1,144 matches
-
zis cu el, nu mai are ce căuta în această anchetă. S-ar putea ca asta să nu fie suficient pentru instanță, dar pe mine mă va satisface. Eu n-am ce face cu ucigași în echipa mea. Korsch își scărpină gânditor nasul, evitând cu greu tentația de a se scobi în el. — Bănuiesc că nu ai nici cea mai mică idee unde se află inspectorul Deubel, nu-i așa? — Mă caută cineva? Deubel pătrunse degajat pe ușa deschisă. Duhoarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Privind în sus când am intrat pe ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându-se în cap, iar celălalt având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese taman clădirea aia ca să-și deschidă prăvălia. În aparență, școala de artă care ocupase anterior clădirea de la nr. 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-ar fi să fim acum pe Pământ, ce oră ar fi? — De unde vreți să știu eu, tovarășe comandant?... șovăi Stejeran 1. Știți bine că la cât ne e ceasul, ni se comunică de la Centru, după necesități... Felix S 23 se scărpină încurcat în cap. — Mda, ai dreptate... Știți ce? N-ați vrea să stabilim noi de comun acord la cât e ceasul? Uite, eu propun să fie ora cinci dimineața. De acord? — În ce sistem? întrebă Stejeran 1. — Lasă-mă, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
căutăm pe voi! Unde sunteți? Ce s-a-ntâmplat? Recepție! — Am intrat în coada cometei Halley și ne-a tras de pe orbită după ea! strigă tov. Roșca. Suntem acum pe orbita Halley! Vă rog să interveniți cumva! Comandantul Felix se scărpină în cap: la așa ceva nu se așteptase. — O să facem tot posibilul! strigă el în microfon. Nu vă demoralizați! — Nu ne demoralizăm - răspunse Roșca 7 -, dar e foarte mult praf! De-abia ne vedem unii pe alții! Cum stați cu gogoșarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tacă... Din ce praștie scăpată stăruiește în auz? Silnic, ochi deschizi la soare și-n văzduh zărești buimacă Urâciunea cu aripe prăfuite, de sacâz. Un zigzag mai mult - și tihna însorită ți se curmă Cherlăi scurt, îți clatini capul, laba scarpină mereu: Blestemata de albină solul toamnelor din urmă, Ți-a împuns urechea neagră cu-un cercel de-aramă, greu. SELIM El a venit când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Deschid ușa-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici „bon jour”, nici „bun găsit” Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit, Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
la dubă ajungeai. HALVIȚĂ: S-au firitisit și țăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbește lor vigilența și atunci e de mine. Să vezi cum îi las eu fără țuguiate pe 'mnealor, pe... fruntașii ogoarelor, (Scărpinându-se amărât în cap) No, hai să mergem că acolo unde nu este cap... Întinde mâinile și i se pun cătușele). sfârșit partea I Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 4 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
habr nu ai de unul, Gigi? Se uită Francisc lung la ea.” „- Nu aveti cu ce mă agață. Faptul că mi-o trag cu Vasile Scurtu, proaspăt îmbogățit, nu intră sub incidența Legii. Întâmplător, are 27 la „unealtă” și mă scarpină bine. Cariera mea de parașuta s-a încheiat.” Rodica vorbește cu avocatul. Ritmul este menținut alert: „- Aha, esti cu nevastă-ta, Mișu? Se interesa Rodica. - Da, domnule căpitan, aștept raportul dumitale... - behăi stins procurorul. - Mișulică, scumpule, să știi că mai
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon și fără să i se adreseze pe nume. Ți-am rezervat o cameră la Sheraton, în
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
pământul, ginerele este mai iubit decât fiica, dar, domnul meu tătic..., nu ai nicio șansă și trebuie să te mulțumești cu ce ai. Adică..., cu o fiică ! Ce ziceai? - Eu știu ce să zic? răspunse tatăl Emanuelei cântărind răspunsul, grav, scărpinându-se gânditor după ureche... Nu știu, zău, ce să fac... Ar trebui să te supun la niște probe... și chiar nu știu dacă faci față. Mă tem că te faci de rușine... - Provoacă-mă! Ia, te uită la el ! ripostă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi numai așa...Că fără tăieței... - făcu cel cu un picior de lemn, învelit într-o șosetă de lână maro, și sprijinit în cele două cârje
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
