469 matches
-
Puse tava În poala lui Helen. Într-o vază erau niște crenguțe cu flori de hîrtie, vase și cești de porțelan, un castron Întors pe o farfurie, și cutia roz cu funda de mătase, În care se afla pijamaua din satin. Helen Își plimbă privirea de la un obiect la altul, cu politețe, ușor intimidată. — Ce flori frumoase. Ce cutie superbă! Se uita de parcă se lupta să se trezească, să se lase Încîntată și entuziasmată. Ar fi trebuit s-o las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Prea frumoasă! Probabil că te-a costat o avere! De unde ai luat-o? Kay zîmbi și nu vru să-i spună. Puse mîna pe o mînecă și o ridică. — Vezi nasturii? — SÎnt din os. Și aici, pe mînecă. Helen duse satinul la față și-și Închise ochii. — Culoarea ți se potrivește, zise Kay. Apoi, cînd Helen nu dădu semne că vrea să răspundă, Îi spuse: Dar Îți place? — Iubito, desigur. Dar... nu o merit. — Nu o meriți? Ce tot vorbești? Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dădu Încet jos din pat, Își scoase cămașa ei de noapte tocită, Își puse pantalonii de la pijama și-și Închise cămașa. Pantalonii se prindeau cu un șnur din olandă. Cămașa se prindea În talie - era bogată ca o bluză, dar satinul fiind greu, Îi desena clar sînii plini și sfîrcurile. MÎnecile erau lungi: Își Închise nasturii de la manșete și le rulă, dar alunecară și Îi căzură pînă la vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vîrfurile degetelor. Stătu oarecum rușinată pentru a fi examinată de Kay. — Ce elegant arăți! fluieră Kay. La fel ca Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kay. Putea să se fi născut, să fi copilărit, să se fi maturizat - să fi făcut tot felul de lucruri deosebite, serioase sau neînsemnate - și să ajungă În acest punct În care stătea cu picioarele goale, Într-o pijama de satin astfel Încît Kay să o poată vedea. Apoi, Însă, se depărtă de oglindă. — Nu pleca, zise Kay. — Mă duc să dau drumul la apă În baie. — Nu, zise Kay. Nu Încă. Se ridică de pe pat, traversă Încăperea și o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dau drumul la apă În baie. — Nu, zise Kay. Nu Încă. Se ridică de pe pat, traversă Încăperea și o luă pe Helen În brațe. Își plimbă degetele pe fața ei, o sărută pe buze. Își petrecu mîinile pe sub cămașa de satin să-i atingă carnea netedă și caldă de pe spate și talie. Apoi se duse În spate și-i ținu sînii În mîini, sprijinindu-le greutatea În palme. Îi pipăi curbura feselor, și văzu cum Îi alunecă satinul pe piele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe sub cămașa de satin să-i atingă carnea netedă și caldă de pe spate și talie. Apoi se duse În spate și-i ținu sînii În mîini, sprijinindu-le greutatea În palme. Îi pipăi curbura feselor, și văzu cum Îi alunecă satinul pe piele și coapsele pline. Apoi Își lipi obrazul de urechea ei. — Ești frumoasă. — Nu, zise Helen. Kay Îi Întoarse fața spre oglindă. — Nu-ți dai seama singură? Ești frumoasă. Am știut că ești, de prima dată cînd te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă. Erai netedă ca o perlă. — Știu, zise Helen și Închise ochii. Se sărutară din nou, iar sărutul nu se opri. — Trebuie să fac din nou pipi, zise ea depărtîndu-se. Îmi pare rău, Kay, chiar trebuie să fac o baie. Satinul o făcea lunecoasă; se desprinse din strînsoarea lui Kay, Întorcînd capul și rîzÎnd, jucăuș, dar hotărîtă, ca o nimfă care scapă de un satir. Se Întoarse În baie și Închise ușa. Se auzi zgomotul apei ieșind grăbită din robinet, vibrația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nervos. O ajută să meargă. Și Înainte trecuse prin dormitor, dar nu se uitase În jur; acum Își dădu seama că era la fel de neobișnuit ca baia. Pe covor era Întinsă o blană de tigru iar pe pat erau perne de satin, de parcă proprietarul Își imaginase cum arată dormitorul unui star de cinema, sau de parcă era locuit de prostituate sau niște playboy. Întregul apartament arăta așa. Salonul avea un șemineu În perete, Înconjurat de panouri de crom. Telefonul era alb perlat. