1,560 matches
-
făcut din mânăstirea mea? Leprelor, vă omor, vă împușc pe toți, neam de spurcăciuni, dezertorilor, am oploșit șerpi la sân, funii în jurul gâtului! Jigodii spurcate, ude-i pistolul? Cine mi-a luat pistolul? Dați-mi pistolul! Vă împușc pe toți, scârbelor! Un pomelnic întreg de înjurături în ușa stăreției; de pe acoperiș s-a desprins o șindilă aprinsă; starețul încercă să se ferească, s-a împiedicat, s-a rostogolit pe scări: oasele trosneau ca vreascurile putrede, s-a julit la coate, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme de dragoste. Îmi este scârbă de mine, mamă, la ce m-ai făcut?! Petru ridiculiza prezența difuză întocmai cum o făcea bunicu-său în tranșeele Odessei, acoperit până la brâu cu un val de pământ și schije și intestine. El a scăpat, ceilalți 6 și comandantul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unul singur în crucea drumului de la Jitărie. Și cum să o las cu șapte guri în casă și cu alte două pe drum?... că-i pântecoasă rău de data asta... De unde să știe prostimea că omu' mai bea și de scârbă, nu numai de bucurie... Cine să le spună că Mărioara lui îi cam ticăloasă, că mulge vaca de șapte ori pe zi, când flămânzesc copiii, că cei mititei umblă unși cu mizerii din cap și până la picioare, până vine Nera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spus nimic ălora. Nici n-aveam ce le spune." Secu: Îmi va fi dor de voi. Poate vă fac o vizită în Iad." Z: "Îți las saboții și ciupilica vărgată. Știu că-ți căzuseră cu tronc..." Pentru curioși: "Moarte naturală. Scârbă de viață." Bani cu indicații, pe căprării... Pentru sicriu și cruce... Pentru gropari: "Cât mai adânc..." Țoale de înmormântare, papuci, pălărie (musai, n-am purtat niciodată)... Preoți, dascăli, țârcovnici, clopotari. Fără bocitori. Fără lacrimi... Pentru praznic (în No 11, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să-mi plângă sufletul înspre veșnicie, companie. Aici sunteți voi. Am crezut în voi, în reguli, Dar voi nu le respectați. Aveți frumusețea voastră tâmpită. Și dulcele din inimă a devenit scârbă. Dar parcă iar florile dansează, bucuroase de viață, Universul e mare și, pur și simplu, frumos. Colo copacul conține o intrare. Vraja e pură, îngerii sunt aici, magia e mare, Bradul e plin de viață, în lumini, se aud cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea îl abandonă după primii doi ani. Nu te-am văzut de mult spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mentă. Era amețitor, misterios și devenea, cu fiecare minut petrecut acolo, grețos. Nașpa. Aiurea. Izbitor. Doamne, ar fi leșinat! Dacă ceva nu i-ar fi atras atenția. O cutie de lemne. Cheia alături. Cheia avea ceva vrăjitoresc, iritant. îi făcuse scârbă, înăuntru găsise lucruri de-ale lui, pe care nimeni nu le putea avea, d-apoi o persoană străină. Fotografii vechii, noi, diplome, documente, un adevărat jurnal. De parcă cineva l-ar fi scris. Era el, bucățică cu bucățică. Nu lipsea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată scârba ieșise din el. Euforia dumnezeiască îi umplu nările forța sa și-o simți veșnică. O aruncă apoi cu cea mai mare respingere. Știa ceea ce avea nevoie. Ți-am adus pastilele. Mulțumesc. M-aș fi dus eu, dar cred în superstițiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcerii si a tinderii spre o perfecțiune interioară. și aici, plăceri nobile ale unei ființe nobile. Stai calmă. Până atunci mai e. Poate uită. Dacă nu, oricum vor ieși scântei. O: Dacă insiști! X: Nu insist. Olimpia se uită cu scârbă (:Evident, era o replică folosită cu sensul de a atrage atenția că sunt un pic jenată să accept imediat, când poate ai oferit din politețe; și umor) O: Ești crudă. X : Sadică. O: Nu, crudă. Dacă vroiam să zic sadică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fapt, un sincer regret, și spuse: Rămâi , te rog. Tonul cald, dar care păstra distanța, încât părea a nu mă lăsa de capul meu, dar care în același timp care nu mi-ar fi îngrădit cu nimic libertatea mărindu-mi scârba, ci puțin incitată chiar, prăbușirea mea fizică mă făcură să rămân. Îmi plecasem privirea, în semn că accept, iar el îmi mulțumi, cu o voce naturală, atingându-mă fin pe umăr. Nici n-aș fi vrut să-i părăsesc compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
