698 matches
-
Îi lipise băiatului două benzi de leucoplast, una peste alta, direct pe piele, asigurându-se că nu avea pe unde să iasă nici o picătură. Asistenta dezlipise benzile în urletele copilului, sub privirile îndurerate ale fetiței care începuse și ea să scâncească. În nebunia aceea, femeia în halat se întorsese spre Vasilica și o apucase de umeri, scuturând-o: - Să nu te prind că mai faci de-astea! Poartă-te ca o mamă adevărată cu copiii, sau o să am eu grijă să
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
se roage fierbinte, înghițindu-și lacrimile care-i inundau vederea. Secundele scurse până ce antrenorul își dăduse seama de pericol și scoase copilul din apă, i se părură tatălui ore întregi. Îl ridicase din bazin vânăt, tremurând din toate încheieturile și scâncind ca un pisoi abia fătat. Neștiind cum ajunsese acasă cu copilul, Marian se certase cu Silvia. Acum, privind mogâldeața cu creștet de rechin,alături de colegii lui, își aminti fiecare cuvânt pe care i-l scuipase nevestei în față. - După ce că abia
CAMPIONUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344012_a_345341]
-
nai. Setoasa mi-e toamnă, ce nu vrea să-nvețe, Ca vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin vitralii de albi porumbei
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
să mă iubești, l-ai vrut pe profesor, vă omor pe amândoi. Nu va scăpa de răzbunarea mea, că te-a luat de lângă mine. Ha, ha, ha... Mă răzbun în sfârșit.... ha, ha, ha... Săndica era toată lac de apă, scâncea ca un copil în somn, se ruga și se zvârcolea în pat. Nu putea să scape de sub greutatea lui Viorel care îi supunea cu forța corpului său. Îi simțea răsuflarea fierbinte pe față. Cu limba sa aspră o rănea pe
CAP. XVI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377214_a_378543]
-
cu bebeluși, lipsea tocmai Andrei. L-am căutat înnebunită deasupra, unde știam că-l puneau. Andrei, tăcut, era la "parterul" căruciorului și dormea pe rupte. Cum am pus mâna pe el, a căscat gura și a zâmbit. După zâmbet și scâncit deja știam că este el. Am râs și l-am luat în brațe... (fragment din romanul "Fărâmă de piatră") Anne Marie Bejliu, 13 noiembrie 2015 Referință Bibliografică: Visul de a fi mamă (fragment din romanul Fărâmă de piatră ) / Anne Marie
VISUL DE A FI MAMĂ (FRAGMENT DIN ROMANUL FĂRÂMĂ DE PIATRĂ ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377525_a_378854]
-
un cal murg, venea Tharika doica sa, bombănind nemulțumită de nesăbuința tinerei sale stăpâne care se avânta în calea pericolelor cu ochii închiși, de Kalystru chinocefalul( om cu cap de lup) și Grypho, grifonul său albastru cu aripi . Doica protestă scâncind înspăimântată, când văzu cum prințesa își îndemna unicornul îndreptându-se către poalele muntelui: - Ooh Shokuk beghi, lumina ochilor mei! Vrei oare s-o bagi în mormânt pe sărmana ta doică, de te îndrepți direct către pieire? Nu știi oare preafrumoasă
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
atunci a înțeles pentru prima dată că,trebuiau să plece,să dezerteze,să...fugă de Moarte.Își luă copilul de mână,desculțe,și porniră înspre Deltă.Era singurul loc în care foamea nu cerea tribut nimănui! ...-Nu mai pot mamă,scâncea mama,agățată de poalele bunei!Mai e mult? Unde mergem? Deodată șuieră lung un tren!A fost sunetul cu care S-au născut a doua oară.Atunci buna i-a zâmbit mamei și a început să-i spună o poveste
FOAMEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1977 din 30 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378959_a_380288]
-
Acasă > Poezie > Familie > AM VĂZUT-O ( VERSIUNE TRILINGVA ROMÂNĂ-FRANCEZĂ-EBRAICĂ) Autor: Adina Rosenkranz Herscovici Publicat în: Ediția nr. 1704 din 31 august 2015 Toate Articolele Autorului AM VĂZUT-O Am văzut-o ieșind Din străfunduri materne. Bebeluș scâncind, Cu capul lunguieț , Părul lipit pe cap, ud, Micuța, dar robustă. De atunci,a crescut, A prins forme, zâmbește, Ne scrutează atentă, Privește împrejur. Păpușă roșe bonbon, Obrajii bucălați, Par castaniu, ochi albaștri. Suge la sân cu poftă, Și deja
AM VĂZUT-O ( VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ-FRANCEZĂ-EBRAICĂ) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379825_a_381154]
-
pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit Dar îl reprimă straniu fâlfâit, Aripa singuraticului corb. Deja-i târziu, crepusculul pătat De sângerii apusuri lăcrimează Tăcerea ta în mine se'nscăunează Alți zori răsar, în mine e'nnoptat. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: E-atât
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
și vânturile, furtunile, ploile sau zăpezile fluierând prin desișul pădurilor. L-am așteptat în fața cabanei. Simțind ceva straniu în atitudinea mea, Hector, câinele cel negru și flocos apăru de nu știu unde și se înfățișă la picioarele mele, târându-și coada și scâncind. Parcă simțea și el că trebuie să ne despărțim, că îl voi părăsi. Mai revăd o dată locurile. Cerul era albastru-curat, orizontul era limpede, iar în el se reflecta verdele încă viu al otavelor de prin sat. Pe cupola cerului se
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
școală și până acasă, mai era cale lungă, cam o jumătate de oră de mers pe un drum de căruță pe lângă un pârâu, apoi trebuiau să urce pieptiș coasta muntelui unde era înălțată casa bunicilor. Dacă până aici Ionuț mai scâncise, apoi mai dormise în tren și în microbuz, acum, când să urce muntele, simți, deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! - Bunica, nu pot să mai merg, nu mai simt
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
în tren și în microbuz, acum, când să urce muntele, simți, deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus, pe coama muntelui! - Bunica, nu pot să mai merg, nu mai simt picioarele! zise Ionuț scâncind, căzând în iarbă. - Hai, puiul meu! Hai, mai încearcă un pic. Acuși ajungem acasă! - Nu, bunica, de-aici nu pot să mă mai mișc! Stau aici până dimineața! - Bine! Dacă zici tu că stai aici, eu urc încet acasă, că
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
mânzocul. Cât se uita înainte pentru a ține drumul drept, cât înapoi după mânz. -Hai, copăcel, copăcel că mai avem oleacă pân acasă! Ce cauți în șanț, ai? Mărunțelul se burica, se afunda mai tare în zăpadă, se apuca de scâncit cât să întoarcă iapa capul, apoi mai prindea la minte și ieșea din șanț! O vreme mergea spășit pe lângă căruță. -De nu te-oi lăsa eu în pădure să te mânce lupii, lasă, lasă! îl amenința bădia, strunind totuși calul
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015. O umbră fără chip de nori înlăcrimată În arăbescul toamnei agale se deșiră, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră. Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu. Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite, Apusă de nerost ar vrea să se repete, Cu toată disperarea de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
se așază ținându-se de ... Citește mai mult O umbră fără chip de nori înlăcrimatăîn arăbescul toamnei agale se deșiră,Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă,O-ntrezăresc prin ceață și simt cum mă respiră.Lumina obosită scâncește-n felinare, Neliniștea aceasta, un fel de purgatoriu,Poveste despletește, jăratec de frunzare, Non sens de jinduiri în rug de iluzoriu.Desprinsă dintr-o carte, cu foi îngălbenite,Apusă de nerost ar vrea să se repete,Cu toată disperarea de
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nai. Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe, Că vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzură zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gând Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpăstii de iută, Ecou prin vitralii de albi porumbei
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
nai.Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe,Că vară-i plecată cu turme de miei,Lotuși de vis, în cui de tristețe,Pe colțuri de stele îi spânzură zei.Chipuri de vânt pândesc suspinând,Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui,Ploi de-arabescuri în foșnet de gândMosc risipește în ochii căprui.În mine uitat, în tine pierdută,Vâltoare de brumă-n amestec de tei,Trestii de jar, în prăpăstii de iută,Ecou prin vitralii de albi porumbei.Tumult
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
al doilea. Apucându-l pe rămasul în viață cu dinții de blană, îl silește la-not mai departe... Dunga brună se-ngroașă. Ăsta-i țărmul?! Puiul, simțindu-se ieșit din primejdie, i-o luase-nainte. Ajuns la malul înalt, stâncos, scâncea implorând ajutor. Ursoaica grăbi să-l sprijine. Cocoțați cu greu pe stânci, scuturară puțina apă rămasă pe blană, căci afară aerul era cald... Se opresc. Se-ntind amândoi pe fâșiile răzlețe de gheață. Puiul își ceru dreptul său la hrană
