705 matches
-
ajungeam în felul acesta pînă acasă urcam în camera mea/ veioza picapul mașina de scris călimara îmi săreau de gît/ îmi spuneau că ar vrea să se culce cu tine să vă fie rușine/ măcar spune-ne despre ea călimara scîncea și-am/ să-ți dau de aici înainte albastre ca marea brillante cuvinte". Poetul se-mbată de sentimentul domol al domesticității, cultivînd universul în propria-i odaie precum o plantă în ghiveci: "Să-mi închiriezi pe tine un loc unde
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
acum. Merge drept, așa, așa, iese...” Lîngă mine, în căruță, Pampon. Victor Rebengiuc. Vocea lui Lucian răsună într-un megafon. Nu respir. Rebengiuc privește mîndru înainte. O vioară în stare de veghe cîntă pe o coardă. Și un lăutar rătăcit scîncește ceva, de undeva. Rebengiuc îmi face cu ochiul. E sfîrșit de lume? Sau e începutul ei? Nu am văzut nici unul dintre spectacolele lui Lucian Pintilie. Nici Copiii soarelui, Proștii sub clar de luna, Cezar și Cleopatra, Inima e pe înălțimi
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
înregistrat-o, inițial, Ion Caraion: "Soldații vor lăsa dîre mari de noroi/ Și miros de cartofi rîncezi, de macaroane/ În mica ta bucătărie albastră/ Cu elefanți roșcați pe pereți, cu reclame/ De șuncă presată și vinuri de Rhin./ Mozaicul va scînci ca un cățel./ Scaunele, îmbufnate, vor cere să li se facă/ Dreptate la suprema instanță./ Tu însă îți vei pieptăna părul de salamandră-amăruie/ Și ai să-ți spui că frunzele de salcîm/ Sînt ca niște răni pe umerii copiilor./ Acum
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
rece" (p. 56), "să mă hodorogesc, să mă eunucesc" (p. 57), "lucrurile porcoase le vedeam a fi firești, de fapt ele deveniseră neporcoase" (p. 58), "aceasta e vrerea oricărei pofte" (p. 58), "atingerea lobului urechii cu limba mă făcea să scâncesc ca o frunză mototolită" (p. 60), "nimic din toate acestea nu m-a mocirlit neapărat" (p. 62), "o competiție heterosexuală cu trupelnicia" (p. 65), "doar fantasmele au cizme speciale de motan încălțat" (p. 65), "trupelnicia este o stare de cunoaștere
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
și sigure! (patruzeci de ani au trebuit ca să treacă pînă să încetez să mai rîgîi după rugăciunea de seară ca după un desfrîu cu șampanie aleasă. totuși, atît de puține gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru o singură cale; scîncet ciudat, amestecătură de cîntec și plîns/ arta pierderii sufletului: un copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
Peisaj Coline domoale de carne răcită prăpăstii de sînge-nchegat munți de oase transparente. Iat-o Iat-o: cultura de verbe cum de microbi o urmărim zi de zi pînă-i găsim antidotul o facem să tremure asemenea unui copil orfan să scîncească asemenea unui scrînciob să ne dea tîrcoale asemenea unui lan de grîu copt.
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
flămând l-ar putea da gata dintr-o înghițitură ce agonie, se plânge bărbatul (ieșind în genunchi din tavernă spre cimitir) ce agonie, exclamă femeia (și embrionul din pântecul ei recade). Te trezești din somn într-o cămașă însângerată care scâncește. Din volumul , în pregătire la Ed. Cartea Românească
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
scorojit, cu leșie în coajă, era o cruce cu romburi umflate. Bine te-am găsit, bunicule, bine-ai venit, draga moșului, (cum îmi spunea el pe când îmi dădea, pe la 10 ani, felii de tort zaharisit). I-am aprins lumânarea, am scâncit, am îngenunchiat, am zis câteva rugăciuni mici și zemoase, am îmbrățișat crucea cu romburi, te las cu bine, bunicule, nădăjduiesc că mă vei fi iertat. Astrologul se ținea deoparte, nu-i plăceau morții nici proaspeți, nici vechi, și nu voia
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
ferestre își păstraseră geamurile intacte. Am putut aruncă o privire înăuntru. La lumină bolnăvicioasa a cîte unui bec slab, oamenii se strîngeau tăcuți în jurul mesei sau stăteau, retrași în sine, în camere sărăcăcios mobilate, privind în gol. Copii îmbrăcați sumar scînceau pe podele goale. Perdelele fuseseră folosite pentru a face din ele îmbrăcăminte sau fuseseră vîndute pentru o rație zilnică de hrană, așa cum se întîmplase cu majoritatea mobilierului, ca și a altor obiecte, valoroase sau nu. Toate se duseseră pe apă