-și părăsească ghișeul ei, să meargă drept la acei scandalagii netrebnici, să-i ia de guler cu forțe herculeane și să-i târâie pe ușă afară, unde să-i prăvale cu putere pe scări în jos, scuipând după ei în scârbă și afurisindu-i? Ba sigur că da, căci astfel de porniri sunt umane și vin, îndeobște, natural. Însă, oare, prin ce s-ar mai fi deosebit dânsa, atunci, de țintele furiei ei? Prin chiar nimic, desigur. Așa încât, de fiecare dată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în ultima bucată de vreme, lui Șerban începură a-i umbla prin cap tot felul de idei, unele dintre ele foarte îndrăznețe și ilegale chiar. Bunăoară, odată, după un scandal memorabil proaspăt încheiat, acesta, nervos peste măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de neiertat! De neiertat, m-auzi? Numai înfumurare și nechibzuință-i pe capul tău, de am ajuns acum să te urăsc! Trebuie să te fi drogat foarte multă vreme, ca să fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Era multă lume adunată înăuntru acestei case. M-am strecurat și eu, cum am putut, până înăuntru, ca să privesc ce face această lume tristă și îmbrăcată-n negru. Ce să vezi, prietene? Un fior de spaimă, amestecat cu ură și scârbă, mi-a cuprins toată ființa, când mi s-a spus de o femeie, că această casă este "Crematoriul", adică o casă unde se ard morții. Am stat până la sfârșit și am văzut cum au ars pe un mort, care făcea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de mai sus rămăsese nemișcat ca o efigie, tresări, aplecându-se peste masă de parcă ar fi vrut să-l spulbere cu privirea pe Alatriste chiar atunci pe loc. — Nu poți trece?... Voi, soldații, sunteți scursura lumii, declară, cu o nesfârșită scârbă. Gloată Înarmată, hulitoare, jefuitoare și violatoare. Despre ce sentimente infernale vii acum să-mi pomenești?... Pentru voi, o viață nici nu contează. Căpitanul Îi primi cuvintele dure În tăcere și abia către sfârșit dădu ușor din umeri. — Aveți, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o știe tot Madridul. Se uită În mod semnificativ Întâi la dominican, apoi la mascat. Și mă bucur că nu mi-am Încărcat conștiința și cu așa ceva. Cel cu masca pe față făcu un gest de neplăcere, Înlăturând parcă cu scârbă ceea ce Diego Alatriste nu voise să ia asupra sa. — Ne plictisești cu conștiința dumitale deplasată, căpitane. Pentru Întâia oară Îi spunea așa. Și era ironie În acest nou mod de a i se adresa, fapt care Îl făcu pe Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lui Dumnezeu; trăiau cutremurul de când se pornise zvonul. De când fusese oprit orologiul. Dintodeauna, dar nu-l simțiseră: vibrația Cuvântului dintâi îi atingea de-abia acum. Ar fi fost cum nu se poate mai nimerit ca drăcovenia aia să ticăie iar. Scârba, oprise ceasul tocmai când... Ramolitul dracului! Oase-Strâmbe! Javra javrelor! Să nu-l strângi de gât? Nimeni nu-l mai suporta pe netrebnic. Așa au trecut săptămâni de-a rândul. Scorneala, pentru că nu putea fi vorba de altceva, a fost pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
fiindcă îi lăudam progresul, se dovedea nespus de perseverent. Mezinul ne arăta cum se scriu sonete. Aiurea. Îți venea să-l strângi de gât, auzindu-l cum tot îi spunea Mijlociului că va ajunge un poet genial! Mijlociul genial! Separat - scârba! -, a încercat să mă asigure de același lucru. Trei Shakespeare! Ce mai, ne-am tras clapa unul altuia așa cum ne-am priceput mai bine. Și chiar mai mult. Fiindcă, odată, jucându-ne de-a polițiștii, cei doi, anchetându-mă, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să mănânci prăjituri sau cozonac de la patiserie, ceea ce poate fi o mare problemă atunci când prăjiturile sau cozonacul sunt singurele lucruri pe care ți le dorești. La început mi-am dorit ouă prăjite, dar după o vreme mi s-a făut scârbă de ele“, a povestit Natalie Portman primele experiențe de după renunțarea la modul de viață vegan.
