648 matches
-
lamentări dizgrațioase, romanul e departe de imaginea dezastruoasă pe care s-a străduit din răsputeri să i-o creeze Chandler. Adâncirea frustrărilor detectivului se petrece pe o linie logică, acumulare perfect rațională a eșecurilor existențiale suferite anterior. Un Marlowe îmbătrânit, scârbit de viață și singurătate, așterne pe hârtie procesul-verbal al începutului de extincție. Interpreții textului au sesizat o anumită diminuare a farmecului personal al detectivului. Lucru perfect verificabil, până la un punct, în consonanță cu plauzibila devenire a personajului. În fond, între
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor Îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat terenul, numindu-l „țarina sângelui”; Luca
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
La Morișcă, aprobă moșneagul. Se știe, acolea nu-i loc curat. - S-așezase spurcăciunea pe-o piatră și se-ncălzea la soare. Iar, de duhoarea lui, bolovanii s-au fost înnegrit iar iarba dimprejur se împuțise. Ș-așa m-am scârbit eu atunci, că o săptămână n-am putut pune nimic în gură. Moșul nu avea glas să se mai mire. Ca un trior, molfăi înainte și-napoi. Grăbit să nu piardă rândul, după ce-și reveni, moșul zise : „Iar eu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a mai vrut să știe de călugăr. Iar părintele Vlasie, simțindu-și sfârșitul la spital, a încredințat taina banilor unei moașe care-l îngrijea. Femeia s-a dus la temelie și n-a mai găsit comoara. Decât nu s-a scârbit într-însa, ci, vorbind cu jandarmii, au făcut jandarmii cercetare și-au dat peste bani în sat la Vorona. Cu banii aceia femeia a făcut spitalul din Lungani. - Dac-ar fi avut iarba fiarelor îi găsea mai ușor. Sfântul Ilie
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
mai putea suporta! Poate adevărul servit cu porția era digestibil, dar toată bucata dintr-o dată era prea mult pentru mine! E clar că băutura ți-a afectat grav memoria și sănătatea mintală, zisei în batjocură. M-am ridicat de pe scaun scârbit de faptul că aveam în fața mea un om beat. Eram dezgustat de faptul că putea glumi într-un asemenea mod în momentele în care ne aflam. M-a apucat de mână cu o forță supranaturală. M-am întors spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de slănină termină de spus ce mai avea și întoarse capul spre dirigintele meu. Îi făcuse din ochi într-un mod foarte complice. Acesta dădu din cap discret și începu să se îndrepte spre ușă. Arvon avea o expresie foarte scârbită pe față, ca și cum ar fi fost martor la o scenă incredibil de urâtă sau ar fi mirosit ceva putrezit de mii de ani, dar jocurile de după cortină sunt o parte importantă din viața unui profesor în zilele în care suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
fost martor la o scenă incredibil de urâtă sau ar fi mirosit ceva putrezit de mii de ani, dar jocurile de după cortină sunt o parte importantă din viața unui profesor în zilele în care suntem. De ce să fie atât de scârbit de un rol care îi va aduce mai târziu beneficii și recunoaștere în cercuri pe care nici nu le cunoștea probabil? Deoarece l-a ajutat pe Inspector, acesta îi va face cunoștință cu diferite persoane și îl va introduce cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
târziu, ajunseră la o ușă roasă de rugină. O sparseră și atmosfera deja glaciară fu completată de un miros perfid de mucegai și putrefacție. Instinctiv își duseră mâinile la gură să se ferească de mirosul îngrozitor și Vagabonzii se retraseră scârbiți câțiva metri înapoi. Oh, Hristoase, ce putoare! Oare unde dracu' am nimerit acum? În ciuda protestelor, nu se întoarseră. Intrară. Peste tot se puteau zări canale și canale pline cu tot felul de mâl și lichide de care mai bine nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
sesterți. Asinius Gallus lasă să-i scape un fluierat apreciativ. — 30 de milioane! O sumă frumușică, n-am ce spune! Adaugă cu voce încordată: — Uite cât bănet se ascunde în pivnițele cu vin! — Și vinul este o afacere neimportantă, face scârbit Scri bonius. Gallus se uită la el neîncrezător: — Nu, zău!? Libo încuviințează viguros: — Cota noastră anuală de exporturi din India se ridică la 1 500 000 de sesterți. — Ohoo...! face Asinius Gallus. Este incapabil să mai spună altceva. Sclipiri pofticioase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Nero și cu fiu-său... Își plesnește mirat palmele. — Ia te uită! Drusus poartă pretexta! Păi, l-au pus să prezideze jocurile, nu știai? — Când l-am însoțit pe principe, el nu sosise încă, se scuză călă rețul. Rufus suduie, scârbit: — Mama lui de pilos, că nu-i cu nimic mai breaz decât ne bu nul de Agrippa Postumus, pe care l-au surghiunit anul trecut. Scuipă în lături: — ăla se juca de-a pescarul, ăsta face pe derbedeul. Își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fi din soiul celor care se pricep să facă alb până și din ce-i negru. Un escroc nerușinat, asta ești. Unul dintr-ăia pentru care banul nu are miros și nici un mijloc nu e prea josnic ca să te scârbească. Te-ai scoate pe tine însuți la mezat dacă ți-ar ieși ceva din asta. — Gândește-te, dominus, că unde a fost cândva izvorul sacru dorm acum în fân evreii... — Iar tu dorești, probabil, să dai cu chirie umbra arborilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Prietenia cu Plautii reprezintă un atu politic. Ca și cum ar vrea să-l contrazică, Silvanus spune