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și probabil în diagonală. - Îmbrăcăminte? - Nu pot fi sigur până nu văd o porțiune mai mare din material. Dar și eu aș zice că e îmbrăcăminte. Rhyme citi în continuare și află că singura fibră de culoare roșie găsită era satin. - Bine, gata, spuse el închizând ochii, încercând să recapituleze tot ce aflase. Îl întrebă apoi pe Cooper: - Ai ceva noțiuni despre îmbrăcăminte și țesături? - Nu prea multe. Dar dacă îmi permiți să te citez, Lincoln, întrebarea nu este „Ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui să mă sărute din nou, dar, în schimb, doar a zâmbit și a spus: — Ne vedem vineri. M-am ridicat pe vârfuri și i-am dat șuvița pe spate. Părul lui era de culoarea bronzului și era fin ca satinul printre degetele mele. Pentru o secundă am meditat dacă să îi dau drumul său să-l trag înăuntru și să-mi fac de cap cu el, chiar dacă nu mă va respecta dimineață. Totuși, dimineața era departe... Te sun vineri deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
siropoase, continuându-le pe gât, pe bustul gol, pe linia mușchilor de la abdomen. A gemut și și-a întins picioarele, cu o poziție de totală abandonare, cu mâinile pe lângă corp. Pielea era la fel de fină ca a unui bebeluș, întinsă ca satinul peste mușchii lui lungi, ceva mai subțire pe coapse și, în timp ce îl mângâiam, mă simțeam de parcă îngrijeam o sculptură, lucioasă ca marmura. Nu l-aș fi lăsat să se miște; am luat ce am vrut și i-am împins mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ușile și am ieșit din paradisul meu involuntar - cu bluza galbenă spânzurată peste un sutien umplut până la refuz cu batiste, cu părul vâlvoi și cu mâinile puse precaut pe șolduri, bâțâindu-mă cu curaj pe tocuri, cu o fundă de satin roșu legată de sexul meu. După aceea, nimic n-a mai fost la fel. Capitolul doi O oră mai târziu, când am intrat În camera de proiecție de la Apollo, Else Oloaga tocmai se pregătea să monteze ultimul jurnal de actualități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de obicei În cadrul unor ocazii festive, În timp ce chestia pe care Dora o numise „apendicele“ meu dispăruse de tot. Pot să spun liniștit: arătam destul de ciudat. Zâmbitoare, Dora Își scoase mănușile, un deget delicat după altul. Scoase o fundă roșie de satin din cutia cu farduri și mi-o aplică cu Îndemânare. — Așa, da; ce fetiță cuminte. Acum ai și tu clitoris. Și ce drăguț arată. La Început am vrut să protestez pentru că organul despre care vorbea părea mai mare decât ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
porțelan, jumătate vis, plutind printre nuferi. Se pare că era greu de distins unde se termina vița și unde Începeau arterele. La prima oră de sport ni s-a permis să ne foim cum vrem. Polster Își scoase haina de satin și cămașa cu volănașe, dar Își păstră bereta neagră, uzată. Executând câteva mișcări spasmodice În maieu, Începu să tușească lung, apoi, cu mâinile În buzunar, se sprijini de capră și rămase așa pentru tot restul orei. La ora următoare ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În special bijutierii. Zeliha avea o adevărată slăbiciune pentru accesoriile strălucitoare de toate felurile. Agrafe de păr din cristal, broșe cu strasuri, cercei strălucitori, nasturi de sidef, eșarfe În dungi albe și negre ca niște piei de zebră, genți de satin, șaluri de șifon, pompoane de argint și pantofi, Întotdeauna cu tocuri Înalte. Nu trecuse În nici o zi pe lângă bazarul ăla fără să intre În cel puțin câteva magazine, să se târguiască cu vânzătorii și să sfârșească prin a plăti un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin albe, roz palid sau albastru pastelat - nuanțele eleganței feminine, inocenței și vulnerabilității. Nu le plăceau prea mult profesionistele, pe care le priveau mai curând ca pe niște „tovarășe“ decât ca pe niște femei, iar profesionistelor nu le plăceau soțiile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
