3,304 matches
-
mai bine decît în altă parte fiindcă el este întotdeauna prezent chiar dacă nu crezi... R.B.: Această spiritualitate ortodoxă despre care vorbeați este întregită în roman de evocarea mănăstirilor, a întîlnirilor eroilor povestirii cu călugări, întîlnirile cu o Românie care pentru sasul Clemens este aproape o ,terra incognita". Drumul în jos, spre Valahia, popasul pe țărmul Mării Negre sunt secvențe pitorești prin care cititorul occidental află mult despre o Românie care era poate, pînă la lectura romanului, complet ignorată. Printre figurile și scenele
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
dar și o parte a aristocrației, burghezia, cu ,fasoanele" și calitățile ei. Acest roman - spuneați - nu este tezist. Care este următoarea carte la care scrieți? Trilogia ar putea să continue, să devină o ,tetralogie". Nu cumva acești ultimi ani, după ce sașii și șvabii au emigrat în masă, ar putea oferi cadru și substanță unui nou roman? V-ați gîndit la așa ceva? E.S.: Nu, nu m-am gîndit, sunt mai multe motive, un motiv este destul de bizar (rîde): îmi trebuie o distanță
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
de ani față de evenimentele pe care le descriu. Acest ultim roman ,joacă" între 1946 și 1951, cea mai interesantă și cea mai dramatică perioadă a istoriei contemporane a României. îmi trebuie încă 50 de ani distanță, așa încît despre exodul sașilor aș putea să scriu cînd voi avea 120 de ani. Abia atunci aș putea să încep să scriu (rîde din nou) ...dar mai este ceva: după acest roman mi-am dat seama că ultimul cuvînt dincolo de sfîrșitul literar a fost
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
rîde amuzat). Așa încît există și această dimensiune. Dar acuma eu vă spun ce ar trebui să mă întrebați... ca să vă dau un răspuns scurt. Ar trebui să mă întrebați de ce nu am plecat din România odată cu cei 95% din sașii mei... R.B.: Eu pot să vă dau răspunsul (Eginald Schlattner rîde). Acolo Dumnezeu vă cunoaște după nume și acolo sunt cei care vă iubesc și au nevoie de dumneavoastră... E.S.: Asta e a doua parte a răspunsului. Dar prima parte
Eginald Schlattner - Viața ca poveste și izvor de povești by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11016_a_12341]
-
imobilizata În scaunul cu rotile. Deși Îi era singura legătură de sânge, a fost rece, sloi că de gheață. Ea era Încă tânără, În putere, mai avea o bucată bună din viața de trăit. Se dorea a fi liberă. Trebuia sași Împlinească visul, care Îi tot dăduse târcoale că un țânțar Însetat de sânge. O galerie de Artă Medievală! În planul opus, bătrână Olga Sâmbure aparținea cu trup și cu suflet trecutului. Degeaba i-a adus nepoata pliantele care promovau câteva
Vara Leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/99_a_392]
-
de mitralieră asupra celor culcați pe șine și, după ce o parte din ei au fost uciși, ceilalți fugiră și trenul putu fi îndrumat spre Germania" (p. 56); întâlnirea, la Vichy, cu un soldat SS, care le-a vorbit românește, fiind sas din Ardeal, și care ceruse să fie înrolat în armata germană: "Și nu-mi pare rău, pentru că mănânc, beau și câștig mai bine ca la români."; repatrierea unor evrei români și maghiari în țările lor (câțiva, din miile de evrei
Recuperarea unui scriitor Lucian Boz by Ilie Rad () [Corola-journal/Memoirs/6976_a_8301]
-
și anii opzeci-nouăzeci ai secolului trecut, astfel încât cititorul se află când în preajma naratorului George Dorn (un alter ego al autorului?) însoțit de cei doi prieteni furnizori de date, opinii și documente pentru a fi topite în carte, când în preajma spițerului sas (Johann) Ioan Gorgias, a cărui viață și lucrare se rotunjește în Oraș (toponimicul Botoșani nu apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
