700 matches
-
peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi scapără sub gene privirea-i rimelată,Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă.Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide,Secunde amorțite de crivățul macabru,În strigătul naturii, lumina se divide,Tronează peste lume-al zăpezii candelabru.Aproape istovită pe-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Când se răstoarnă marea în vene Și picură prin sângele ce sunt, Ai grijă, ai grijă, iubită La fulgerul ce scapără cuvânt. Dintr-o plăcere de vers Scurg pe chindie neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece
CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381450_a_382779]
-
neînțeles Și așez pe hârtie Sângele ce mă învie. O, atunci și atunci, Când se răstoarnă marea în tuci Țipătul se clocotește În marea năvalnică ce o definește. Nimic nu trece... Doar marea trece prin paharul cu apă rece Ce scapără vânt, cât sunt. Referință Bibliografică: Când se răstoarnă marea în vene / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2285, Anul VII, 03 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CÂND SE RĂSTOARNĂ MAREA ÎN VENE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381450_a_382779]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 2295 din 13 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Este pretutindeni și oriunde nu doar în cer este împărăția cerurilor o aveți la îndemână, așa cum este luna pe care o priviți sau așa cum soarele scapără lumină. Cum să mai ies din ceață? Absurd strigă inima curată, conștientizarea propriei libertăți dar nu, libertatea de a privi cerul, și apoi cuvânt ce derivă din: devenirea din noi, o angoasă în fața absurdului, e Joi. Absurdus... Suntem surzi în fața
ÎMPĂRĂȚIA CERULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381452_a_382781]
-
Acasa > Literatura > Proza > BLESTEMUL CAILOR Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017 Toate Articolele Autorului Marin Ciulei era un om mic de statură, subțire și frumos la față. Ochii săi negri scăpărau scântei, parcă erau ochii unui animal de pradă. Porecla o căpătase bunicul său venit din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]
-
chemare și un strop de noroc. Unii trudesc din greu pentru-un pol, alttul face avere diintr-un singur gol. • Plecând victorios din arenă, un taur s-a pomenit distins cu-un trofeu de aur. • Fiecare se apără precum mintea-i scapără. Pe luciul argintiu, alunecă frumoasa... la braț cu un tânăr de un blond auriu. De când a devenit un as, nici cu prăjina nu-i ajungi la nas. Nu sunt victorii ușoare, nici pierderi ruinătoare. • Și sportivii îmbătrânesc deși cu forță
GÂNDURI REBELE (2) – DESPRE SPORT de HARRY ROSS în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374439_a_375768]
-
octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Frunzele ofilesc învelișul vorbelor, unde nimeni nu îngână păsările, niciun poet care se-nvăluie-n cuvinte nu-și caută umbra-n ungherele nopții ci-n muzele care-i mângâie gândul. M-am desțelenit în mâinile ce-mi scapără mătasea luminii în cercul albastru, fiecare încercare uimește, multiplele fețe ale fructul copt în care se naște sămânța, durerea urcă-n bucurie luminând partea noastră de adevăr. Referință Bibliografică: Durerea urcă-n bucurie / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DUREREA URCĂ-N BUCURIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374488_a_375817]
-
dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! ( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) Emilian Oniciuc- 20.12.2016 Referință
NOAPTE ARGINTIE de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371322_a_372651]
-
dumbravă uitată purtând dor de căprioare, Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii... Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare, Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii... Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe... Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață; Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parte Dar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...! Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela ) ... Citește mai mult Noapte argintieEmilian Oniciuc-
