130,724 matches
-
făcut CAP), în general oameni în relați bune cu fostul regim, care lucraseră zeci de ani terenul. Autoritățle locale sînt în continuare cele de pe vremea comunismului, de care se simt în continuare legaț căci îi datorează ascensiunea socială. Nucșoara și satul românesc în general rămîne o societate de status, în care relațile nu sînt instituțonalizate, cele familiale și de grup nefiind clar diferențiate de cele politice, juridice și administrative, de unde și imposibilitatea tranșării pe căi oficiale a conflictului. În aceleași relați
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
Rizea) în favoarea unor personaje cu totul speciale, dar de mică vizibilitate, cum e Marinica Chirca, cea care, împreună cu sora ei, Ana Simion, i-a ajutat pe cei din munț cu alimente, haine, informați, 10 ani, pe sub ochii securiștilor care împînziseră satul ( și care, cu o stratagemă de mare subtilitate psihologică, au făcut-o pe Ana Simion să se deconspire, surorile adăpostindu-se de autorități alți 5 ani, în podul plin de păduchi al unui consătean). Rănile memoriei e o carte care
Memorii care trădează by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13790_a_15115]
-
capre pasc pe pajiști, mașini deloc stricate sînt parcate în curț. Dar nimeni nu se atinge de vacă, singura victimă de război aflată cu adevărat la îndemîna ziariștilor. Distrugerile par selectate. Case lovite cu artileria lîngă altele întregi și înfloritoare. Sate pustii în care cineva se întoarce zilnic, spală rufele, duce vitele la păscut și închide obloanele. Aici nu a fost ca la Vukovar. A fost o luptă de guerillă în care una din forțe a ripostat dirijînd focul doar în
Un artist pe frontul iugoslav by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13789_a_15114]
-
nu acela al individului postmodern, cum s-ar crede, ci al europeanului postmodern, și nu al oricăruia, ci numai al aceluia care, dacă tot s-au terminat metapovestirile, vrînd-nevrînd, se vede obligat să se întoarcă acasă. s-a născut la sat Cred că succesul literaturii de apartament un produs nou, cu performanțe medii, dar nu mai puțin autentic a fost impus de valul postbelic al romanului francez, dar originea ei trebuie căutată la un francez din secolul XIX. În 1857 apare
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
la diferențele specifice ale genului locuinței. Literatura de apartament nu poate fi, evident, azi, literatură de curte și palat, sau de alcov, acestea subsumabile agorafiliei și claustrofiliei. Nici literatură de casă nu mai putem avea, de cîtă vreme veșnicia de la sat a murit. Există, apoi, în Franța, literatura cadrelor, a uzinelor, dar aceasta, mutatis mutandis, știm de la nenumărate filme românești, oscilează și ea între aceiași poli: agorafilie și claustrofilie: colegi de șantier și iubite de acasă. Rămîne apartamentul, ca locuință izolată
Literatura de apartament by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13780_a_15105]
-
chiar aprecierea lui Călinescu. Acest fel din urmă de a proceda este și singura sugestie a naționalismului lui Agârbiceanu (în Istoria sa, și Călinescu îl așează în capitolul Tendința națională, lîngă Goga și sămănătoriști), îndeajuns de obiectiv ca observator al satului de peste munți și cu un idealism moral bine temperat. La debutul său, cu volumul de povestiri potrivit intitulat De la țară (aceasta fiind }ara Moților), apărut în 1905, Agârbiceanu a produs o impresie destul de puternică, pe care unii au socotit-o
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
le urmează vreme de un deceniu și jumătate, Sadoveanu nu debutase. Nu se vede nici un motiv pentru a vorbi de vreo influență. E destul de limpede, în schimb, faptul că există la amîndoi prozatorii preocupări asemănătoare, o aceeași atmosferă morală a satului, ca și o foarte măsurată acceptare a fatalității care stăpînește destinele tragice ale unor ființe neînsemnate. Nu putem intra în pielea cititorilor de la 1900: este sigur însă că lor li s-au părut originale povestiri precum Lupul, Vârvoara sau Miluc
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
topesc originalitatea scriitorului. Aproape nimic din ceea ce i-ar fi putut fixa identitatea artistică nu mai pare a se afla în proprietatea lui Agârbiceanu. De un anume fabulos folcloric, pe care el l-ar fi putut găsi în Serile în sat la Dicanka ale lui Gogol, l-a expropriat Galaction, cu Moara lui Călifar, pe care Agârbiceanu o citise mai mult ca sigur cînd scria Morarul. Marile lui nuvele, structural diferite de primele povestiri, care apar după 1918 Popa Man (scrisă