cărții. Nu toate interviurile se cimentează în jurul poveștii (Ileana Verziu-Pogăceanu - despre deportarea la Găinești, Sultana Caramihai - despre prigoana aromânilor, familia Aschembrener - despre deportarea în Urali, Lidia Toher, exilată în Anglia, Nicolae Voiculescu - despre exilul german, Marianne Helene Faber - despre prigoana sașilor, Silvia Hilde Gheorghian, Maria Georgeta Teodorescu - despre deportarea din Cadrilater, Harry Kuller - despre destinul evreilor, Cătălina Nagy - despre exilul canadian ș.a.). Se întâmplă așa pentru că, în aceste cazuri, fie ei sunt prea legați de prezent, fie d-na Stoenescu rămâne
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
facă norma, el zice așa: „Dragii mei, am o greață metafizică, nu mă ajută puterile...”. Sunt savuroase farsele pe care le fac deținuții plutonierilor cu ambiții de securiști, poveștile despre evadări și, până la urmă, chiar destinul lui Falk, acela de sas îndrăgostit de România. De altfel, narațiunea lui este și cea mai detașată, de aceea are forța, probabil, să amintească scenele amuzante ale detenției. 70 de pagini are cel mai întins interviu, cu Dinu Zamfirescu. Președintele „Memoriei Exilului Românesc” și al
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
Călătorii, cu Harta și focul, Călătorii I, Alte călătorii, Vasăr I, II, III, IV, V. Iată „întoarcerea acasă” din Vasăr I: „în fiecare vară/de doisprezece ani/ aprindem focurile întâlnirii pe dealuri/ în inima Transilvaniei/ aceeași și totuși alții - / un sas un ceh (ori un slovac) un ungur/și trei români.// femeile au venit și-au plecat au rămas/unele/ vor veni vor pleca vor rămâne/altele/ necunoscute// în umbra muntelui piereau/pașii (cuvintele/ umbrele noastre/singur focul/ întreținut zi și
Alte drumuri de munte by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/3949_a_5274]
-
Liceului Silvic, care este doar o rămășiță din ceea ce a fost altădată, când se întindea aproape neîntrerupt până la Mureș. În secolul al XIX-lea, o mare parte a actualei Păduri Verzi de la marginea Timișoarei a fost defrișată și prin venirea sașilor în zonă, care au început să își ridice case folosind lemnul din pădure. O dată cu avântul luat de industrie, precum și datorită colonizărilor făcute în secolele XVIII-XIX se intensifică și nevoia de lemn. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, multe unități
Agenda2005-14-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283565_a_284894]
-
Kristof Marta-Maria, 81 ani l Novacovici Calman, 50 ani l Severin Steluța, 73 ani l Voișian Doina, 68 ani l Iubina Gelu, 52 ani l Oros Victoria, 80 ani l Piroska Aranka, 45 ani l Karacs Dalbert, 89 ani l Sas Ioan, 66 ani l Crâstea Nicolae, 67 ani l Flori Georgeta, 82 ani l Cocea Elena, 73 ani l Ianculov Angela, 53 ani l Ardelean Eleona, 76 ani l Horvath Elvira, 56 ani l Fekete Mihaela, 3 zile l Iakócs
Agenda2005-14-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283561_a_284890]
-
pe valea Bîrgaielor care începe să miroase a Moldova” Satul este atestat documentar de prin 1400 când un magistrat din Bistrița a donat pământul de sub biserica - cetate. În zidurile bisericii, adevărate fortificații cu creneluri, erau „cămara de alimente” unde toți sașii, dar absolut toate cele 300 familii, își țineau rezervele alimentare. Pe atunci se asociau oamenii. Actul de atestare purtând data (ceva în jurul anului 7000 de la facerea lumii, cum se măsura pe atunci timpul) și sigiliul magistratului era păstrat cu atenție