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
dumbravă uitată purtând dor de căprioare,Îngerii plutesc în aer răspândind duios vecernii...Țurțurii podobiți pe cetini se topesc în lăcrimioare,Briliante trecătoare de pe trena lungă a iernii...Peste toate aceste clipe, zurgălăi se- aud, departe...Renii trag o săniuță, scăpărând luciri de gheață;Cu desagi e prea plinuță și aplecată într- o parteDar un moș o ține bine, hohotind prin barba creață...!( Cu drag pentru copiii mei: George, Bianca, Mihai, Andrei și Mirela )... XX. HIMERELE DIN PUSTIUL IERNII, de Emilian
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
GEAMANTANE DE SCRUM Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului Mai întâmplă-te, azi, într-o zare de fum pe sub streșini de cer cernând viață din scrum, mai atinge-m-o clipă scăpărând un amnar, să-ți strâng dorul ce țipă prins sub urme de jar. Mai învață-mă-ncet să culeg păpădii din desișul de aer plin de inimi pustii, mai așteaptă-mă-n iarba cu descântec de miei desfăcând din Rai
GEAMANTANE DE SCRUM de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371617_a_372946]
-
Nu a știut dreapta ce face stânga. Altfel aveam și eu ca toți oamenii două mâini. Dar e bine și așa. Pot muncii. Îmi mângâi pruncii și femeia. Pot aprinde focul ținând cutia de chibrituri în gură și bățul îl scapăr pe cadran. Doamne, ce bine că am mâna dreaptă! Cu această mână am câștigat banii necesari biletelor acestei călători pentru întreaga familie. Țin șișterul să tai pâinea, s-o impart la cei dragi. Teognis din Megora spunea că... „Doamne, Te
O STAFIE TULBURĂ SPERANȚA, PIESĂ DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373722_a_375051]
-
imediat ce mașina a ajuns în garaj, ușa este încuiată în urmă iar obloanele trase. În liniștea creată, Lucian aprinde candelele. Se înfundă în fotoliu și începe să bolborosească, cu voce gravă, cuvinte de neînțeles. De la un timp, flacăra începe să scapere. Pare că ceva pică pe ea, chiar și culoarea variază, de parcă ai fi aruncat ceva în foc. Mirosul, în cameră, se schimbă. Lucian nu vede și nu simte nimic. De altfel, nimic nu arată, în afara masei de carne îmbrăcate cu
POLUL VRĂJITOARELOR de LIA BEJAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374117_a_375446]
-
întors de atunci mama în fiecare zi își punea șorțul și-i gătea de prânz ochii îi erau ca doi nori încărcați din când în când își ștergea fruntea brăzdată de griji și lăcrima prin colțul buzelor apăsat de durere scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiți " vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo", apoi își cufunda capul în pumni și lăcrima ai mai îmbătrânit și tu și tata ați spart cerul și prin
CA ÎNTRE TATĂ ŞI FIU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375476_a_376805]
-
acoperit de ceața fricii acumulate în toate acele momente ale pierderilor și atunci am strâns mai tare felinarul în mâna dreaptă, am apropiat și mâna stângă și l-am strâns la piept. Nu a fost nevoie să-l aprind anume scăpărând pietrele liniștii. S-a aprins singur sau poate doar iubindu-l o clipă în curbura pieptului, aproape de inimă. Mi s-au deschis infinite porți de ieșire. Nu aveam decât să aleg primul pas spre cea în care Victor mă aștepta
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
doamne, nu cu pipițe din mahala! Putem lua, uite, exemplul contelui care privea scenele ca și cum ar fi fost în extazul adorației la icoana făcătoare de minuni a Fecioarei. Doamnele mai luară câte o gură din poțiunea vrăjită și, cu ochii scăpărând de fericire, priviră simultan spre conte iar arhiducesa porunci ferm: - Belică, dă fuga la cuhne și adă ceva dă hamos că-i prăpăd! Vezi de-o brânzică de capră cu niște ceapă roșie și nu uita de sulurile de șorici
POLITICA EXTERNĂ LA CEL MAI ÎNALT NIVEL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375516_a_376845]