Natalie Portman a renunţat la dieta vegan şi a redevenit vegetariană () [Corola-journal/Journalistic/70213_a_71538]
-
încet, ca Ramsay Bolton. Nu aș fi ținut neapărat cu Portugalia, ci cu echipa cea mai bună. Dar după ce am văzut ce i-au făcut arbitrii, n-am putut să mai fiu detașat și mi s-a activat așa o scîrbă, încît practic nici nu am mai fost atent la meci. O victimă ucisă pe altarul marketingului și a banilor. Din păcate, tare mă tem că vom mai vedea astfel de mîrlănisme pe parcursul acestui Campionat Mondial. Al treilea măcel, singurul măcel
Mirel Palada, revoltat după Germania - Portugalia 4-0: Kill me! Kill me! Sandor Clegane a fost portughez în seara asta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73922_a_75247]
-
2. Pentru că nouă ne place să înjurăm, dar să stăm cu mâinile în sân. Pe când ea strânge din dinți și merge mai departe! 3. Pentru că noi suntem slabi din naștere. Iar ea e extrem de puternică! 4. Pentru că nouă ne e scârbă de țara noastră. Iar ea și-o laudă! 5. Pentru că noi vrem să moară și capra vecinului. Iar ea are doar cuvinte de laudă la adresa adversarilor! 6. Pentru că noi suntem slabi, oameni născuți sclavi. Iar ea e, deja, o eroină
Soțul Cristinei Pocora: HALEP, tu NU ești româncă! Dă-o dracului! by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/74083_a_75408]
-
niciodată decide între bine și rău. Adulăm ceea ce, cu doar o secundă în urmă, am disprețuit furios. Ne îndoim din șale în fața unor piticanii pe care, în particular, le disprețuim de moarte. Zâmbim afabil monștrilor care, în străfunduri, ne provoacă scârbă și vomă. Ne salutăm cordial cu otrepe ce-ar merita, în cel mai bun caz, călcate în picioare. De ce toate astea? Din frică? Din lașitate? Din indiferență față de propriile noastre valori? Din oportunism? Cum să accept un premiu - același premiu
Cât de imparțial sunteți? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7904_a_9229]
-
autor, nimerit într-un cîmp profesional, le resimte față de colegii săi), de "habitus-"uri și de "origini sociale", încît uită să vorbească despre sine. În toată cartea nu întîlnim aproape nimic din lumea sa intimă, adică din acele trăiri, răsturnări, scîrbe sau revelații pe care viața le naște în sufletul celui care o trăiește. Parcă o chiuretă nevăzută a înlăturat detaliile psihice din urzeala cărora se încheagă îndeobște temperatura unei vieți. În schimb, multe reflecții pe marginea sociologiei, a filozofiei și
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
nici prietenul lor Sebastian Saviel, într-un fel placa turnantă dintre sacru și profan (cel care "navigând în tinerețe între peliculele lui Tarkovski și Pasolini, gustase în egală măsură fructele lui Ťdať și ale lui Ťnuť, extazul mistic, dar și scârba nihilistă, fascinația unor personaje iluminate, dar și disprețul necredincioșilor, Întruparea și Cacealmaua"), gay-ul ajuns ambasador la Vatican nu sunt decât niște receptacole ale vieții politice și spirituale și niște purtători ai marilor dileme cognitive și existențiale ale vremii noastre. Nu
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
arătat cum se prostituează în toată goliciunea lor de mercenari-atârnători. Deci nu fapta e imputabilă, ci intenția. Și contează cine și la adresa cui o comite. Iar libertatea de exprimare e valabilă doar pentru ei și ai lor. Nu vă e scârbă de voi, băi, limbricilor? Dacă public câteva mesaje primite de la băsiști (plecarea din Antena 3 la RTV nu mă orbește), nu alinturile patetice ale lui Turcescu, se încrețește pielea pe voi"
Ciutacu, replică lui Turcescu: "Totul, în cartier, se bazează pe c***e" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79764_a_81089]