332 matches
-
având o formă de patrulater cu laturile de 102x95 m, precum și o grosime de 1,35 m (la bază) și de 1,00 m (înspre partea superioară). Materialele de construcție provin din rezervația paleontologică Repedea aflată în apropiere, fiind calcare sarmatice sfărâmicioase, de slabă calitate. Rezistența scăzută la intemperii a acestor materiale a făcut ca zidul să se ruineze în timp, el fiind refăcut între anii 1985-1987 pe porțiunile căzute. Zidul era susținut de contraforturi pe toate laturile, dar în prezent
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
și printr-o poartă de mici dimensiuni practicată într-un turn de pe latura de vest, boltită sub un arc de piatră. Ca și zidul de incintă, și turnul clopotniță amplasat pe latura de est a incintei, era construit din calcar sarmatic de Repedea, material sfărâmicios ales probabil pentru motivul că era mai ușor de adus de la cariera aflată în împrejurimi. Turnul are două etaje; la parter se află o intrare boltită în incinta mănăstirii, la primul etaj se află tainița, având
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
probabil în România”", fiind apreciată pentru frumusețe, echilibru și valoare ecoprotectivă. Dealul Copoului este situat la nord-nord-vest de centrul orașului Iași și face parte din relieful general al Platformei Moldovenești, conținând argile și nisipuri cu intercalații de calcare și gresii sarmatice, precum și depozite variate de argile, siltite, marne și nisipuri, ocazional intercalate cu grezocalcare și calcare. Solul parcului este cernoziomul cambic, acoperit cu un strat antropic bine reprezentat, secundar carbonatat. Textura generală este de lut argilos sau, în unele secțiuni, de
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
deriva din cel al strămoșilor presupuși ai șleahticilor, sarmații. Acest sistem de credințe a devenit o parte importantă a culturii nobililior polonezi, afectând toate aspectele vieții lor. Prin sarmatism erau păstrate cu sfințenie tradițiile vieții rurale, pacea și pacifismul. Tradițiile sarmatice explicau componența costumului nobiliar cu influențe orientale: żupan, kontusz, sukmana, pas kontuszowy și delia. Aceleași tradiții au transformat szabla (sabia) curbată (iataganul) într-un obiect obligatoriu în costumul de zi cu zi al șleahticilor. Sarmatismul a folosit la integrarea nobilimii
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
condusă de Agrippa și Oppius Sabinus. Romanii au fost învinși, iar Oppius Sabinus a fost decapitat. "Goții" au năvălit asupra castrelor și orașelor și le-au prădat. Geții, clientelari Romei, ca aliați de nădejde față de amenințările din partea populațiilor germanice și sarmatice, ar fi năvălit din cauza măsurii lui Domițian de reducere a stipendiilor plătite regilor acestora, o măsură determinată de dificultățile economice pe care le traversa imperiul, astfel, subsidiile romane serveau la întărirea unui front. Dacii au trecut Dunărea, pe gheață, în
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
altitudine medie de 150 m, fiind un relief scund, în alcătuirea sa predominând colinele. Așa cum se prezintă astăzi relieful este rezultatul unei îndelungate evoluții care s-a dezvoltat în pliocen și cuaternar. Sedimentarea diferențiată care a avut loc în timpul Măriii Sarmatice, ca urmare a apropierii sau depărtării de țărm, a adâncimii apei, a înaintărilor și retragerilor liniilor de țărm, a făcut ca teritoriile din nordul Câmpiei Moldovei să aibă o petrografie diferită. Astfel, orizonturile de nisipuri și pietrișuri, transformate parțial în
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
aduceau materiale în care predominau elemente de fliș, pe care le depuneau în zona litorală. Aceste organisme hirografice dispăreau odată cu revenirea apelor peste teritoriile pe care le-au drenat. Prima generație de văi care s-au instalat pe suprafața câmpiei sarmatice proaspăt ieșită de sub apele mării a avut caracter consecvent, văile dezvoltându-se progresiv, în funcție de retragerea spre sud a țârmului. O altă categorie ce au influențat dezvoltarea reliefului o constitue factorii climatici și în special precipitațiile, temperaturile și vânturile. Rolul climei
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
sculpurală, format în condițiile unui substrat argilo-nisipos, ușor de erodat, având o evoluție influențată de legile dezvoltării eroziunii pe baziele fluviale. Înălțimile mai mari care mărginesc câmpia se datorează constituției lor petrografice, cu orizonturi mai dure de gresii și calcare sarmatice, care nu au fost încă distruse de eroziune.