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
în localitate, avea casa fortificată (cu tradiționalele porți înalte la stradă să nu poți vedea capra vecinului) cam la capătul din spre vale a satului. De la ea începea cartierul Vlah unde locuiau „proletarii” care-și câștigau amarul muncind pe „moșiile” sașilor. Și în acest cartier casele construite de sute de ani sunt și astăzi arătoase. Nu se putea zice că „țigănia” satului era exploatată la sânge. Din păcate astăzi casele, chiar cele locuite, sunt o paragină. Aviz socialismului atotbiruitor. Casa Rozei
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
Romii pentru voi. Suntem deci țiganii țiganilor în cel mai peiorativ stil. Și totuși ....! După ce ne-a invitat la o „cafea la ibric” ne-am continuat drumul fiecare în Dumnezeul său. Și așa, în loc să beneficiem de „culta societate” a unor sași autentici ne-am petrecut după amiaza în casa unui țigan sadea. Casa lui nu avea turnulețe. Dar marele pridvor care unea principalele încăperi avea arcade gotice. În rest totul ca la sași. Cotețe de găini cu voliere contra uliilor frecvenți
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
așa, în loc să beneficiem de „culta societate” a unor sași autentici ne-am petrecut după amiaza în casa unui țigan sadea. Casa lui nu avea turnulețe. Dar marele pridvor care unea principalele încăperi avea arcade gotice. În rest totul ca la sași. Cotețe de găini cu voliere contra uliilor frecvenți acolo, cocini lipsite de miresme iar grajdul vacilor un adevărat palat cu apă curentă și lumină electrică. DA! În casa unui țigan în ROMÂNIA. Ianoș un om într-adevăr cult. Școala primară
SI ROMII AU ŢIGANII LOR de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360240_a_361569]
-
între 12-14 august, se vor întâlni cu doi dintre cei mai mari chitariști ai tuturor timpurilor. Gărâna/Wolfsberg, Brebu/Weidenthal sunt, laolaltă, un soi de paradis. Pierdut de pemi, care-au plecat valuri-valuri în Germania, la fel ca șvabii și sașii. Găsit, regăsit, inventat, cucerit de cei care, inspirați, au cumpărat casele pemilor. Un refugiu pentru politicieni, parlamentari, medici iluștri, arhitecți, oameni de afaceri și alte VIP-uri care evadează din infernala presiune cotidiană... pe-un picior de plai, pe-o
Agenda2005-32-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284055_a_285384]
-
mii de mulțumiri doamnei Sultana pentru că mi-a scos argintul viu din picioare. Tel. 0741695806. DECESE Înregistrate la Timișoara în perioada 17 - 24 noiembrie 2005 Bumba Andrei-Valentin, 2 săptămâni l Grecu-Goldrac Alina, 17 ani l Avor Elisabeta, 91 ani l Sas Ioan, 65 ani l Dițescu Cătălina, 65 ani l Kosar Desideriu, 73 ani l Dosescu Marta, 81 ani l Mezin Maria, 80 ani l Opre Iuliana, 83 ani l Illés Andrei, 81 ani l Blaga Maria, 50 ani l Jurca
Agenda2005-48-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284429_a_285758]
-
operațiunile de check-in și de îmbarcare. Utilizarea acestor bilete nu se limitează doar la zborurile companiei Lufthansa, ci poate fi aplicată și pentru zborurile altor operatori aerieni cu care au fost încheiate acorduri în acest sens: Air Canada, Austrian Airlines, SAS Skandinavian Airlines, LOT Polish Airlines, British Midland. Până la sfârșitul anului este planificată integrarea în acest sistem și a altor linii aeriene membre Star Alliance: Singapore Airlines, Air New Zealand, Spanair, Asiana, Thai Airways și Varig. Pentru vacanța de vară, Lufthansa
Agenda2005-27-05-turistica () [Corola-journal/Journalistic/283907_a_285236]