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
Poate năvala căldurii?! După lacrima vărsată în urma fugarilor, temerara își strânsese tabăra și pornise mai departe, pe niște limbi de zăpadă înlesnind alunecarea saniei trase de ea. Mersese destul. I-o dovedea ușoara gâfâială a ei și a copilului. Uki scâncea. Era flămând. Trebuia să facă popas! Și privind încolo și-ncoace, hotărî loc de oprire. Încropi adăpostul pentru mas din trei prăjini. Le-acoperi cu piei de ren. Apoi, feri lăuntrul de umezeală cu o piele uscată de morsă. Niște
ATIQTALIK de ANGELA DINA în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381438_a_382767]
-
aflat.Târziu, prea târziu, s- a făcut, la apusPuntea spre tine, țesuta de ... XIII. IAR TEII..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016. Iar teii... Cerul s- a luminat acum, iar norii Albi, cenușii abia scâncesc Regulile jocului aduc cocorii Vântul ușor, picurii ploii vestesc. Vară pe-aproape ajuns-a iar să fie Iar teii curând-curând pleznesc Mă-nnebunește sfântă bucurie Parfumul lor, amețitor, ceresc. Am o alee- ntreagă pentru mine În care prinsă- n floare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
îndemnul ca fiecare să-și îngrijească grădina, apare în simbolul relației dintre uman și vegetal, liantul fiind fragilitatea, efemeritatea. Nostalgia creatorului se insinuează „când steaua nordului/ îți apare noapte de noapte/ în vis/ și îți auzi călcâiul/ tot mai prelung scâncind/ când piramidele reazemă/ mai departe timpul”, și provine din tristețea conștientizării dificultății de a armoniza lumile, realul cu visul, a imposibilității atingerii absolutului. În ritualul existențial, omul este un Sisif care ridică propriul bolovan pe muntele destinului său, iar repetabilitatea
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
pădurii. Nu avea nicio armă să se apere de ele. Prin întuneric, urletele lor păreau atăt de înfiorătoare. Dar Ema fugea destul de repede. Pe băiat însă, îl trăgea aproape pe sus. Era mic și făcea pași minusculi. Ĩncepu chiar să scâncească. Dar unde mergem, mamă, atât de repede? întrebă copilul. Las’ că o să vezi tu! îi spuse femeia, trăgându-l cu putere. Dar, taci, odată. Or să ne audă animalele sălbatice și ne vor ataca. Vrei să ne mănânce lupii? Băiatul
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
un grup de Maori, privind marea, făceau incantații. Și, spune Bruce, delfini se jucau în valuri. Nu-i întâlnești aici în această perioadă a anului. Ochii lui strălucesc. Ei (maorii) au chemat afurisiții de delfini. Câinele lui este agitat, țopăie, scâncește cu fiecare pitire, nu poate fi „băiat tăcut”. Tot weekendul nechezatul disperat a umplut valea. Atunci cand epuizarea a învins calul, el stă în jgheabul făcut de copitele lui cu capul aplecat, redus la tăcere. ANIMAL HUSBANDRY Across the creek the
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de MANDY PENTECOST în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374873_a_376202]
-
2248 din 25 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Am făcut din idealuri, Trepte pe care să urc Dar vă spun că uneori, Drumul a fost și abrupt... Pe o pantă lunecoasă De fatidice întâmplări Am schițat ușor grimase Și- am scâncit în resemnări. Au trecut pe lângă mine Oameni, munți și sentimente, Unghiurile nu păreau Să mai fie congruente... În clepsidre de nisip Timpul se scurgea agale Într-o zi prin împăcări Am găsit o altă cale. Muguri noi crescuți pe ram
IDEALURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374053_a_375382]
-
Într-o zi prin împăcări Am găsit o altă cale. Muguri noi crescuți pe ram Mi-au adus și alinare, Cu toiagul împăcării Trec prin muntele de sare... Bucuria am s-o țin Să îmi fie pe drum sfeșnic, Chiar dacă scâncesc prin mine Și de ea nu sunt prea vrednic... 25.02.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Idealuri / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2248, Anul VII, 25 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia
IDEALURI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374053_a_375382]