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
inclusiv terenuri arabile 1.246 ha, podgorii 401 ha și pășuni 202 ha. Resursele acvatice ale orașului sunt formate de râul Ișnovăț și 2 iazuri cu o suprafață totală de 18 ha. Relieful localității s-a format după regresiunea Mării Sarmatice, dispărute în urmă cu circa 5 milioane de ani. El este variat: șesuri alternând cu coline, văi cu rîpe, povârnișuri, platouri. Valea cea mai mare aparține râului Ișnovăț, care traversează orașul în direcția de la nord-vest spre sud-vest. Dealul Comarnic, care
Ialoveni () [Corola-website/Science/305087_a_306416]
-
de calcar cu o configurație bizară. Fundamentul geologic al defileului este reprezentat de soluri nisipoase acoperite cu concrețiuni sferice de litotamniu peste care s-au depus resturi calcaroase de moluște, briozoare, diatomee care au format recife - mărturii ale întinderii Măriii Sarmatice și Tortoniene peste acest ținut. Pe versanții acestor stânci apa și vântul au creat câteva peșteri. De asemena, pe malul drept al Lopatnicului, chiar la marginea nordică a satului, este amplasată "Stânca Țiglău", formațiune ocrotită a cărei existență este amenințată
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
rîulețului, cu apă mai multă și viteza mult mai mare, care are o lungime de circa 10 km, defileul avînd o adîncime de 150-200 m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atît în partea stîngă, cît și în partea dreaptă (“Țiglău” și “Movila”), evidențiind stîncile pitorești aproape abrupte cu forme ciudate. Stîncile au forme ciudate, și uneori se apleacă mult deasupra capetelor oamenilor, iar alteori tăinuind deschizători de
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Vânătorilor, Podișul Hârtibaciului, Podișul Dumbrăveni. Cel mai înalt punct se afla în Podișul Vânătorilor : Dealul Pietriș (839 m). Câmpia Transilvaniei este situată în nordul județului la altitudini medii de 400 m fiind brăzdată de văi săpate în argilă, marne, nisipuri sarmatice, alunecări care au blocat râurile formând lacuri - amenajate ulterior în eleștee. Relieful caracteristic este de domuri gazeifere degradate de apele curgătoare formând lunci largi și colmatate. Interfluviile sunt cultivate, solurile fiind fertile, acesta fiind și motivul pentru care culmile domoale
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. Prin Strâmtoarea Cherci este legată de Marea Azov, prin Bosfor de Marea Marmara, iar prin strâmtoarea Dardanele de Marea Egee și deci de Marea Mediterană. este, din punct de vedere hidrologic, un rest al Mării Sarmatice și prezintă o serie de aspecte unice în lume : ape salmastre (în medie 16-18 grame de sare pe litru față de 34-37 în alte mări și oceane), stratificare între apele de suprafață oxigenate și cele adânci anoxice (fenomen denumit "euxinism"), limane
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
vidra ("Lutra lutra"), lupul cenușiu ("Canis lupus") și râsul european ("Felis lynx"). Din punct de vedere fitogeografic, Letonia se împarte între provinciile Central-Europeană și Nord-Europeană din regiunea Circumboreală din cadrul Regatului Boreal. Conform WWF, teritoriul Letoniei aparține ecoregiunii pădurilor de amestec sarmatice. În vastele păduri letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii de floră și faună sunt considerate simboluri naționale. Stejarul ("Quercus robur", în letonă: "ozols"), și teiul ("Tilia cordata", în letonă: "liepa") sunt arbori naționali
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
menționează pentru ultima oară în 381 sub numele de carpo-daci, fiind învinși de Theodosiu. Cultură materială a populației dace din Muntenia este cunoscută sub denumirea de Chilia-Militari, dezvoltându-se pe baza aspectului târziu al Laten-ului dacic, sub influența română și sarmatica. Operațiunile de evacuare întreprinse de Aelius Catus și Plautius Silvanus Aelianus au afectat zona de câmpie, iar populația dacica a coborât din zona subcarpatica și de dealuri, umplând golul demografic. S-au descoperit 120 de așezări de tip Chilia-Militari, situate
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Dunăre. Puțini goți rămași vor dispărea în masă populației autohtone.Conform descoperirilor arheologice, prezența goților era că o tabără militară, percepând tribut de la populația autohtonă. Goții nu au avut o influență însemnată asupra populației din Dacia română. Iazygii de neam sarmatic și vandalii au pătruns în Banat, iar ceilalți s-au așezat în zona Crisei fără a traversa munții. Ostrogoții, ramura estică a goților, au lăsat în urma lor tezaurul de la Pietroasa din Buzău, ce datează din secolul V. Hunii au pornit
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
Mină ce exploatează aceste zăcăminte este operată de ȘA Mezon. Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită pentru aprovizionare, 20% provine din apele subterane. În straturile acvatice sarmatice sunt și ape minerale. Acestea sunt utilizate pentru tratarea maladiilor gastro-intestinale. Teritoriul municipiului și al periferiilor lui este împărțit în două zone: "de vest" și "de sud", care țin de zonă Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor și
