526 matches
-
îl târî până în mijlocul ringului de dans, un remorcher care tracta un cargobot rănit. Se împletici în urma ei, așteptând instrucțiuni, dar acestea se lăsau așteptate. Să danseze într-un bar cu o femeie pe care nu o cunoștea - se simțea scârbit, ca atunci când trecea o zi fără să lucreze. Dar era un simplu adăpost reciproc, improvizat. Gândul la ceva ilicit părea aproape comic - agresiune cu o armă letală, cum glumea dintotdeauna cu Sylvie. Weber și Barbara se învârteau și se răsfirau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sine, fără să aștepte un răspuns. Când își revine iar îndeajuns ca să poată vorbi, cuvintele lui o lasă mască. — Zice că e terminată. Zice că acum e un nimic. Ea izbucnește, jignită că fratelui ei poate încă să-i pese. Scârbită că femeia poate să-i lase baltă, după ce se ajunsese atât de departe. Iar înșelăciune. Iar risipă de evlavie. —Doamne Dumnezeule, scuipă ea. O femeie cu talentele ei! Își închipuie că lumea nu mai are nevoie de ea, doar pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l pe Rațiu, numai ăsta ar putea să ne salveze... Să le salveze, aha, se uitau la el cu gurile întredeschise, nouă perechi de buze încremenite pentru o clipă și privirile mirate-edificate-neîncrezătoare-sfidătoare, și Rafael deja îndoindu-se, întors pe dos, scârbit, asta e, n-ar fi trebuit să le dea nas, să le bage-n seamă mai mult decât merită, uite-le cât de obraznice și cum își bat joc, cum îl socotesc demn de milă și dispreț, păi, de la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
freacă menta pe aici. Așa că Geta... Se întrerupse, amintindu-și că-i trecuse câte ceva pe la urechi despre Geta, cum o ajutase cu copilul să-l dea, pentru ca mai apoi s-o arate și ea cu degetul, ca celelalte, uimită și scârbită, ca și cum n-ar fi avut habar. I-ar fi spus și asta, deh, să aibă grijă cu cine se amestecă, să ia aminte la tot felul de ispite care o încolțesc, dar poate că nu i-ar fi picat deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de ce n-o evitase? De ce toată mascarada asta cu texte notate pe obiectele din institut? Știa oare că voi veni eu și-mi voi băga nasul peste exact 34 de ani? Acum eram un credincios convins, dar nu mai puțin scârbit. Nu găseam nici un fir de logică în toată istoria, doar niște episoade demente relaționate cu chiu cu vai. Mă pregăteam să plec, când ochii mi-au căzut pe un mic compartiment aflat deasupra pragului ușii. Semăna cu o simplă sonerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
până în ograda primarului. Lostopanele se micoșoraseră din ce în ce mai mult și se pierdeau în niște vagi urme de noroi. La vreo douăzeci de metri de la locul faptei, se afla cârciuma. La umbra unui nuc secular, polițaiul comunei, un țâr în uniformă, bea scârbit o bere leșietică. Se descălțase de piciorul stâng, căci îl deranja cumplit o bătătură mai veche, pe care cu cât o tăia mai des, cu atât mai dihai creștea la loc, ba chiar, i se părea suferindului că se făcea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bilă ridicată în sus. - Asta numai de la băutură i se trage. Bea bărbatul, bea femeia, băutura-i cu măsură însă. Te duci la nuntă, poți să nu bei ? Dar să nu te întreci. - Ba de muieri bete, ferească Dumnezeu ! rosti scârbită o femeie cu fața serioasă. Când le vezi mătăhoi, îți vine să le sfermi capul ca la șerpi. Deodată fârnâi glasul lui Ghiță Șchiopu, poreclit Miorcoi : - La moară, la Melinte, avea morarul un țap negru cu un măturoi de barbă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
În S.U.A., la Bridgeport. Timp de 7 luni, cât trăiește În exil, constată cu amărăciune ucigătoare că America-i pentru comuniști (ca Pacepa) mumă, iar pentru naționaliști - ciumă. Era În perioada prigonirii marelui prelat și patriot Valerian Trifa. Dezolat și scârbit la culme, revine În țară la sfârșitul lunii octombrie a aceluiași an (1981). Din cauză că s-a Înapoiat singur (familia a refuzat să-l urmeze), Securitatea din București avea să l suspecteze, În tot timpul, ca spion al SUA și să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lor?“ „Păi, acum, zice cealaltă doamnă, au toate drepturile. Au dreptul să ne și omoare pe stradă. Așa că de ce să nu le facă o zi a lor? Să-și sărbătorească hoțiile și omorurile“. Cele două doamne dau din mână, aproape scârbite. Nu, nu, de fapt, chiar scârbite. Eu plec mai departe. Întrucât am o întâlnire cu niște prieteni și cunoscuți de la care nu pot lipsi. La întâlnire, după câteva minute. Un amic, întârziat și pontos, intră în localul în care ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