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
Păcat), Slavici (tatăl ciudatului popă e un hoț de porci, împușcat de jandarmi) și Sadoveanu (firi pătimașe, nestăpînite, în dragoste și în beție). Lipsa originalității aici mai vădită decît oriunde. Păscălierul e o versiune comică a temei preotului dintr-un sat izolat. Cititorul ia însă la fel de greu în considerare farsa cum o ia preoteasa care se pomenește în patul conjugal al bețivanului ei soț cu un călugăr. Peste Strigoii sau Faraonii plutește, la o lectură actuală, umbra lui Vasile Voiculescu. În
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
ar fi putut aduce scriitorului marea notorietate, dacă n-ar fi venit prea tîrziu. E povestea obsesiei a două tinere femei pentru un bărbat ciudat (același străin nimerit de neunde într-o comunitate care funcționează după regula slaviciană a gurii satului), care înnebunește și se spînzură (și-a ucis sau nu Veronica primul soț dîndu-i să mănînce ciuperci otrăvitoare?). Nuvela are unele naivități, dar și pagini puternice. În 1941, cînd apare, Jandarmul nu mai poate modifica impresia generală asupra unei opere
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
periodice, asupra cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin știute. Pe lângă intratele de mult în conștiința cititorului, ca să nu mai vorbim de specialiștii drămuitori ai valorilor, cum sunt Popa Tanda, Scormon, La crucea din sat, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca. La o proaspătă lectură, m-au asigurat că perspectiva ajunge a fi alta, mult nuanțată, cu surprinzătoare rotiri în jurul a ceea ce s-ar putea califica drept schemă, și pătrunzătoare adânciri ale atmosferei
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin știute. Pe lângă intratele de mult în conștiința cititorului, ca să nu mai vorbim de specialiștii drămuitori ai valorilor, cum sunt Popa Tanda, Scormon, La crucea din sat, Gura satului, Budulea Taichii, Moara cu noroc, Pădureanca. La o proaspătă lectură, m-au asigurat că perspectiva ajunge a fi alta, mult nuanțată, cu surprinzătoare rotiri în jurul a ceea ce s-ar putea califica drept schemă, și pătrunzătoare adânciri ale atmosferei lăuntric umane
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
pamflete, injurii colorate, demascări mânioase, demitizări vesele etc... Elitismul? O prostie, o formă grețoasă de ciocoism... Elita, da, trebuie să existe într-o societate (inclusiv în cultură), elitismul este filosofia unui primar rural care se crede cel mai bun din satul lui. Să fie!.. Reinstaurarea criticii, ca instituție, este un fenomen complicat. Și un proces de sincronizare. Trăim, totuși, în epoca Internetului. Din păcate, eu am rămas la pix. La pix și la scrisul pe genunchi. Și la lectura cu creionul
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
știm că l-a băgat devreme de tot în pământ pe bărbatu-su, tatăl celor trei flăcăi ai lor, "tari de virtute dar slabi de minte" încât ea a ajuns acum capul familiei, un matriarhat foarte sever. După ce bate "cinci-șase sate", strașnica muiere îl însoară pe flăcăul cel mare cu una "nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene, cum suflă vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
Romanul atinge apogeul, când, ajungându-se la o mare ciocnire, cele trei termină cu orânduirea silnică a babei. În gospodărie se instaurează ordinea cea nouă a tinerelor interese. E ca la rubrica Fapte Diverse. Omor premeditat. Cum se întâmplă, în satul cutare, la ora cutare, numitele x,y,z, cunoscute în comună pentru certurile lor zilnice, au pus la cale uciderea soacrei lor lovind-o cu capul de toți pereții... ( nota noastră: fals, nu-i adevărat că de toți pereții, așa
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
despre găinile ori oaia plimbată peste groapă, de strigoi și altele, procurorul Chiroșcă încheindu-și ancheta cu: această perversă acțiune psihologică agravează circumstanțele nefiind vorba de o simplă crimă pasională, de un omor tipic rural, deși victima era cunoscută în sat pentru asprimea ei ieșită din comun etc. etc. Cu un avocat bun, un maestru al baroului absolut, învinuitelor s-ar putea să li se acorde unele circumstanțe atenuante. Susținând de exemplu că acest sadism, această cruzime nu aparține acuzatelor, niște
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