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
care frânge istmul dintre coapse - locul ce i se spune al însămânțării - simțită-i de trupul întreg fu vremea lui de parcă nici n-a fost un gol ce nu lasă urme nici nume nici formă încărunțesc și noaptea în somn scâncesc ca o copilă Sânziene Noaptea de Sânziene a lui Ioan care Râde se deschid cerurile din norul prea luminat al Maicii Curate coboară chiar Mama... ...cu șalul pe umeri ajunge la jilțul putred acum locul e cald ținut de o
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/11603_a_12928]
-
notă mică, ți le faci și scapi. Sau te duci și mai încolo, cu o săptămână în urmă, iar în dimineața tristă, în loc să-l lași pe câinele tău drag grivei să umble brambura pe străzi, îl ții în lanț, el scâncește, suferă, dar nu-l mai calcă mașina și după aceea nu mai ești pus în situația să plângi de-ți sare inima din piept. Ce mai, e o idee cum rareori mi-a fost dat să văd aceasta, să dai
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
să-i țină lumânarea în urma sicriului bocitoarea abisului l-a bocit cu glas de nisip și de scrum cu banderole negre de vopsea chinuită câteva pagini rupte de ziar l-au petrecut în ultimul drum țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul fără nici un locuitor a emigrat în țara fără nici o localitate Regele gol deasupra lumii orice muritor săltat din luturi de trei ori e rege gol odată când scâncind de foame adoarme crud la
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
țânc al pământului rămas să scâncească la uși sigilate până la urmă și satul fără nici un locuitor a emigrat în țara fără nici o localitate Regele gol deasupra lumii orice muritor săltat din luturi de trei ori e rege gol odată când scâncind de foame adoarme crud la sânul mamei și altădată când citindu-i crezul părintele i-a săvârșit botezul și-n al iubirii tron a treia oară regele-i gol lângă regina goală în brațe albe/slabe calde/reci robi și
Poezii by Ion Hadârcă () [Corola-journal/Imaginative/2498_a_3823]
-
cît vezi cu ochii sînt numai pești argintii obsceni cu burta albă în sus - nimeni nimic plumbul s-a lăsat în tălpi nimeni nimic Împotriva dorinței ceva s-a sfîrșit și-și dă duhul icnind Nebulos ceva nou se-ncheagă scîncind Pe mine cineva mă încreastă cu securea ca pădurarul copacii și-ncearcă să mă prindă ca pe-un cal mîna mea mă descăpățînează seară de seară la intrarea în somn pumnul cu mănușă de box mi-l bag singură-n
Cerul s-a lăsat la pămînt by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/2759_a_4084]
-
gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd a deschis, lampa trasă încă fumega, iar lupul scîncea sub fereastră, dar nu mînios ca pe vremuri, ci mai degrabă plin de resemnare. îl văzură intrînd, dar picioarele lui nu se opriră la masă, ci trecură cu aspră delicatețe peste covor. chiar și costumele osteniseră și nu mai păreau
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
tv, și cam la fel de mirat, a răspuns unei întrebări turcesciene spunând: - ,Textul l-am știut, dar nu l-am discutat cu colegii din coaliție... În orice caz, trebuie să fim mândri de Gyorgy Frunda..." (3 - Și eu! Și eu!, a scâncit sentimental Claustrina, nevasta lui Haralampy. - Adică, stai, domnule, s-a supărat Haralampy, și mai taci, doamnă!... Turcescu ăsta prea vrea să le știe pe toate în văzul coaliției și al telespectatorilor! Adică domnul Frunda n-are voie să aibă intimitățile
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
doamna Mona Muscă pe vremea când spunea că a fost împotriva înființării postului TVR Cultural, și admițând, în același timp, că Daniela Zeca, directoarea postului, se afla în Maramureș la niște rubedenii dinspre socrul Augustin Buzura... Ne scuzați - săru-mâna! - Tati, scâncește fiu-mi-o Ion-Jerome-Brown, da' noi când râdem? - Mintenaș-mintenaș... Întrebarea e, desigur, legitimă, însă profităm cu Haralampy că nici Claustrina, nici Coryntina nu e prin apropiere și o admirăm până să dăm în extaz pe Corina Dragotescu (invitata permanentă la
Noi ziceri televizionistice by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10875_a_12200]
-