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
reprezentate prin formațiuni de vârstă miocenă, cele mai extinse fiind depuse în helvețian. Culmea Pleșului de la extremitatea nordică a depresiunii și unele anticlinale sunt formate din conglomerate cu elemente verzi. La extremitatea estică și sud-estică apar formațiuni deltaice de vârstă sarmatică, iar în vest formațiuni ce aparțin flișului-carpatic. Teritoriul are o suprafață de cca. 175 km și altitudini cuprinse între 320 m și 600 m. Privită în ansamblu, depresiunea subcarpatică Ozana-Topolița are un aspect larg vălurat, cu interfluvii colinare și deluroase
Depresiunea Neamțului () [Corola-website/Science/316133_a_317462]
-
Ca poziție geografică, rezervația se află la limita dintre Podișul Central Moldovenesc și Câmpia Moldovei și la întrepătrunderea silvostepei cu pădurea. În acest loc se află un masiv calcaros format din cochilii de scoici fosilizate și cimentate, după retragerea Mării Sarmatice. Aici se ajunge de pe DN 24, urmând un drum aflat pe partea dreaptă a șoselei ce duce de la Iași la Vaslui. De pe marginea abruptă a Dealului Repedea (353 metri) se deschide o largă priveliște asupra Bahluiului și a orașului Iași
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
Hârlău și chiar Ceahlăul. Cercetările geologice efectuate aici, printre primii, de geologul Grigore Cobălcescu, au demonstrat că în urmă cu 5-7 milioane de ani (în perioada geologică Miocenă), amplasamentul unde se află azi Dealul Repedea era acoperit de apele Mării Sarmatice, care se întindeau pe un larg areal vest-est între Viena de astăzi și Munții Tian-Shan din Asia Centrală. Ca urmare a faptului că era complet izolată de oceanul planetar și în ea se vărsau fluvii care aduceau cantități însemnate de apă
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
vest-est între Viena de astăzi și Munții Tian-Shan din Asia Centrală. Ca urmare a faptului că era complet izolată de oceanul planetar și în ea se vărsau fluvii care aduceau cantități însemnate de apă dulce (Dunărea, Nistru, Don, Volga etc.), Marea Sarmatică, inițial parte din Oceanul Tetisian, a devenit salmastră. Astfel, majoritatea animalelor marine adaptate la viața în apele sărate au dispărut (fenomen cunoscut sub denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
denumirea de tanatocenoză), ele fiind înlocuite cu o faună adaptată la viața în apele salmastre. Cochiliile moluștelor de apă sărată care au murit s-au depus pe fundul mării, cimentându-se și formând Dealul Repedea de astăzi. Cu timpul, Marea Sarmatică s-a fragmentat, sub influența mișcărilor tectonice, într-o serie de bazine de mai mică întindere (Marea Neagră, Marea Caspică, Lacul Balaton, Lacul Aral și altele), care au evoluat separat. Pe teritoriul de astăzi al României, apa s-a evaporat, iar
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
1831-1892) - primul profesor de geologie și mineralogie de la Universitatea din Iași - a descoperit într-o scobitură ivită în Dealul Repedea un bogat zăcământ fosilifer, captiv în calcar oolitic. Rocile și gresiile calcaroase, puternic fosilizate demonstrau existența aici a unei Mări Sarmatice . Profesorul Cobălcescu a publicat în "Revista Română pentru știință, litere și arte" din București un articol intitulat "" Calcarul dela Răpidea"", considerat de specialiști a fi prima lucrare românească de geologie. În acest articol, el identifică două straturi geologice ale calcarului
Locul fosilifer Dealul Repedea () [Corola-website/Science/316316_a_317645]
-
400 m prin recifuri calcaroase care practic constituie un baraj natural. Geologia sectorului în care este situat lacul de acumulare este destul de uniformă, formată din depuneri de prafuri argiloase cu nisipuri și pietrișuri sub care se găsesc argile și calcare sarmatice. Grindul recifal din amplasamentul uvrajelor principale este constituit din calcare cochilifere, relativ dure. Suprațata bazinului hidrografic a râului Prut în secțiunea Stînca-Costești este de cca 12.000 km², iar debitul mediu multianual este de 81 m³/s. Valorile debitelor maxime
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
462 m și Dealul Volovăț cu cea mai mare altitudine de 517 m, fiind în mare parte împăduriți. Restul depresiunii, cu altitudine medie de 375 m, este aproape plana cu mici denivelări în unele locuri. În acestă zona predomina formațiunile sarmatice reprezentate prin argile vinete peste care urmeaza depozite de nisipuri galben-roșcate, apoi gresii puțin cimentate în straturi, peste care se așterne solul. De pe Dealul Burla - 483 m se deschide una dintre cele mai frumoase perspective asupra Depresiunii Rădăuți . Drumurile și
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]