au toate drepturile. Au dreptul să ne și omoare pe stradă. Așa că de ce să nu le facă o zi a lor? Să-și sărbătorească hoțiile și omorurile“. Cele două doamne dau din mână, aproape scârbite. Nu, nu, de fapt, chiar scârbite. Eu plec mai departe. Întrucât am o întâlnire cu niște prieteni și cunoscuți de la care nu pot lipsi. La întâlnire, după câteva minute. Un amic, întârziat și pontos, intră în localul în care ne aflăm. Dă mâna cu alt amic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
îi era tot mai greu să distingă direcția pe care i-o indica busola, ajunse la trista concluzie că risca să obosească fără să înainteze după cum voia în direcția corectă. În cele din urmă se lăsă să cadă la pământ scârbit și epuizat, legă un picior al animalului așa cum văzuse că obișnuiau să facă beduinii, închise ochii și adormi profund, fără să-i mai pese deloc de probabila prezență a șerpilor, hienelor sau scorpionilor. Sofisticatele parapante rectangulare, de culoare închisă, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
eliberăm pe cei care mai sunt în viață. Dacă a mai rămas vreunul. După părerea mea, nu cred să mai fi rămas vreunul, fiindcă vulturii ăștia zboară peste patru locuri diferite. - Sam Muller adăugă, plescăind din limbă cu o figură scârbită: Chiar acum, cinci vulturi fac un adevărat banchet cu trupul băiatului și al numărului doi. - Își privi șeful pieziș și-l întrebă: Crezi într-adevăr că asta înseamnă că i-au omorât și pe ceilalți? Nu știu ce să spun. Sud-africanul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
popor liber, printr-un act bilateral, luând angajamente reciproce, să ne unim cu Vechiul Regat spre a forma Noua Românie. Când am văzut în ce mâini necompetente, pești politici ai fanarioților, este depusă soarta poporului român aici, m-am retras scârbit. Bărbații noștri cred că marile probleme politice se rezolvă prin discursuri frumoase, fraze alese, alegorii patriotice și ditirambe poetice. Când a sosit Al. Vaida aici cu delegațiunea transilvăneană și când m-a invitat să fac parte din ea, mi-am
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ascultam unul altuia cuvintele. Auzeam doar melodiile din vocile noastre. Ceea ce ascultam nu conținea mai multă inteligență ca mârâitul sau torsul unor feline mari. Dacă am fi ascultat mai mult, dacă ne-am fi gândit la ce auzeam, ce cuplu scârbit am fi fost! Ieșiți de pe teritoriul suveran al imperiului nostru pentru doi, începeam să vorbim la fel ca toți nebunii patrioți din jurul nostru. Dar nu conta. Un singur lucru conta... Imperiul pentru doi. Și când acel imperiu a încetat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Un Hristos scofâlcit Intră o infirmieră și ne anunță tăios: “Masa!”. Merg după bătrânii mei. La etaj, într-o sală foarte curată, oameni livizi, majoritatea - bătrâni, târșindu-și papucii. La intrare, o imagine duioasă de carton, cu Fecioara Maria și Pruncul. Scârbită mai mult, decât îndurerată. În capătul sălii, pe altă masă, un Hristos scofâlcit de durere parcă se strâmbă la varza leșiată a unui bolnav. Trosc! îmi trântește cineva o farfurie cu două linguri de mămăligă crudă și o lingură de
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