distracții noi. De aceea, În anii următori a Învățat franceza, a scris nuvele care nu aveau să fie publicate niciodată, a excelat În diverse tehnici ale picturii În ulei, s-a gătit cu pantofi strălucitori și rochii de bal din satin, și-a târât soțul la pereceri dansante, a dat petreceri nebunești și nu a a făcut menajul nici măcar o singură zi. Orice i-ar fi cerut nevasta lui cea veselă, Riza Selim Kazanci se supunea fără să crâcnească. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se facă auzită pe fundal și programul pe care toată lumea Îl aștepta a apărut dintr-odată pe ecran: versiunea turcească a Ucenicului. Într-o tăcere vrăjită l-au urmărit pe Donald Trump al Turciei ivindu-se din spatele perdelelor strălucitoare de satin ale unui birou spațios ce avea o vedere minunată spre Podul Bosfor. După ce a aruncat o privire rapidă și condescendentă celor două echipe care Îi așteptau ordinele, omul de afaceri le-a anunțat sarcina pe care aveau s-o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care era așezată cina. Ultima dată când Mustafa Îl văzuse pe taică-său uitându-se la el În felul ăla avea opt ani și era circumcis. Și-a amintit de băiatul acela nefericit, Întins pe un pat imens, arătos de satin, cu o grămadă de cadouri În jur, așteptând să-i fie tăiată, Înconjurat de rude și vecini, unii pălăvrăgind, alții mâncând, alții dansând, În timp ce alții erau ocupați să-l tachineze; erau acolo șaptezeci de oameni care veniseră să sărbătorească inițierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cald. — Rose, iubito. Trebuie să ne Întoarcem. Hai să luăm avionul spre casă mâine. — Ești nebun? Sunt Încă amețită din cauza diferenței de fus orar, i-a răspuns Rose căscând și Întinzându-și picioarele umflate. Purta o cămașă de noapte din satin cu broderii pe care o cumpărase chiar În ziua aia de la Grand Bazaar și părea palidă și obosită, mai puțin din cauza diferenței de fus orar, cât a freneziei cumpărăturilor. — De ce ești așa de nervos? Nu poți suporta să-ți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
miresei lui zâmbărețe care ocupa jumătate din prima pagină din Woodbury Express, ziarul rival celui condus de ea. Dedesubt era o descriere dezgustător de amănunțită a fiecărui articol de îmbrăcăminte pe care îl purtase mireasa, inclusiv a jartierelor albastre de satin pe care le fluturase pe dinaintea oaspeților după șase pahare de Asti Spumante. Ceea ce o înfuria la culme pe ziarista din Fran era, în fond, faptul că fotografia apăruse pe prima pagină. Or fi fost nunțile un subiect constant în ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
doriți. Îmi doresc într-adevăr lucrul ăsta. Fran se strecură grăbită spre ușa laterală, rugându-se să fie deschisă. Era. — Așadar să-nțeleg că-ți place să te plimbi prin grădini înghețate și pline de noroi în pantofi negri de satin? râse Laurence pe când ieșeau în aerul rece și umed. Fran încercă să meargă pe pietriș. Uitase de blestemații de pantofi. — Nu-i așa că aerul e minunat de proaspăt? — De fapt, tot ce simt sunt gazele de eșapament din parcare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
l-ar fi considerat indecent. Fran clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de volan sau blăniță. — Glacială și inabordabilă în satin de culoarea fildeșului. Perfect. Fran chicoti, deși trebui să recunoască, îi plăcea la nebunie rochia. — E greu să fii glacială și inabordabilă când ești cu burta la gură. Vocea Henriettei coborî la nivelul unei șoapte. Cum se întâmplă cu vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]