-
Am fost ales alături de alți opt copii, care alcătuiam la început clasa palatină, cum mai era ea numită la acea vreme”, își amintește domnul Jurchescu de perioada când grupului de elevi li s-au alăturat trei copii de țărani, un sas din Brașov, Walter Heltmann, fiu de profesor, un copil de etnie maghiară, fiu de preot reformat din Târgu-Mureș, un basarabean, un fiu de muncitor de la Uzinele Grivița și Lascăr Zamfirescu, un fiu de diplomat. Cu modestia care-l caracterizează pe
Agenda2005-27-05-senzational 3 () [Corola-journal/Journalistic/283902_a_285231]
-
de plată. Legislația locuinței prevede apoi posibilitatea ca adunarea generală a asociației de locatari/proprietari să aplice la rândul ei penalități rău-platnicilor, valoarea acestora fiind în acest caz de 0,2%/zi din sumele datorate. ( M. H.) ÎNTREABĂ: Dna DIANA SAS, Timișoara. Până în anul 2003, o societate a obținut profit. La finele anului 2004, aceasta a înregistrat pierdere (după ce în cursul anului, lunar avea când profit, când pierdere). S-au acordat tichete de masă pe tot anul 2004. Pentru anul 2005
Agenda2005-28-05-dialog cu cititorii () [Corola-journal/Journalistic/283912_a_285241]
-
Transilvania, istoricul de artă acad. G. Oprescu aprecia că acestea reprezentau „o concepție arhitectonică nouă, capabilă să dea naștere la construcții de vaste proporții derivate de la monumentul religios“. Au existat aproape 300 de asemenea biserici-cetăți, construite și fortificate de coloniștii sași începând cu secolul al XV-lea, în scopul de a proteja nu doar credința, ci și viața și avuția enoriașilor, în vremuri de restriște (năvălirile tătare, incursiunile otomane etc.). Înarmarea bisericilor, punerea lor în stare de a rezista unui atac
Agenda2005-09-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283442_a_284771]
-
ne unim cu țara!”. Toată cultura intelectului transilvănean a luptat sute bune de ani însuflețită de dorința de a trăi românește conduși de români, dar în toate scrierile de valoare acumulate în cursul veacurilor nici un cuvânt rău despre conaționalii Maghiari, Sași sau Țigani. Cei ce meritau erau lăudați, chiar domnitori de etnie Maghiară de ar fi fost, iar cei care meritau oprobriul erau criticați chiar români sadea de ar fi fost. Este o cultură adevărată, nu politică de fațadă. Nu mai
CULTURA ŞI DIVINITATEA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385117_a_386446]
-
Adică orientul apropiat cu haremurile, caftanele, seraiurile și ciubucele sale. Puțin actualizate de timp, dar stringent retrograde. Acest orientalism a început să fie exportat în Ardeal odată cu alipirea sa la regat, pe la începutul secolului trecut și generat în special emigrarea sașilor. Sașii nu au plecat de condiții proaste de viață. Din contră. Din acest punct de vedere s-au transferat de bună voie și nesilit de nimeni din lac în puț. Cu toată reclama făcută „patria tată” cum se pronunță în
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]
-
orientul apropiat cu haremurile, caftanele, seraiurile și ciubucele sale. Puțin actualizate de timp, dar stringent retrograde. Acest orientalism a început să fie exportat în Ardeal odată cu alipirea sa la regat, pe la începutul secolului trecut și generat în special emigrarea sașilor. Sașii nu au plecat de condiții proaste de viață. Din contră. Din acest punct de vedere s-au transferat de bună voie și nesilit de nimeni din lac în puț. Cu toată reclama făcută „patria tată” cum se pronunță în germană
ARDEALUL MAI ESTE OARE ARDEAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384532_a_385861]