718 matches
-
calibru. Vara se opărea la cur și mergea crăcănat, ca o rață, să nu-și frece dureros bucile. Probabil era carne vie între cracii ei. Nici nu vreau să-mi închipui. Să-ți freci bucile și să ia foc, să scapere. Nu aveam contacte. Găzdoii mei plăteau apa, gazele, duceau gunoiul, se ocupau de toate nimicarnițele astea birocratice. Uite, cum interacționează oamenii când au prilejul să ducă găleata la ghenă e un subiect. Nu vorbeam cu vecinii și asta îi enerva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în care predominau scenele sângeroase cu lupte la baionetă împotriva ungurilor hrăpăreți ca la Mărășești, pe Siret, împotriva nemților, care nuș' ce naiba mai căutau și ăștia pe-aicea în sfârșit nepoții lui Attila erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în sfârșit, trec la o stare de veselă indiferență, încep să râd și nu mă mai supăr defel. În fiecare seară, și atunci când te sufocă zăduful, și atunci când toarnă o ploicică răcoritoare, ba chiar și atunci când din norii negri buluciți scapără fulgere înspăimântătoare, cunoscuții noștri, nu prea numeroși, dar deosebit de tenaci, vin cu toții să ne viziteze in corpore, zădărnicindu-ne astfel orice ocupație cât de cât folositoare... Seară de seară mă culc târziu, iar dimineața, când mă îmbrac, sunt nevoită să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În coadă, mai aproape sau mai pe de lături, după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și aburoasă cu Măriuca mea cea frumoasă, pofticioasă și cu stomac bun, cum și din mărunțișul lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pași înainte, cinci pași înainte!” Uimiți, militarii stagiari priveau neînțelegând ce avea să urmeze. Apoi din nou aceeași voce strigă: „Foc!” Unii militari dârdâiau și tremurau de parcă ar fi fost în locul celor ce urmau să fie executați. Ochii soților Ceaușescu scăpărau scântei, mult mai multe decât un foc de artificii. Era dezgustător să participi la o asemenea ispravă neagră din istoria românilor. În pupile le ardea o flacără de o intensitate nepământeană, ca un mănunchi de curcubee căutând cu toată forța
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apropiată a Domnului, s-ar cuveni să stai în față, să fii pildă tuturor că Domnul din Ceruri a fost milostiv cu tine și ți-a dat din belșug. Ei! Îți plouă-n gură, cumnățele? Nu te-nduri? Fulgerător, Isaia scapără o căutătură să-l îngroape, dar când deschide gura, numai miere curge din ea: Dau, Măria-ta! Se poate să nu dau?! Dau Svorâștea! Cu dragă inimă... Numai două? Mă dezamăgești, cumnățele. Unde mai pui la socoteală că te mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului, iar la lumina lui, o clipă, prin perdeaua deasă a ploii, zăriră turlele Sucevei. Și caii, singuri, gâfâind din greu, îndemnară mai cu nădejde galopul... Străjerul din turn, ciuciulete, cu o velință în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aici e, spuse călugărul. Numai la Început e atât de Îngust. Înăuntru tunelul se lărgește și se poate Înainta În picioare. Pătrunseră În vizuină. Dintr-odată se văzură Într-o Încăpere În care puteau sta În picioare. Unul dintre ostași scăpără amnarul și, la lumina faclei, văzută că pereții erau par dosiți cu piatră de râu. Totul era Întocmit cu mare price pere și dădea impresia a fi foarte trainic, fără pericol de prăbușire. Doar umezeala și mirosul de mucegai care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Iașul! Monumentele vechi de aici sunt admirabile. Iașul este Oxfordul românesc. Cred că ar trebui să se facă totul pentru ca să-și păstreze caracterul intelectual, oxfordian, pe care îl mai are încă". Primăvara, cupola cerului matinal ne înviorează. Din adâncul translucid scapără stele, ele însele schimbate parcă de o altă lumină, este cea a Cetății pe care o privesc de sus, de pe colina Copoului și îmi pare că este strălucitoare, eternă ca splendoarea bolții din care curge seninul ocrotitor mereu căutat. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Asemeni lui Novalis, îi mai rămâne să înalțe și un imn către noapte. 74 Pădurea, de partea cealaltă a versantului, luminată cu o clipă mai repede de soarele puternic al amiezii, se întunecă până la destrămare, cerul se crapă și fulgerele scapără orbitor, valul de stropi mari se prăvale. S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
