648 matches
-
îmi pun ochelarii de soare, ca să-mi ascund emoțiile, ca să nu vadă Ben tulburarea din sufletul meu. Într-un final, după ce mă plictisesc să stau fără să fac nimic, merg la bar și cer un cappuccino. Stau acolo și aud scârțâitul ușii care se deschide, și atunci îmi întorc încet capul să văd cine e și el e: Ben. Și bătăile inimii mele o iau razna. Este oare posibil ca Ben să fi ajuns să arate mai bine? L-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se apropiară din ce în ce mai mult. Gândindu-se că trebuie să afișeze un chip zâmbitor, misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise cu un scârțâit și o lumină de culoarea cositorului topit inundă podeaua de lut. Clipind, misionarul zâmbi în direcția luminii. În locul gardianului, văzu uitându-se la el doi slujbași în kimonouri negre. Ieși afară! porunci unul dintre ei cu voce trufașă. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Marinarii spanioli cântau ceva ce părea o melodie cu acorduri ciudate. Era timpul să fie coborâte velele. Câțiva mateloți japonezi se cățărară pe catarge și, la ordinul marinarilor spanioli, coborâră velele ce semănau cu niște steaguri uriașe. Parâmele scoaseră un scârțâit și niște pescăruși albi cu coada neagră țipară ca niște pisici. Repede, înainte să-și dea cineva seama, galionul își stabili molcom direcția. În sunetul valurilor ce se loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în creștini. În negoț, doar dacă ești credincios meriți încredere. La care ei zâmbiră mânzește, așa cum fac adesea japonezii când sunt încurcați. Zilele se scurg una la fel de plictisitoare ca și cea de dinainte. Oceanul, norii care plutesc în zare și scârțâitul parâmelor sunt neschimbate. San Juan Baptista își continuă liniștit călătoria. De fiecare dată când țin slujba îmi dau seama că Domnul ne-a dat ca prin minune o asemenea călătorie lină ca să mă ajute pe mine să-mi îndeplinesc menirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
noastre. Solii sufereau cu toții de rău de mare. Nishi Kyūsuke și Matsuki Chūsaku n-au fost chiar atât de mult atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați și lăsați în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceva din ființa mea. Se zări o ceată de balene. Era o după-amiază liniștită pe corabie. Toți japonezii, și cei din cabina solilor, și cei din cabina cea mare, dormeau duși somnul de după masă. Liniștea moleșitoare era întreruptă doar de scârțâitul regulat al parâmelor și de clopotul care bătea ora. Balene la orizont! strigă matelotul care era de cart pe catarg. Cei câțiva care abia auziseră strigătul lui îi treziră și pe ceilalți. Toată suflarea de pe vapor se înghesui pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și valea, și pământurile de la Kurokawa semănau cu un grăunte de nisip. „Cu toate astea, familia mea a mers la război, s-a luptat și a trăit până astăzi de dragul acelui grăunte de nisip.” În ziua plecării din Tsukinoura, când scârțâitul parâmelor și țipătul ascuțit al pescărușilor răsuna pretutindeni în jurul său, samuraiul avusese sentimentul straniu că era târât către o nouă soartă, iar în timpul călătoriei pe mare, ca și în Nueva España, și-a simțit sufletul trecând printr-o schimbare nevăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din care face parte părintele Valente a trimis în țara noastră, precum și la Roma niște tineri de rând pretinzând că sunt soli oficiali, fii de nobili stimați. După ce Velasco se așeză, părintele Valente se ridică agale de pe scaun cu un scârțâit. Și de data aceasta își împreună mâinile pe piept și își drese glasul de două-trei ori. — Este adevărat... Împăratul Japoniei și-a dorit să facă negoț cu Nueva España. Dar chiar și atunci politica lor era să permită negoțul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ură, m-a cuprins o râvnă aprigă de-a o cuceri tocmai pentru că este așa cum este. Vreau să mă lupt cu Japonia, tocmai pentru că nu este o țară lesne de cucerit.” Ușa din încăperea de așteptare se deschise cu un scârțâit. În prag stătea vărul său, Don Luis, muiat de ploaie și ținând în mână o pălărie cu boruri largi. Plimbându-și degetele pe marginea pălăriei, se uită cu milă la vărul său și îi spuse: — Episcopii tocmai s-au retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi aduse aminte samuraiului de scârțâitul parâmelor. Parâmele scârțâiră, pescăruși albi se înălțară în zbor cu țipăt ascuțit de pisică, valurile se loviră de carena corăbiei și vasul porni către oceanul întins. Din clipa aceea drumul destinului său era deja pecetluit să ajungă aici. Lunga sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de păr, umflătura imensă unde se-mbinau coarnele, botul cu nări imense Întins Înainte, și atunci ridică pușca, dar Wilson Îi strigă „Nu din mașină, idiotule!