1,391 matches
-
aromă și uneori nici măcar atât. Prefer tricourile lui de o mie de ori celor cu Che Ghevara cu basca lui cu stea în frunte. În micul univers ludic al artistului, articulația devine bucurie, invectiva nu mai are nicio fărâmă de sarcasm, nicidecum de violență, ci acea voioșie deliberat clandestină a unui gest provocator și inocent în același timp: Suck My Book, Suck My Shoes, Suck My Mojito, Suck My Beer, Suck My Wireless, Suck My Time, Suck My Passport, Suck My
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6333_a_7658]
-
da da// astfel își treceau ei unul altuia ziua de marți 1991 vara” (p. 5). Sigur, s-ar putea divaga generos pe marginea dispoziției poetului de a contraria la fiecare vers. Există o melancolie, fără doar și poate, contracarată prin sarcasm. Se face simțită, de asemenea, și o indiferență față de tensiunea cuvintelor, privite în sine, care sporește, de fapt, curiozitatea față de strania energie dintre acestea. Cu puțină empatie s-ar putea trage și o serie de concluzii despre dispoziția oarecum testamentară
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
inadecvarea dintre forma literară și ideile menite a le exprima. Dialogurile sînt odioase în frivolitatea lor, personajele sunt scheme abstracte vorbind în dodii savante, iar atmosfera e de comicărie groasă, cu iz de talcioc. Din carte răzbate o halenă de sarcasm frivol, un aer de comedioară pusă la cale de un autor care e iremediabil histrion. De aceea narațiunea propriu-zisă nici nu atinge treapta romanului, mai justificat fiind să vorbim de o schiță umoristică în care personaje derizorii rostesc niște cuvinte
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
acordă venerabilului personaj o costumație adusă la zi, plebeiană. Bardul își altoiește rădăcina luciferică cu o mlădiță a revoltei sociale: „E adevărat, am spus eu, poezia e luxul săracilor” ( Poetul bătrîn își declamă faima, 2). Nu fără a adăuga un sarcasm specific: „Dumnezeu face toate lucrurile frumoase, poeții vin doar și pun hoțește semnătura” (ibidem). Spre a notifica în alt loc că se formează cozi la Apocalipsă, pîinea ca și poezia revenindu-le doar celor sătui. Să fie aici o aluzie
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
Deputaților, deoarece nu este dispus să facă ”lucruri imposibile”, considerând că un Executiv nu se poate amesteca în afacerile Legislativului. În ceea ce privește implicarea premierului într-o chestiune care ține strict de Parlament, eu nu zâmbesc și nu merg mai departe cu sarcasmul. Nu cred că se poate așa ceva întâmpla într-o democrație care este atent reglată constituțional, cum este democrația noastră. Putem dialoga, nu am nicio opreliște de dialog, am nevoie de opoziție în Parlament, pentru că am nevoie de un termen critic
De ce nu o schimbă premierul Ungureanu pe Anastase? () [Corola-journal/Journalistic/45849_a_47174]
-
reprezintă o colecție de mărturii ale mizantropiei transformate în stil de existență. Făpturile umane întîlnite pe drum apar, toate, caricaturizate, ironizate ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori alcoolici agresivi, de hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
1963) al lui John Schlesinger, William și-a construit propria ficțiune ipsativă, propria fantasmă-psihedelică necrofaga care-i devora mintea, iar filmulețul de animație scos de el despre propria familie exceleză prin notele macabre purtând stigmatul unei servituți patologice deghizate în sarcasm. Billy alegea în fața oricărei împliniri a confruntării cu realitatea evaziunea în ficțiunea să îmbrățișată afectuos. La fel, William alege să-și cultive obsesia, si mai mult decât atât, să o reproiecteze asupra lui Jim ghidat pas cu pas spre sinucidere
Suflete pierdute într-o cameră virtuală by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5878_a_7203]
-
mai terifiante, penitenciarele, unde deținuții de drept comun sunt amestecați cu deținuții politici și unde delațiunea a devenit pentru unii o a doua natură. Personajele cresc parcă din această mâzgă umană, iar de data aceasta regizorul renunță la comic pentru sarcasm și înfățișare directă a ororii. Pot vedea în acest film și un mesaj care să rotunjească sensul operei sale cineamtografice. Comicul servește expunerii unui anumit tip de analiză a sistemului totalitar, devenind o antifrază ironică la retorica propagandei și butaforiei
Memento Andrei Blaier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5063_a_6388]
-