mi-o dați pe Cecilia"; "eu nu iubesc singurătatea dar nimeni nu m-a scos/ din pustiul ei/ nimeni nu m-a iubit". Un psihanalist ar avea ce să interpreteze citind asemenea mărturisiri! La un moment dat, de altfel, poetul scâncește ca un copil neajutorat, dându-i lui Freud - acolo, în ceruri, unde se află - satisfacția de a-și vedea confirmată teoria: "nimeni nu mă iubește nimeni/ nu m-a iubit în afară de mama" în sfârșit, există și poeme care frizează nebunia
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
vor să se scoată cu literatura și mi se face scârbă. Aș vrea să fiu agricultor sau delincvent sau toxicoman sau predicator și să mi se rupă. Azi am (pre)simțit de câteva ori poemul, dar l-am lăsat să scâncească-n creieri, întârziind, la crâșmă, cu prietenii". Sarcasmul explodează peste câteva pagini și rezultatul ar fi fost notabil dacă autorul ar fi renunțat la inflexiunile facil-publicistice: "îi înțeleg i-am înțeles totdeauna pe aceia care/ cu inima curată și înăuntrul
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
a sublinia dezastrul. Singura consolare autentică a bardului damnat o reprezintă o evanescență a suferinței, precum starea unei ființe foarte ostenite, uneori cuprinse de torpoare. Din nou un bacovianism anesteziant: „mi-aduc aminte sfîrșitul/ tresar și nu mi se-ntîmplă nimic” (Scîncind încet sau doar). Raportabil pe tărîm autohton la Bacovia sau la Stelaru, impresionantul craiovean Ionel Ciupureanu ar putea fi asociat, într-o perspectivă transfrontalieră, cu spaniolul Leopold Maria Panero (recent tradus în românește de Victor Știr), cel care, aflîndu-se internat
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
Suntem martorii tăcuți ai unui conflict armat, care se poartă pe lamelă, între globule albe și roșii; țevăria interioară se zbate, atârnă, bolborosește, se stinge, putrezește, rătăcește, tușește, oftează, strigă (ce-i drept, un strigăt „făcut din aluat”), se forțează, scâncește și răgușește - o simfonie a uzării, acordarea unor instrumente ce nu mai pot cânta și care își duc veștejite existența în pansamente impregnate de resemnare. Uneori trăim într-un Circus optimus, în care ne punem la adăpost de viață, trăim
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
născut din bucuria orgasmului datorat morții lui Stalin. (Ioan Groșan - final de discurs, Casa de Cultură „Mihai Ursachi”, Iași, ianuarie, 2007) Erau toți înveliți într-o cîrpă de pluș de culoare roșie: Karl, Fredrich, Vladimir Ilici, Iosif Visarionovici, Felix Edmundovici scînceau în propria lor scîrnă pe care și-o împărțeau rațional - la noi, Ana avea mere și i le arăta lui Vasile, Gheorghe se bucura între bucile Anei din care briganzii duceau munți de uraniu să-i urce viermii pe brînci
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
pînzele zdrențe, tu vei purta cravată roșie de pionier, spînzuratului îi va curge din gîtiță arginții ca niște solzi de pe spinarea unor pești braconați - muți, făceam toate astea, în timp ce o dihanie roșie se lăbărța peste capetele noastre retezate - Vasile Blajinîi scîncea vesel în acea primăvară, clopotele fuseseră pentru o vreme plumbi prin coastele bunicilor mei, le-am auzit ecoul prin sîngele meu ghemuit în burta mamei, ochii mei au chiar țîșnit spre viitor ca doi plumbi în trupurile pline de medalii
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
destul de întuneric, senzație pe care ți-o accentuau cei câțiva norișori de pe cer, răsuciți ca niște litere arabe. Dacă nu erai din partea locului n-ai fi știut să-i descifrezi. Agitându-se prin curte, Patru organiza grupurile de vânători. Ogarii scânceau în lesă plini de nerăbdare și toți cei prezenți simțeau un fior inexplicabil. Kalina îl recunoscu printre participanți pe Genti, sau francezul, cum i se mai zicea pentru că studia la Paris. Venise singur. Iar dintre numerele importante erau prezenți Șapte
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
valența sa ludică, avangardistă. Dar punctul vizionar cel mai avansat al "miradorului" lui Vasile Dan îl reprezintă neîndoios poemul intitulat biblioteca devastată. În liniile febricitante al acestuia (tonul cool bate în retragere) e transcrisă experiența totalizantă a copilului etern care "scîncește" într-o temerară tentativă de-a cuprinde într-o sensibilă acoladă atît biblioteca cît și viața, în speță nucleele generatoare ale celei din urmă, moartea și erosul. Femeia posedată nu e numai o verigă a transmiterii mesajului vital al fecundării
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]