tradițiile și obiceiurile. Precuvântarea istoriei moderne a țărilor române este neapărat schimbul portului; țivilizația de astăzi este fapta logică a părăsirei hainilor vechi; ideea nouă a năvălit în țară odată cu pantalonii, și mai strașnici decât năvălirile tătărești: în cât ai scăpăra, au pârjolit șacșâri, șlicuri, mestii, giubele și toată garderoba strămoșască.“ (Studie modovană) Teoria este vizibil tributară punctului de vedere „fiziologist“, cu numeroase adeziuni în epocă, potrivit căruia aparențele induc esența printr-un sistem inflexibil de concordanțe. Dar fiziologiile, la noi
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mort demult. Neculai Cercu Cotoi Gheorghe Nucuță Raluca Fănica viermi de matasă. Cum strigă cu glasuri joase și normale pe lac și s-aude cine știe unde. Farmecul Sub o piatră mare-nvoaltă, Șade-un bou negru, urnit, Din bărbie dând, Din limbi scăpărând. Măi Cernate, blestemate! Blestema-te-ar Dumnezeu, Să-ți curgă veninul tău Ca untura slinului. Trei nuiele de alun împleticite, Gura șarpelui împietrită. Herendeu! Berendeu! Grozăvior, stai pe loc! (de trei ori! Pentru șerpii mari se zice de șase sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să rămâie și ei aici, i-a răspuns copila. Și adunându-și cioporul, a plecat cu imamul cel bătrân. Îndată după ce au ieșit ei de-acolo, s-a tulburat cerul, s-au învălmășit nouri negri, au detunat tunetele și-au scăpărat fulgerele și s-a rupt un potop de apă încât a înecat toate. De-atuncea a apărut acel lac de la Soci în care ș-au aflat mormânt nemilostivii. Oamenii din acele ținuturi îi spun Lacul Riței. Marți 9 Mai. Noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înșele răspunde : - «Medghidieh» - numele corăbiei pe care o înecasem. «Medghidieh e la fund, și o să vă duceți și voi dracului după dânsa... Foc !» se auzi strigând pe vasul care se apropiase mult de noi. După câteva clipe, o lumină roșie scăpără prin nouri, un bubuit răsună în urma noastră și auzirăm bine șuierul unui obuz, care zburase pe deasupra capetelor. Ne-am lungit cu burta pe punte, schimbând cârma într-un bord, ca să fugim din drumul fregatei. Al doilea obuz izbucni în arboradă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
cămeșa de pe dânsa-; murdărirea ceasloavelor folosite pentru prinderea muștelor: „când clămpăneam ceaslovul, câte zece douăzeci de suflete prăpădeam deodată; potop era pe capul muștelor!-, fuga de la școală de frica bătăii: „Și mă uitam pe furiș la ușa mântuirii și tot scăpăram din picioare, așteptând cu neastâmpăr să vină un lainic de școlar de afară, căci era poruncă să nu ieșim câte doi deodatăși alte asemenea întâmplări prin care am trecut și noi. Faptele în sine nu au ceva deosebit și de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
toți locuitorii țării-. Varietatea termenilor de care dispune autorul e impresionantă. Iată o serie de cuvinte și expresii sinonimice folosite numai pentru a arăta acțiunea de ―a fugi-: ―a alerga-, ―a o lua la sănătoasa-, ―a se cărăbăni-, ―a-I scăpăra picioarele-, ―a o pârli la fugă-, ―a se duce tot într-o fugă-, ―a o croi la fugă-, ―a-și lua rămas bun de la călcâie-, ―a o șparli-. Se observă că limbajul e presărat cu numeroase exclamații și interjecții. Scrisul
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
ei O văd și-acum. Așteptând și torcând. Până fusul din mâna-i Căzu pe vecie... Odă mătușii Nisia Cu graiul blând, cu vorba înțeleaptă, Adesea o vedeam, privirea cum-și îndreaptă Spre cei ce-o ispiteau. Ochi-i mărgăritare scăpărau. Ziua trebăluia prin tindă, prin băracă. Sau prin grădină, să culeagă de pe-o cracă Un măr rotat ori pere pârguite Sau prune de brumă albăstrite. Nu știa să scrie, Nici să citească. Dar nici neadevăruri nu știa să născocească