actual. Am căutat zadarnic o brumă de „universalitate”, deși, zice-se, istoria se repetă și, dacă ne-am lua după ideea lui Neagu Djuvara, cum că moravurile sunt acelea care o pun în mișcare, ar trebui să fim sensibili la sarcasmele unor autori din trecut cel puțin în egală măsură cu plăcerea pe care ne-o fac textele din „Cațavencii”. Cam tot ce am descoperit oarecum general valabil au fost versuri ca următoarele, care critică „spurcata împreunare” dintre takiști și liberali
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
libertate», iar celălalt cu o «vocație», numai bune amândouă să escamoteze sau să sublimeze limitele reale ale situației lor: cât despre mine, îmi asum (reclam, je réclame) să trăiesc din plin contradicț ia timpului meu, care poate face dintr-un sarcasm condiția adevă rului.” Acest citat din finalul „Introducerii” la Mitologii, din 1957, a fost reluat în câteva dintre monografiile despre Barthes. Anette Lavers îl așază ca motto la lucrarea ei Roland Barthes. Structuralism and after, Methuen and Co., London, 1982
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
citat din finalul „Introducerii” la Mitologii, din 1957, a fost reluat în câteva dintre monografiile despre Barthes. Anette Lavers îl așază ca motto la lucrarea ei Roland Barthes. Structuralism and after, Methuen and Co., London, 1982. Să faci dintr-un sarcasm condiția adevărului. Să renunți adică la exigența epocii, de a plasa adevărul în zona științei, așa cum făceau toate discursurile științelor umane după modelul celor exacte. Și așa cum se întîmpla în țările socialiste, unde discursul politic nu lăsa nimic omenesc între
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
entuziastă pe care Rousseau crezuse cîndva c-o întruchipează). Adevărul, spune Barthes, nu e doar rezultatul unei fatale dar artificiale contradicții (de care dă seama realismul socialist de pildă), ci un fenomen a cărui condiție de apariție este o grimasă. Sarcasm înseamnă în greaca veche „a-ți deschide gura pentru a-ți arăta dinții”. Yahoo are de altfel un emoticon pentru sarcasm, pentru că sarcasmul e în primul rînd o figură corporală, de dinaintea limbajului. Acest citat apare grăitor astăzi, în epoca post-teoriei
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
de care dă seama realismul socialist de pildă), ci un fenomen a cărui condiție de apariție este o grimasă. Sarcasm înseamnă în greaca veche „a-ți deschide gura pentru a-ți arăta dinții”. Yahoo are de altfel un emoticon pentru sarcasm, pentru că sarcasmul e în primul rînd o figură corporală, de dinaintea limbajului. Acest citat apare grăitor astăzi, în epoca post-teoriei. Cine dădea doi bani pe el în timpurile teoriei critice, cînd teoreticianul demitiza cu aplomb, cînd politicianul lichida mentalități și suflete
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
dă seama realismul socialist de pildă), ci un fenomen a cărui condiție de apariție este o grimasă. Sarcasm înseamnă în greaca veche „a-ți deschide gura pentru a-ți arăta dinții”. Yahoo are de altfel un emoticon pentru sarcasm, pentru că sarcasmul e în primul rînd o figură corporală, de dinaintea limbajului. Acest citat apare grăitor astăzi, în epoca post-teoriei. Cine dădea doi bani pe el în timpurile teoriei critice, cînd teoreticianul demitiza cu aplomb, cînd politicianul lichida mentalități și suflete retrograde, fără ca
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
cine poate să o facă! - a faptului că cele două concerte se completează reciproc sub aspectul imaginii, definind împreună una dintre cele mai captivante și mai emblematice personalități ale artei ruse moderne de secol XX. Căci între lirismul consistent și sarcasmul șfichiuitor, între fermitatea brutală a afirmărilor și duioșia comunicării, se conturează o lume populată în egală măsură de visul oniric al lui Chagall sau dramele de tragică viziune ale lui Bulgakov, de avatarurile regimului sovietic de care Prokofiev, personal, a
Lumea solistului muzician... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5640_a_6965]
-
femeia și vinul”. Și Eugen Negrici practică într- adevăr ceea ce predică. În comentarea actualității literare (ba chiar sociale) postdecembriste, el se dovedește un analist cu atât mai lucid cu cât stilistica lui traversează, relaxat, aproape toate gamele atitudinale posibile, de la sarcasm și ironie neagră până la umorul cel mai pur. Prejudecățile, „falsele concepte”, clișeele, „fenomenele ignorate” ale vieții culturale românești sunt expuse unui tir discursiv pe cât de inteligent, pe atât de savuros. Nu stric plăcerea cititorului de a le descoperi, rezumându-mă
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
