au urcat grăbiți în sanie și au dat bice cailor. Erau flămânzi și obosiți mai mult decât după o zi de muncă. Cu banii am avut mare noroc de Aizic, fiindcă altfel nu știu dacă ne credea comisarul. L-ați văzut ce mutră o făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Însă nimic. Ce părere-aveți? — Că egalitatea nu se verifică. A mai văzut cineva silueta asta? — Sunt o femeie singură, domnule Kravciuk, dacă asta doriți să aflați. Măi, să fie! Așadar, nimeni nu beneficia de dreptul de-a se da cu sania pe pantele dinainte-mi. Închisă În racla-i de cristal, Albă-ca-Zăpada aștepta un prinț eliberator. — Ce măsuri ați luat? În afară, bineînțeles, de aducerea mea aici sub forma unui colet poștal. — Ați văzut-o adineauri. O clonă care să-mi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cuprinse de flăcări. De teamă, Închise ochii și se prinse cu mîinile strîns de genunchi. Era o emoție ciudată, un amestec de bucurie, uimire și spaimă, ca atunci cînd părinții o duseseră la munte și o dăduseră prima oară cu sania și cînd prima atingere a zăpezii i se păruse fierbinte... — Vai, doamna Christina, ce se Întîmplă cu dumneavoastră? Vedeau toate ce se Întîmpla, dar poate nu le venea Încă să creadă și, pînă să se dumirească, o femeie mai energică
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ureche și o să-ți iasă pe cealaltă. Poți să rămîi aici sau să fugi peste graniță, cum decizi, ți-a spus-o pe un ton oficial cum n-o făcea de obicei, dar tu nici vorbă, te-ai săltat pe sanie și hopa sus, să-mi hotărască Comandantul Suprem soarta. Ai făcut prostia vieții sau poate aveai vreun plan ascuns, atunci puteai să-ți dai seama că apele nu erau chiar atît de limpezi, era clar că îl incomodai, mă mir
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru a-mi spori și mai mult extazul dezorientării, numele străzii pe care se află casa familei Campbell, strada pe care a crescut prietena mea! strada pe care ea a țopăit! a patinat! a jucat șotron! s-a dat cu sania! în timp ce eu visam la existența ei la vreo o mie cinci sute de mile depărtare, în ceea ce se zice că ar fi una și aceeași țară. Numele străzii? Nu Xanadu, nu, chiar și mai fain, ah, cu mult mai haios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să meargă în birou, să întrebe dacă nu a fost căutat la telefon, dar nu se poate abține să nu intre la dirigintele șantierului: -Tovarășe Stanciu, fără sudorul Bogdan stau și mă uit! Afară deja fulguiește. O să ne dăm cu sania rîde șeful. Și cu montajul? Unde-i sudorul? Mi l-a cerut directorul, stă o secție. Mergi la Ștefănescu, șef de secție în Zona Doi, are el un sudor bun, am să-i dau și eu telefon. Ziceai că vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în copilărie, cînd încă nu știa cum arată munții, iar brazi văzuse doi, și-aceia ciuntiți, în curtea fostului conac boieresc din sat. Zînele din poveștile preferate și le închipuia locuind în case mari, înconjurate de mulți brazi, călătorind în sănii împodobite cu flori și blănuri, din care li se vedeau doar ochii mari și părul lung, blond ca paiul de grîu înainte de secerat. "Frumoasă femeie, ca o zînă! gîndește Mihai auzind foșnetul revistei de sub arbust, pe care o ia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de-i înnebunește. Se duce la telefonul din colț și formează un număr: Alo, Tomșa la telefon. Vezi că a ieșit gospodarul în curte. Și de ce nu m-ai anunțat, deșteptule?! se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi-a povestit cum dintr-o ciupercă cu picățele albe ieșeau o groază de pitici, care fugeau printre floricele și printre firele de iarbă din poieniță și țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țipau fericiți, la fel ca oamenii de afară. Miracolul C: mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
m-a auzit cum plâng, m-a văzut cum dorm lângă ea pe covor și s-a străduit să învie; Kita era capabilă de minuni, ca o zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zână; poate n-ați uitat Miracolul C, din Capitolul 4 („mă așezam pe sanie, țineam bine de lesă și doar șopteam hai, Kita, hai! și se opintea din trupușorul ei lunguieț, puțin mai închis la culoare ca mierea, până urnea sania din loc, asta era mai greu, după aia alerga ca o nebună, cu gura deschisă și cu limba atârnând într-o parte, în vânt, auzeam cum ne bat inimile, cum ticăie ca două ceasuri de bucătărie, cum își potrivesc încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stațiuni montane. Luana și Ștefan s-au bucurat de una din acestea. Muntele era plin de zăpadă, camerele încălzite. Ștefan adora să schieze. S-a chinuit două zile s-o învețe să se țină pe tălpile de lemn. Luana prefera sania. Au făcut atâtea pârtii, pe tot felul de sănii improvizate, de-au crezut că nu vor mai ajunge acasă în bună stare. Noul an i-a găsit strâns îmbrățișați, dorindu-și, unul altuia, ca nimic, niciodată, să nu-i despartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]