“, și lui nu-i era frică de Wilson, Îl ura doar. Atunci se auzi scârțâitul frânelor și mașina derapă Într-o parte, aproape oprindu-se. Wilson sări pe o parte și el pe cealaltă, poticnindu-se când atinse pământul care-i fugea Încă de sub picioare, și apoi se trezi că trăgea-n bivolul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În Țara Minunilor. Bărbații dădură semnalul ca toată lumea să se urce Înapoi În camion. Călătorii se urcară, camionul dădu cu spatele, iar apoi, cu motorul duduind, se poziționă În dreptul deschizăturii. Părea imposibil să intre pe acolo, dar vegetația cedă cu scârțâituri și pârâituri, iar camionul Își făcu loc prin poarta care-i opunea rezistență precum un nou-născut forțând perineul mamei sale. Pătrunseseră Într-o lume nouă vârstată cu verde, un univers sălbatic plin de viață, dominat de o singură culoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la miază-noapte, cresc ca un rîu ieșit din matcă; îneacă țara și ce cuprinde ea, cetatea și locuitorii ei. Țipă oamenii, și se bocesc toți locuitorii țării 3. de tropăitul copitelor cailor lui puternici, de uruitul carălor lui și de scîrțîitul roților; părinții nu se mai întorc spre copiii lor, atît le sunt de slăbite mîinile, 4. pentru că vine ziua cînd vor fi nimiciți toți Filistenii, și stîrpiți toți cei ce slujeau ca ajutoare Tirului și Sidonului. Căci Domnul va nimici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Cu pas hotărât, deși puțin clătinat, încercând din când în când terenul cu toiagul, dar fără să se teamă de întuneric, descântătoarea o porni către fundul văii. Puțin după aceea, ușa, ce nu fusese bine închisă, se deschise cu un scârțâit. înăuntru, totul era cufundat în întuneric. Khaba sforăia tare, scuturându-se când și când, apăsat de greutatea capului lui Odolgan, care îi atârna pe umăr. Balamber și Kayuk dormeau lungiți pe masă. Audbert se trezi; făcu un efort uriaș ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndeplinise într-un mod cu totul deosebit misiunea ce îi fusese încredințată. De altfel, mesagerul îi spusese că Onegesius era foarte mulțumit de ceea ce reușise să facă el cu mingan-ul său. Balamber, în schimb, fierbea de mânie și de dezamăgire. Scârțâitul carelor pe vechiul drum, strigătele războinicilor, galopul înainte și înapoi al curierilor de-a lungul coloanei nu aveau darul să-l smulgă din gândurile sale sumbre. Nu doar era constrâns să renunțe la a duce până la capăt cucerirea Sapaudiei, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâmpine pe noii veniți, în timp ce tovarășii lor continuau să manevreze cu înfrigurare mecanismul de deschidere a porții. Curând, o șuviță de lumină de culoarea opalului se desluși între cele două canaturi grele și începu să se lărgească. în același timp, scârțâitul lanțului anunță tuturor combatanților că, în afara zidurilor, podul de lemn se lăsa acum peste șanț. Cu toate acestea, Sebastianus încerca mai departe, luptându-se cu furie, să ajungă la poartă, de care îl mai despărțeau acum doar douăzeci de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obișnuiți și hipnotizați de tăcerea ce domnea acolo mergeau înainte cu armele pregătite și aruncând în permanență în jur priviri temătoare. Singurele zgomote ce se auzeau erau pașii înăbușiți ai cailor pe covorul de frunze moarte, clinchetul pieselor de harnașament, scârțâitul roților de car pe drum. Pe neașteptate, cei din față își opriră caii și, cu mâinile întinse, își îndemnară tovarășii să facă același lucru. Ciulind urechile, Balamber auzi ecoul unui zgomot depărtat. Imediat îl ajunse Mandzuk. Se pare că Reinwalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un zgomot puternic. Luminile și sunetul îl fascinară. Intrigat, păși spre ele, ieșind din umbra unui copac. Fulgerător, luminile ajunseră în fața lui. În ultimul moment, văzu că în spatele luminilor venea o formă mare, neagră. Urmă o lovitură de neimaginat, un scârțâit îndepărtat și apoi voci la oarecare distanță. - Suntem beți cu toții, nimeni nu ne va crede că ne-a sărit în față. Asta e închisoare sigură. Repede, băgați-l în mașină, mergem la Ned să luăm ceva benzină și apoi aruncăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud, cum să nu se-audă, răspunse Extraterestrul. Toate se-aud, orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de găină. Pe lună locuiau, după cum Îi povestise babulea, spiritele morților, ospătându-se cu lumina selenară ce izvora din ea. - Dar dumneavoastră cum o vedeți? - Tot ca pe-o colivă, râse oaspetele. Păi, cum altfel? Râsul musafirului se suprapuse cu scârțâitul unei uși, ce se deschidea și se Închidea În semiîntuneric, mișcată de curent. - Poate găsiți o comparație mai potrivită. - Găsesc, cum să nu găsesc, se Însufleți oaspetele, și gura Începu să-i turuie ca o morișcă: vacă, bou, cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
directețe e la fel de exotică pentru mine cum ar fi o farfurie de argint pe masa unui sălbatic dintr-un trib amazonian. Acum zice că s-a dus să doarmă puțin. (N-a dormit bine azi-noapte.) Dar îmi dau seama, după scârțâiturile podelei de deasupra capului meu, că lucrează în lut în camera nepoatei ei. Se duce de multe ori acolo după-amiezile. A fost camera ei atunci când era mică, se pare. Stă ore întregi și se joacă cu jucăriile fetiței - aranjează sticluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ton mai dur decât cel al lui Irene. Nu era furioasă, ci panicată. L-ai readus la viață. Mary mergea pe pajiște și iarba îi gâdila genunchii. Cu toate că era trecut cu mult de miezul nopții, traficul era intens - șuierături, foșneli, scârțâituri nenumărate. În mod normal, Mary s-ar fi retras în cameră, s-ar fi băgat în pat și s-ar fi acoperit cu pătura până-n gât, dar, în noaptea asta, aripile care o atingeau pe tricou și pe gât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu reușeam să dau deoparte acele imagini. Încercam să schițez, din cercurile devenite puncte, chipuri de om și de floare. Ba era o fată zâmbind, ba era o petală pe care un fluture strâmb își mângâia aripa mai scurtă... Un scârțâit mă smulse din jocul meu topind toate acele culori într-un alb asemeni fulgerului de mai-nainte. Inima începu să bată mai repede. Am deschis ochii, dar nu vedeam dincolo de lumina care mă orbea. Am mai clipit de câteva ori
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]