îmi spune că e infracțiune să divulgi corespondență proprie, dar el face același lucru când o trimite unei asociații din care fac parte. 5.MD spune că îl laud în privat. Toți cei care au interacționat cu mine îmi cunosc sarcasmul foarte dezvoltat. Pot să îi pun la dispoziție o listă de cel putin 50 de oameni care s-au prins imediat când le spuneam cât sunt de frumoși și de deștepți. Dar unora posibil să le meargă mai greu mecanismul
Un student la Drept se ceartă cu Danileț: "Dacă dai like lui Băsescu, ai încălcat legea?" by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/45374_a_46699]
-
o paznică și procesul lui Pătrășcanu sunt cele mai izbutite fragmente din întreaga carte. Prima insistă pe o tensiune a interiorității comune, desăvârșite prin suferința revelată, cealaltă pe simulacrul istoriei, pe mistificarea orbitoare, ce nu poate fi notată decât prin sarcasm și ironie. Lena Constante scrie despre o lume fragmentată, mereu seismică, ce poate fi anulată prin refugiul în puterea cuvintelor încapsulate în memorie. În lupta „cu dușmanul cel mai perfid și mai subtil: tu însuți”, ea e gata să scrie
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
pe când el se concentra să poată treacă fără să cadă în prăpastie, prăpastia neagră a existenței lui, îi strigau cuvinte jignitoare, bătându-și joc de el, dezlănțuind, cocoțate pe sacii de gunoaie și excremente, un potop infernal de ocări și sarcasme. Priveliște care (după părerea lui) trebuia să trezească în sufletul spectatorilor un amalgam de tristețe și de uriașă și monstruoasă veselie, într-atât era de tragicomică. Din acest motiv nu socotea că are dreptul să se lase în voia plânsului
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
situează între „stiliștii mari”, „un foarte puternic talent și cu totul original”, văzând în Creangă „adevăratul tip al românului, cu calitățile lui mari și cu defectele lui de rasă”; la calități, trece: „inteligență aleasă, prezență de spirit, umor, ironie fină, sarcasmul cel mai mușcător, mai presus de toate caracter sentimental și entuziast, având totdeauna la îndemână un fond nesecat din înțeleapta filozofie a poporului român”, iar la defecte: „ca și țăranul nostru, guraliu, adesea se pierde în amărunțimele descripției, slăbind firul
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
despre o clădire și o sală de patrimoniu, în a cărei bibliotecă a lucrat Paul Valéry și care a găzduit personalități și spectacole memorabile. Reglementări comice În același număr din Observator cultural, Liviu Ornea comentează cu umor, dar și cu sarcasm, reglementările privitoare la doctorat emise, cum altfel să spunem, de Mihnea Costoiu, ministru delegat pentru cercetare în MEN. „O teză ar trebui să aibă copertă (una singură?) și un număr de 100-150 de pagini, dintre care cel puțin două treimi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
cărții lui Boia. Sau cu cuvintele lui: „Nu știm nimic despre viitor: iată concluzia, recunosc, dezamă- gitoare. Sau «știm» atît de multe lucruri, și atît de contradictorii, încît e ca și cum n-am ști.” (p. 120) Cu o inteligență bătînd spre sarcasm și cu o cultură de deschidere caleidoscopică, Boia știe să se miște pe un teren cercetat pînă la sleire. Versat în înfățișarea gradațiilor unei teme, Lucian Boia are discurs de dialectician și viziune de evoluționist. „Dialectician” însemnînd: arta de a
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
Ion Pop, „jubilația vitală” „tradusă, mai ales în primele două volume, într-un discurs muzical aglomerat de metafore suavinsolite, întors narcisiac spre chipul poetului tînăr încîntat de propriile haruri inventive, a dispărut, practic, din noile texte, cedînd locul cu precădere «sarcasmului» și «realismului»”. Ghilimelele criticului se justifică prin sesizarea programului asumat de încă-tînărul autor. Sarcasmul nu e în natura poetului, ci în raportarea sa (care nu mai poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
muzical aglomerat de metafore suavinsolite, întors narcisiac spre chipul poetului tînăr încîntat de propriile haruri inventive, a dispărut, practic, din noile texte, cedînd locul cu precădere «sarcasmului» și «realismului»”. Ghilimelele criticului se justifică prin sesizarea programului asumat de încă-tînărul autor. Sarcasmul nu e în natura poetului, ci în raportarea sa (care nu mai poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și micile „blănițe încărcate cu electricitate” să poată ilustra o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-un singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-ar mai fi așa coadă mare la măcelăriile cu intelectuali
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]