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Fugind de răul poterilor mi-a ieșit în cale buluc de turci ; mi-au luat pe Nicola, singura-mi mângâiere. Și turma mi-au furat-o. Ai... ai... că multe-aș avea de spus !.. Un alt ortac din viitoarea ceată, scăpără struna lăutei pe careo ținea la subțioară, ca să viersuiască în graiul de-acasă al lui Pătru Ciornei : Horire-aș, horile-mi vin, dar nu pot că sunt străin. Horire-aș, horile-mi plac, dar nu pot că sunt sărac. Iar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
S-a prăbușit pur și simplu pe scaun. — Cu ce-ți pot fi de folos? întrebă el. — Am venit să stau de vorba cu Umbra. Se poate? A clătinat din cap de câteva ori în timp ce îndesa tutun în pipă. A scăpărat apoi un chibrit și a aprins-o. — Nu încă. Nu se poate. E prea devreme. În anotimpul ăsta ea e încă puternică. Trebuie să aștepți până se mai scurtează zilele. Altfel o să avem necazuri. A luat chibritul între degete, l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mă distreze la domiciliu. Am căutat pe frigider și am găsit scrumiera cu eticheta „Budweiser“, pe care am primit-o cadou de la magazinul de băuturi. Am șters-o de praf cu mâna și am pus-o în fața lui Pitic. A scăpărat bricheta, a tras un fum, a mijit ochii și a dat încet drumul fumului. Avea ceva ciudat în gesturi. Fața, mâinile, picioarele lui erau mici. Semăna cu o copie în miniatură a unui individ normal. Poate din pricina asta mi s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
asta. Stai jos ca să te scap mai întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am deschis ușa camerei lui Robby. Computerul era închis. (Fusese deschis când fusesem întrerupt.) După ce l-a restartat am rămas în fața monitorului vreme de trei ore. În momentul în care am tastat parola ca să deschid fișierul MC ecranul computerului a scăpărat înapoi pe desktop. Ecranul începu să pâlpâie, marginile înghițite în ceață, apoi a explodat în verde și s-a umplut de paraziți. Încercam să scap de toate idiosincraziile computerului. Îmi spuneam tot timpul că dacă reușeam să citesc fișierele respective
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcut uz de arme și au căzut mulți morți și răniți. Răscoalele s-au întins apoi în județele Prahova, Buzău, Muscel și Dâmbovița. Ceea ce păruse unora că era numai o răscoală parțială era, în realitate, un puternic fenomen social; scânteia scăpărase mai întâi atunci când C.A. Rosetti a cerut revizuirea legii tocmelelor agricole, după aceea când același mare democrat, fiind titular al Ministerului de Interne, a ridicat glasul întru apărarea clasei plugarilor, a cerut reforme binefăcătoare pentru ea, a impus desființarea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
la una din goanele noastre din județul Vaslui. În momentul pornirei haitașilor se aude o împușcătură, pe urmă nimic, timp de mai bine de o oară. Cum sta Rosetti așa rezemat de copac în așteptarea vânatului, vede deodată o vulpe scăpărând în fuga mare pe dinaintea lui la distanță de vro 20 de pași. Iute o ochește, dar pușca îi clănțănește în mână fără să ieie foc, și cu toate acestea, vulpea în aceeași clipă cade moartă la pământ. Am făcut cu toții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
timpul și paralele de care nu duceau lipsă. După o masă bine stropită dată în onoarea lor în apartamentele mele de burlac, se încinsese un joc năstrușnic, la care galbenii treceau cu grămada dintr-un buzunar într-altul cât ai scăpăra din degete. Iar eu, nepăsător ca de obicei, mă amestecam în vorbele și șăgile 75 lor, îmi pipăiam din când în când cele două fâșicuri cu galbeni din buzunar, dar nu luam parte la joc. Fă-ne cinstea gazdei, îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]