-
a‑ntregul. Mult însă n‑a durat. Nu cumva pilotul amânase doar cu câteva ore - și ce ore! - întoarcerea “ acasă ”? Se găseau pe un platou, ușor înclinat, împrejmuit de prăpăstii. De jur împrejur, într‑o dezordine fantastică și grandioasă, piscurile scăpărau. Un deșert de piatră și zăpadă se întindea cât vedeai cu ochii. Și o tăcere, o tăcere făr’ de nume. Aparatul de zbor era de nefolosit. Un examen sumar îi fusese mecanicului de ajuns: fuselajul spart, trenul de aterizare schilodit
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
par, la prima vedere simple, dar, citindu-le, în interiorul lor vom găsi multe depozite de modernism combinat cu postmodernism ceea ce dă o notă de eleganță, de tradiție și nu numai. „Mă fascinau litografiile cu oceanul de furtună cenușii imagini ce scăpărau sub frunte lumini copil fiind, trimiteam scrisori la lună sperând c-o să crească o casă pentru mama din crengi așezate de mine și rădăcini.” Al. Florin Țene este un adevărat prestidigitator liric, oferindu-ne un adevărat spectacol al cuvintelor îmbinate
GLASUL MĂRII ÎNŢELES DOAR DE SUFLETUL SENSIBIL, CRONICĂ DE ELENA BUŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345813_a_347142]
-
ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei frunze scăpărând până hăt departe până peste secoli până la mormânt... buza ta pândește un sărut fățiș șoapte înnodând dezgropăm cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe întuneric ne iubim în gând goală și sărmană ai rămas
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
Silvia Dumitrescu e un ceva unic, un ceva inefabil, fermecător, ceva care domină toată fibra corpului și toate undele spiritului. E o degajare subtilă a corpului stăpân pe spirit și a spiritului stăpân pe corp. Spiritul răscolește compartimentele corpului, corpul scapără luminile spiritului. Un munte aspru de pe suflet devine un fulg, o greutate uriașă legată de picioare se face abur ori aripi. Nu avem cântăreață ca Silvia Dumitrescu în puterea de a conecta ritmurile vieții la brațele reveriei, cu atâta fervoare
SILVIA DUMITRESCU. RITMURI CONECTATE LA REVERIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347850_a_349179]
-
nobile culmi. Binecuvântat cu har și finețe lăuntrică, poetul este conștient că divinitatea l-a înzestrat pentru a fi mesagerul nostru prin tăria cuvântului. Iar cuvântul pentru poet este expresia supremă a credinței, căci prin el sădește speranța nesfârșită și scapără scântei ale veșniciei. Tot prin cuvânt poetul își croiește un destin aparte care îi conferă unicitate. Căci mai presus de toate, îl definește puterea cuvântului. Îmbrăcat în straiele smereniei și devotamentului, poetul cutreieră potecile luminate de Cuvântul Domnului, relevând frumusețile
TRAIAN VASILCĂU, CĂLĂTORUL NEMĂRGINIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348946_a_350275]
-
corent cei de la București, în fabrici.Dar acum!?“ După un timp văzând că becul nu se mai aprinde s-a sculat de pe scăunelul cu trei picioare și pe pipăite a ajuns la cutia de chibrituri pusă pe marginea plitei. A scăpărat un băț și a luat lumânarea ce o ținea pe bufet.” Am cumpărat câteva de la magazinul lui Mecherel, să le aprindă vecinii când voi trage să mor. Să am și eu lumină pe ... lumea cealaltă. Că pe lumea acesta ... i-
CAVOUL DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346827_a_348156]
-
Mihaela Oancea Publicat în: Ediția nr. 1239 din 23 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mă grăbesc! N-am să te-aștept o veșnicie! Șopteai glumeț, rezemat de tocul ușii... Iar din șoapte se desfăceau brațe Care mă-mpresurau mătăsoase. Aerul scăpăra-n jurul nostru, Îmbibat de extaz... Zvâcnea timpul în hoinăreala lui prin infinit, Iar eu zăboveam alintată, Dilatând clipele, Când lumea izvora Năvalnic din abisurile noastre. Veșnicia e-nceputul! răspundeam cu tâlc... Uite cerul cum scutură văpăi de ametist... Hai
CU VEŞNICIA A-NCEPUT... de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346923_a_348252]