3,889 matches
-
Își aranjă pătura. — Lech și Thaddeus, mă informă, dat raportul despre tip cu păr roșcat În drum spre noi. Numai Knisch poate fi. Unul din băieți trebuie să fi fost acea umbră care se strecurase prin crăpătura din grămada de scânduri. — În cazul acesta, am răspuns, poate știi și de ce am venit? — Antenele radio nu sunt pentru femeie bătrână. Colega mea apucă frânele cu grijă. Cu ce pot ajuta, Sascha? — În primul rând, aș vrea să-mi iau câteva zile libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vedea doar un obraz, palid ca turta de ceară. Și pe ultima scară, În fața pacienților și a angajaților stătea un băiețel de vreo doisprezece-treisprezece ani, cu fața plină de coșuri, pumnii Încleștați În poale și cu spatele țeapăn ca o scândură. Acum, peste zece ani nu era greu de spus cine era. Părul era la fel, ochii inteligenți și constituția atletică, aceleași. Domnul cu Păr Blond ca paiul. Dora a născut În 1907. Dacă băiatul era un adolescent În 1919 la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridic cu greu de pe colacul WC-ului și, cu un icnet de animal biciuit, screm din mine trei stropi apoși în bucățica de pânză în care-și adăpostește sfârcurile ei prăpădite soră-mea cea de optsprezece ani, cu pieptul ca scândura. Sunt la al patrulea orgasm al zilei. Oare când o să-nceapă să curgă sânge din mine? Dă-mi drumu-năuntru, te rog, n-auzi? zice mama. De ce-ai tras apa când ți-am zis să n-o tragi? — Am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scurți curați și o bluză imaculată, sarea din apa oceanului am dat-o jos la duș, iar părul - părul de copil, neintrat în faza sârmoasă, încă moale și ușor de aranjat - e lins și pieptănat frumos, cu cărare. Promenada de scânduri are pe toată lungimea ei o balustradă mâncată de vreme și mă cocoț cu fundul pe ea; sub mine, cu pantofii în picioare, tata traversează plaja pustie. Mă uit la el cum își întinde grijuliu prosopul lângă apă. Își pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zbang infernal. Mai târziu am văzut că smulsese ușa din balamaua de sus cu forța unui umăr care, judecând după această dovadă, s-ar fi zis că-i cel puțin al treilea umăr ca putere din întreg statul nostru. Sub scândurile dușumelei noastre se porni aproape imediat zobirea sticlei, căci începuse să arunce, una după alta, sticlele de Squeeze dintr-un capăt în celălalt al beciului cu pereții văruiți. Când unchiul se ivi în capul scării ce cobora în pivniță, Heshie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg stol de păsărele - un buchet de șikse, o ghirlandă de copile creștine. Sunt atât de căzut în adorație, încât dorința mea e mai presus de erecție. Puțulica mea circumcisă e pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe deasupra, împreună cu o blondină! De religie creștină! Cine e mai năucit de această dezertare, familia mea sau eu? Câtă cutezanță! Sau nu eram, de fapt, mai cutezător decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai ceva ca Taj Mahal-ul. Poate că Balboa știe ce-am simțit când am zărit întâia oară scrânciobul prins de tavanul verandei. A crescut în casa asta. Fata care mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
spaghete. Kay urma să scrie poezii despre cum e să ai un bebeluș și să dactilografieze, spunea ea, referate trimestriale, ca să mai scoată un ban. Eram și bursieri, așadar, ce altceva ne mai lipsea (pe lângă o saltea, câteva cărămizi și scânduri ca să ne încropim niște rafturi de cărți, discul Dylan Thomas al lui Kay și, cu timpul, un pătuț de copil)? Ne consideram niște aventurieri. — Și o să te convertești, da? am întrebat-o. Voisem ca întrebarea să sune ironic, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ținu ușa deschisă, pentru ca domnul colonel Hartep să coboare. — Ce loc! spuse colonelul Hartep cu un dezgust amuzat, privind mai Întâi noroiul, apoi cizmele sale lustruite. Căpitanul Alexici Își umflă obrajii lui rotunzi și roșii: — Puteau să pună niște scânduri. — Nu, nu, noi suntem poliția. Nu ne iubesc. Dumnezeu știe ce fel de prânz or să ne dea. Hei, băiete! Îi făcu el semn cu mâna lui Ninici. Ajută-l pe șofer să descarce lăzile astea. Aveți grijă de sticlele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se face mai înaltă. A ajuns la nivelul meu. Apoi mă uit la ea în sus. Picioarele îi atârnă, cu degetele în jos; atârnă deasupra podelei. Unul după celălalt, pantofii galbeni îi alunecă din picioare și i se rostogolesc pe scânduri. Cu aceeași voce monotonă și egală, Helen se uită în jos la mine și zâmbește. Și, apoi, simt că nu mai ating pământul cu un picior. Mi se înmoaie și celălalt, și încep că calc așa cum faci atunci când încerci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Vrea să treacă de partea cealaltă a autoservirii și dă colțul, încercînd să se strecoare printre capătul raftului și o piramidă din cutii cu fasole. Schimbă coșul din mîna stîngă în dreapta, să nu atingă piramida și, atent la lada de scîndură plină cu pateuri de ficat, atinge cu colțul coșului sticla din capătul raftului cu băuturi alcoolice; sticla se răstoarnă, lovește o alta și amîndouă se fac țăndări pe cimentul de jos, împroșcînd cu coniac în jur. Mihai își simte obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blestemîndu-se în gînd că nu a fost în stare să-i spună mai multe maistrului. În urma lui, Cornea își îmbrăcă șuba de șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