aminte de bolnav, coborî glasul: Oare credeți că-l supără gălăgia? Doctorul dădu din umeri. Aurica scoase farfurii și tacâmuri din bufet și așeză masa, liniștită, ca pentru un festin. Aglae dădu instrucțiuni Marinei să ceară mâncările de dincolo. Felix, scârbit, plecă și el sus, în căutarea Otiliei. La jumătatea scării se răzgândi, ieși în stradă și plecă înspre Sfinții Apostoli, unde știa că este o cofetărie. Voia să cumpere ciocolată pentru Otilia. Comesenii începură să mănânce cu poftă, clipocind furculițele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unsprezece noaptea cu niște invitați și, când s-a sculat, pac. Mâine îl îngroapă. Las' că mă duc eu să mai aflu câte ceva. Stănică se ducea într-adevăr și venea cu alte știri: - Anul ăsta a fost nefast! zicea el scârbit. Îi cară cu zecile,cu sutele. Tot copilași și bătrâni. Toamna face rău grozav la plămâni, la cap. A murit băcanul din colț de la care am luat untdelemn. Nici nu l-am văzut bolnav vreodată. Așa, din senin. Nu vrei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gîndea, acum cînd vedea din nou camerele servitorilor, se gîndea că nu era o idee rea să mute cusătoria În prima odaie, călcătoria rămîne liberă, e un loc ideal pentru ascensor... Intră să păstreze un moment de reculegere, dar ieși scîrbit văzînd că apărea Abraham scoțînd niște gemete Îngrozitoare și cădea În genunchi În fața mesei, ce femeie bună a fost!, ce femeie bună a fost!, iertați-mă, don Juan. Dar Juan Lucas nu mai era acolo. „Poor thing 1“, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ridicând din sprânceană, Jack mimă un „Pot?“, apoi scoase țigara din pachet cu buzele. Aprinse țigara cu un băț de chibrit pe care l-a stins cu o mișcare fermă din mână, după care inhală adânc. Ashling îi urmărea mișcările scârbită, dar fără să-și poată întoarce privirea. Se pare că am ales fata greșită pentru care să mă las de fumat, spuse Jack, îndreptându-se înapoi către biroul său. — Am nevoie de ajutorul vostru, fetelor, explodă Dervla O’Donnell, atrăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de copii de la Niall și trimite-le tuturor producătorilor importanți. Scrie pe ele „Colecția de toamnă a Friedei Kiely. Numărul din septembrie din Colleen.“ Asta ar trebui să cauzeze ceva agitație, bombăni ea, fără să observe câtuși de puțin figura scârbită a lui Ashling. Peste câteva secunde, și-a dat seama că Ashling stătea încă lângă biroul ei. —Ce?!?! Putem să... cred... Boo și Hairy Dave... —Cine? —Vagabonzii. Din fotografie, explică Ashling, când și-a dat seama că Lisa nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de Îndoieli și bănuieli. Dacă ești logodnicul ei, trebuia să știi. SÎnt logodnicul ei, nu gardian civil. — Hai, să plecăm, ăsta-i o paparudă, conchise șefa. Amîndouă trecură pe lîngă mine aruncîndu-mi o privire piezișă și o jumătate de zîmbet scîrbit. A treia, codașă, se opri o clipă Înainte să iasă și, asigurîndu-se că celelalte n-o vedeau, Îmi șopti la ureche: — Beatriz n-a venit nici vineri. Știi de ce? — Tu nu ești logodnicul ei, nu-i așa? — Nu. Doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi! — Textul a fost cam lung, dar altfel... Spuneți totul! Măcar o dată în viața dumneavoastră renunțați la minciună! îi porunci, tremurând, Ippolit. — O, mi-e absolut indiferent! Fiți bun și lăsați-mă în pace! spuse Evgheni Pavlovici, întorcându-i spatele scârbit. — Noapte bună, prințe, spuse Ptițân, apropiindu-se de prinț. — Păi nu vedeți, se împușcă chiar în clipa asta! Uitați-vă la el! exclamă Vera și, extrem de speriată, se repezi la Ippolit, apucându-l chiar de mâini. Doar a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ia seama la firicelele vineții ce zvâcnesc amenințător pe fruntea împăratului. Lasă furtuna să se îndepărteze. Împinge apoi, ușurel, cu vârful degetului, un papirus desfășurat către principe: — La lăsarea la vatră, un legionar primește o bonificație de aproximativ... Augustus azvârle, scârbit, foaia în lături. — 3 000 de denari. Nu-mi spui o noutate, că doar eu am mărit-o acum patru ani. Ridică tonul: — Când m-ai silit să prelungesc serviciul militar de la șaispre zece la douăzeci de ani, plus încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu habar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Orient i se închină pre cum unui rege și zeu. Se înfioară. S-a vârât singur într-o capcană fără ieșire. Numai că familia lui nu-i poate refuza nimic lui Flaccus Vascularius... Augustus vede sclipirea din privirea celuilalt. Adaugă scârbit: — Lingăul ăla josnic... Trio se cutremură. Este cumva o aluzie la el? — ...a declarat chiar într-o întrunire publică că mă lasă moște nitor legal și că-mi instituie o parte egală cu cea a fiului său... Crispat, Fulcinius își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]