față de locurile, însușite moral și existențial totodată, debordând întreaga încărcătură de adevăr sufletesc, după anii petrecuți în Banat, în zona muntoasă a minelor din Almăș, între 1836 și 1841 apoi 1844 și 1859, ca angajat agronom-administrator pe moșia Bissingen din satul Iam, aproape de granița sârbească, locuind mult în centrul minier Oravița. Sunt deosebit de atrăgătoare, prin trăirea efectivă a datelor, informațiile oferite de Ion Taloș în comunicarea sa. El le culege de la fața locului. Descoperă o Matricola Baptisatorum pe anii 1802-1852, a
Basme valahe by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13929_a_15254]
-
întunecate ale unui pârâu. Scăpată de sub casă, bătută de o roată mare, neagră, de lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în vârf un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
descurcă. Dar acești nefericiți s-au dus la oraș să muncească pentru că nu voiau să muncească la CAP. Nu mai voiau să fie țărani. Izgoniții ăștia care au certificate de strungari, electricieni, macaragii și care erau cineva la ei în sat, s-au întors la țară cu coada între picioare. Unii au redevenit țărani, alții nu știu de ce să se apuce trăiesc din expediente și trag la măsea. Muncitorul care e așa și pe dincolo, lucrează la întreprinderi falimentare unde ori
Părerile românilor despre români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13969_a_15294]
-
Cei care voiau să țină post, aveau la dispoziție un cazan cu iahnie de fasole ( eu, fiind evlavios cu intermitențe, am luat și din una, și din alta). Marea surpriză a fost fanfara țigăneasco-țărănească adusă de Mircea Dinescu din nu știu ce sat din Bărăgan. Membrii formației, cu figuri de draci joviali, cântau cântece de lume ca pe niște marșuri triumfale. Solistul făcea cunoscute, vers cu vers, poeme de un umor nebun, despre viața noastră de azi. Se zbânțuia ca un rocker, urmat
Infernul vesel by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13986_a_15311]
-
ajuns din motive pe care în clipa aceasta nu le mai țin minte nici eu. (Acum este 21 aprilie și mașina mea gonește cu peste 100 la oră printre tarlale de cartofi și copaci înfloriți, pe sub nori alburii și prin sate bilingve, să-mi dai și mie un semn cînd ești pe aproape, lansează Doru o comandă scurtă pe mobil, apoi își închide scula abrupt pentru că vă pregătesc o surpriză, băieți, sînt cu trupa aici, la Arcuș, ne vedem acolo, lîngă
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
impregnat de viziunea scenografică, în Castelul, la fel de accentuat ca și în America, aceasta acoperă întreaga realitate a narațiunii. În Castelul, procedeele sunt cu atât mai surprinzătoare, cu cât ele nu privesc decât în mică măsură Castelul propriu-zis: scena desfășurării este satul de la picioarele castelului. Din acest sat, K., deși prevăzut cu o funcție bine precizată pentru angajarea la castel, ca "măsurător de terenuri", nu va reuși niciodată să iasă. În acest sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
la fel de accentuat ca și în America, aceasta acoperă întreaga realitate a narațiunii. În Castelul, procedeele sunt cu atât mai surprinzătoare, cu cât ele nu privesc decât în mică măsură Castelul propriu-zis: scena desfășurării este satul de la picioarele castelului. Din acest sat, K., deși prevăzut cu o funcție bine precizată pentru angajarea la castel, ca "măsurător de terenuri", nu va reuși niciodată să iasă. În acest sens, tema romanului este destinul. Destinul asumat pe un fundal religios vechi-testamentar, cu reflexe cabalistice. Frapante
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
de prezența clownului în arta epocii, la mai toți marii pictori. La Kafka, substanța simbolică este și mai puternică, atingând intensități dramatice, paradoxal, tocmai prin ironizarea situațiilor. Un spațiu scenografic esențial, camera, ia în Castelul aspecte vizual agresive. Cazat în sat, K. locuiește într-un soi de cârciumă în care funcționează și școala. Încăperea este în acelaș timp sală de gimnastică, astfel că "singura decorațiune mobilieră sunt aparatele de gimnastică". Printre ele, K. mănâncă și face amor cu una din chelnerițele
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]
-
care cu greu încap două persoane ( spațiul funcționarilor)... Pe el, câteva cărți deschise, din care funcționarii citesc, dar le schimbă mereu între ei, nu cărțile, ci locurile, funcționarii înghesuindu-se unul în celălalt din cauza spațiului strâmt". Un servitor cobora în sat cu o roabă încărcată cu acte. Încărcarea se făcea astfel: "...obosit de discuții, șeful nu-i mai dădea de fapt servitorului actele, ci, cu o decizie instantanee arunca actele departe pe gang, astfel că sforile se desfăceau și foile zburau
Vocația scenografică by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/14021_a_15346]