poate vreunul știe ceva. Bogdan era pe-aici, chiar mai înainte l-am văzut spune unul din mecanici. Cornea trimite pe cîțiva să-l caute pe Bogdan și așteaptă, încălzindu-se la soba în care au fost grămădite capete de scîndură de la ambalajul aparaturii sosite pentru secție. Neața, dom' maistru! salută Bogdan intrînd. Caut o altă trusă de sudură, că a mea-i veche și-s stricate capetele mici... Unde lucrezi? îl ia la sigur Cornea. Păi..., cum, nu știți? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de sentimentele confuze născute în sufletul lui pe măsură ce înțelegea intenția lui Săteanu, la care se mai adaugă, obsesiv, revoltător, imaginea lui Săteanu tînăr, vînjos, turbat în furia lui, dînd cu pumnii în bătrîn, lăsîndu-l lat în mijlocul ogrăzii, trîntind poarta de scîndură mai-mai s-o rupă, ieșind din sat cu capul sus, asemeni tuturor bătăușilor învingători, ce părăsesc hora spartă, știindu-se urmăriți de toți, mai ales de fetele frumoase, cum cred ei. În sat s-a vorbit mult: abia acum, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna pe-o scîndură de la o navetă cu sticle goale și-o smulge, îndreptînd spre fată capătul în care se vede ieșind jumătatea unui cui: Toată te găuresc, să te saturi! Văzînd-o pe chelneriță cum se repede un pas spre ea, fata scoate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de pervazul ferestrei, soțul stă cu icoana în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se joacă cu javra? Lasă-i pe jos, că n-au unde se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un... un copil; mă rog!, un tînăr. Te-am recunoscut abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
său fără nici un chef, surd la mulțumirea fetei pentru apa adusă, tot timpul cu ochii la cei doi copii, mereu agitați, cu brațele întinse spre cățel și, în sinea lui, se felicită că, măcar în căsnicie, a avut noroc. Ultimele scînduri din cotețul porcului sînt aruncate în sobă. Ici-colo, Sultana mai duce cîte o ceașcă de ceai, oprindu-se la fiecare trecere a sa prin dreptul barului, să vadă cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întinde iarăși brațul, dar în loc de cuvinte se aude un rîs isteric după care, lăsîndu-și bărbia în piept, se duce la locul lui lîngă sobă, pune fruntea pe genunchi și începe să plîngă. În tăcerea sălii de spectacol, zgomotul ciocanului lovind scîndura înfioară atmosfera. Aici! precizează regizorul, arătînd cu țeava armei un loc din decorul sugerînd un refugiu de vînătoare, peste care orbește lumina unui soare de vară. Cînd el face un semn spre unul din actorii așezați să se odihnească va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ne jucăm. Întinzi coarda, Vic! se supără directorul adjunct. Nu denigra un efort depus. Pentru ce s-a depus efortul? Revistă ? Luați un text de revistă, ori pe Shakespeare. Lui Vlădeanu nu-i facem un serviciu dîndu-1 astfel pe scîndura scenei. Nemaivorbind, să mă ierte Mara Nedelcu!, de personajul feminin, excelent făcut, dar nu convingător pentru ceea ce se spune despre el. "Pot să mă duc undeva să mănînc, apoi să prind coloana spre uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină, obsedată de gîndul cu care s-a culcat, Sultana tresare, privește buimacă în întuneric, stă mult timp nemișcată, caută cu palma sub pat bucata de lemn pregătită anume, apoi, numai în capot, desculță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe apă. Strategul Pang i-a răspuns: "Este foarte simplu. Împărțiți toate navele mari și bărcile mici în grupuri de câte 30-50, așezați-le în ordine și legați-le capăt la capăt cu lanțuri groase, iar pe lanțuri să puneți scânduri. În felul acesta, ostașii dumneavoastră vor putea umbla ca pe uscat." Cao Cao i-a urmat sfatul. Rezultatul a fost evident. Navele de război legate cu lanțuri nu se mai mișcau la fel ca înainte pe valurile apei. Ostașii se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de plictis. Tocmai mă apropiam de acest punct critic, cînd am Început munca la MAREA GAURĂ. Am aflat multe despre găuri de-a lungul vremii, despre locurile cele mai probabile În care poți da peste una - zona Întrerupătoarelor prost montate, scîndurile desprinse din dușumea și toate locurile din pereți și podele prin care trec țevi - și explorarea atentă a spațiului, centimetru cu centimetru, mă convinsese că În camera lui Jerry nu există nimic de acest gen. Singura gaură substanțială, dacă substanțială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]