mieros: — Am trecut să te iau, să mergem împreună, mai întâi la Ara Pacis, apoi la Senat. Zâmbetul lui larg, numai lapte și miere, îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează aluzia. Morocănos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Paco. Uite. Îndreptându-și trupul zvelt, mai făcu patru mișcări perfecte, dezinvolte, elegante și pline de grație. — Și taurul? Întrebă Enrique rezemându-se de chiuvetă, cu paharul În mână și Încins cu șorțul său. — Se ține Încă destul de bine. — Mă scârbești. — Cum așa? Ia și-nvață. Enrique Își scoase șorțul și, Întărâtând taurul imaginar, desenă cu trupul În aer patru verónica gitane, desăvârșite și languroase, terminate-ntr-o rebolera care făcu șorțul să fâlfâie Într-un arc perfect pe deasupra nasului taurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șorț, scoase un pumn de monede și numără restul. Țăranul Îl luă și ieși. Imediat ce acesta plecă, hangiul intră și Începu să vorbească cu paracliserul. Se așeză la masa lui. Vorbeau În dialect. Paracliserul era amuzat de ceva. Hangiul era scârbit. Apoi paracliserul se ridică-n picioare. Era scund și avea mustață. Se aplecă peste fereastră și se uită-n stradă. — Uite-l că intră. — Unde, la Löwen? — Ja. Schimbară din nou câteva vorbe și apoi hangiul veni la masa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus să mai primească sau să mai dăruiască nimic, scârbit de viață și doritor de moarte.... De fapt, nici eu nu mă mai simțeam atât de singur cu el. M-a reînvățat să visez. Mi-a trezit curiozitatea pentru lucruri pe care nu le știam sau pe care le-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând târcoale oglinzii. Locuise câțiva ani în Delta Dunării, pentru a prinde meșteșugul pescuitului. Scârbiți de atâta pește și neavând cu ce să crească un porc pe lângă casă, localnicii cumpărau primăvara câteva zeci de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu mai vroia să mai rămână iarăși singur... Dar cum putea să nu se mai simtă singur cu un bătrân ramolit, arțăgos și încăpățânat ca mine, închis în el pentru vecie, nedispus să mai primească sau să mai dăruiască nimic, scârbit de viață și doritor de moarte.... De fapt, nici eu nu mă mai simțeam atât de singur cu el. M-a reînvățat să visez. Mi-a trezit curiozitatea pentru lucruri pe care nu le știam sau pe care le-am
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de hăituiala tigroaicei, lăsa în urmă o oglindă sferică. Tigroaica se oglindea în ea micșorată și, crezând că-și vede puiul închis înăuntru, rămânea pe loc, dând târcoale oglinzii. Locuise câțiva ani în Delta Dunării, pentru a prinde meșteșugul pescuitului. Scârbiți de atâta pește și neavând cu ce să crească un porc pe lângă casă, localnicii cumpărau primăvara câteva zeci de godaci din târg, îi încărcau în bărci și îi abandonau pe câte un grind nelocuit. Mulți purcei mureau de foame, dar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și scârbit, zău așa, constatând că nu pot începe capitolul ăsta fără o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre membrii ei cel puțin doi poeți moderni, a căror faimă tinde să devină statornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
considerare... eram așa de sigură că nu va fi nici o problemă. Le tot spuneam: „Nu, vă înșelați“. Dar era evident că nu se înșelau. Și când mi l-au dat, am văzut imediat că era diferit. Chiar am fost cumva scârbită de el, de fapt... Nu e îngrozitor? Da, eram scârbită. Tot repetam: „Copilul e o greșeală, n-ar fi trebuit să se nască“. Am fost foarte deprimată în prima lună. Iar apoi am ajuns în extrema cealalată. Când avea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a femeilor. Toată săptămâna, Adi și Andrei m-au bombardat cu mesaje despre fraudele la votarea Constituției. Sunt sigură că nici unul dintre ei nu a călcat pe la vot și, după cum aud și de la Laura, nici restul prietenilor. Iar s-a scârbit toată lumea. Și atunci? Nu știu de ce cred, că în ciuda abstinenței mele din ultima vreme, eu sunt mult mai civică decât ei și ar trebui să fac mai clar acest lucru. Nu cred că putem pune toți rahat pe clanța democrației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe mine? se zvârcoli ea scuturându-și sânii. Vai de mine, că vrea să mă ucidă Gogu! Aoleo, Gogu mă bate! Pune talpă lată lângă talpă lată, trece gârla să mă bată. Fugire-aș de el, că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el pe maimuțe. O să avem cu toții necazuri dacă nu vă purtați mai bine. Dar maimuțele nu se purtară mai bine. De fapt, începură să se comporte mult mai rău. Cam la o lună de la prima lor întâlnire cu alcoolul, aparent scârbite de slabele rezultate din livadă, primatele făcură un drum la bazar, unde o înfrânseră pe femeia care vindea ilegal alcool dintr-un cărucior. Dădură gata întreaga provizie și, cât se poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
tonul unei profunde exasperări, de parcă ar fi încercat să mă trezească de câteva ore. Mi-am lăsat limba uscată să cerceteze umflătura din partea de vest, sus. Cam aceeași, dar parcă mai cedase puțin. Gâtul m-a informat că i se scârbise de atâta tutun. Prima țigară va aprinde dâra prafului de pușcă până la arsenalul ascuns în pieptul meu. Mi-am pipăit buzunarele și până la urmă tot am aprins una. Zece minute mai târziu mă târam afară din capcana în care eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]