puteri ca și de taur! Vivace Domnie, prin care țara a prosperat, Și orice slujbaș demnitate și-a căpătat, Nerâvnind la nici un bun al altui seamăn, A zeciut orice ban al țăranului moldovean! Când ordinea în țară a început a scărpina, Holerele, lipitorile de pe popor le scutura, Lucrarea interioară ce sieși și-o ordona Și cugetu-i drept de creștin și-l impunea! Și când dușmanul se încumeta la luptă Cu cea mai grea ură din a iadului ruptă, De oaia cea
ŞTEFAN CEL MARE! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362344_a_363673]
-
început să țipe: -Hei,ce faci?N-ai zis că... -Acum...Dacă te-am prins...Pune mâna pe burete și săpun! Freacă peste tot! După baie,domnul Gigi s-a lăsat mângâiat, masat, sărutat...iar el stătea ca purcelul la scărpinat.Silvica respira greu,cu ochii plutind în extaz,având plăcerea și siguranța proprietarului unei superbe statui masculine.Un adevărat Apollo!..În această stare de beatitudine,l-a tamponat cu prosopul,l-a îmbrăcat cu o pijama de mătase,apoi i-
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
gâște, bibilici, De stăpâna adorate Și de copii răsfățate? Dar de unde, nici tocmeala! Pune-ți pofta-n cui amice, Ceață de găini pitice Sfat țin, chiar să-l dea afară! Trei cocoși împintenați S-au ales singuri jurați, Și se scarpină în frunte, Cum să facă pace-n curte. Însă lumea se agită Cloșca-și ține sub aripa Puișorii, grijulie, Vremuri grele par să vie. Curcanu’-ncăpățânat, La bătaie s-a dedat; De război aprinzând torța, Să se impună cu forța
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
jucase rolul, iată că poșta îi aduce o „plăcintă” timbrată recomandat și cu termen de înfățișare foarte scurt la judecătorie, pentru pensia alimentară a unei odrasle fără nume, (!) pentru bunul motiv că nu se născuse încă! A stat, s-a scărpinat și mai sus, și mai jos, nu i-avenit să creadă că e treaz și când s-a convins că nu visează, s-a trântit într-un fotoliu moștenit de la bunicul dar care încă mai rezista (fotoliul, nu bunicul!) și
MINCIUNI CONVENŢIONALE de ION UNTARU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361175_a_362504]
-
mai mari să-l aducă, iar, acasă. te-au lăsat cu ochi-n soare, singură cu pescărușii. au plecat în grabă mare, că dădeau năvală... rușii! unii se gândesc cu ciudă că s-au cam pârlit la soare și de scărpinat asudă, c-au golit cardul în mare. bronzu-i din metale rare, ține doar cât stai la mare și când vrei să te fălești, că ai fost la costinești, te mănâncă pe spinare, că vecinii tăi, șomeri, află c-ai sosit
GUST DE DUNĂRE ŞI PRUT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360921_a_362250]
-
bunic, Covrigi uscați și zaibăr vechi din toamnă, Da' al'ceva parcă vrusei să zic: Ne zise popa,-acasă, să citim Ce-a scris Ion, capitolu' treizeci, Că vrea despre minciună să vorbim, Duminica ce vine, că nu-i meci; Mă scărpinai în cap lovit de streche: Cum dracu' de a scris văru' Ion, Când toți îl știm că-i prost fără pereche, N-are habar s-ascută un creion!?... Am dat de el atunci, că-s norocos, La crâșmă, unde zilnic
POVESTE DIN SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364173_a_365502]
-
spre uimirea tuturor, fugi către o încăpere secretă a catedralei, încercând să nu urle de durere. Marele Medic împreună cu Marele Șambelan îl urmară. În cameră îl găsiră pe împărat fără pantaloni, fără izmene, având însă coroana și tunica de ceremonie, scărpinându-se inghinal și călcând în picioare ceva ce numai el vedea. Cei doi, având în vedere delicata situație, se consultară discret și hotărâră că este cazul să solicite intervenția personală a augustei soții. Oricum, aceasta deschisese ușa și stătea cu
SCURTA DOMNIE A ÎMPĂRATULUI FURNICĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364186_a_365515]
-
lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început să ne scărpinăm ! Vulpile nu-și strâng provizii în vizuini ca bursuceii. Nu m-am mișcat din loc. Voiam să văd ce mai fac. După câteva momente au ieșit din vizuină unul după altul și s-au îndreptat fugind în direcția unde se
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
bine de o sută cincizeci de ani, prima reacție a bietului virus a fost să crape-n el până n-o mai putea. Numai că virușii nu gândesc la fel ca noi. Acesta, deși îi scăpărau ochii de foame, se scărpină în barbă și chibzui. Dacă se punea pe halit, în scurt timp devenea obez și începeau suferințele: ba diabet, ba glicemie, ba tensiune arterială, sau chiar infertilitate... Nooo, nu era chiar așa de prost cum îl credeau savanții! În concluzie
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
burtă. Nu ar fi putut traversa ținutul iepurașilor cu coșurile de ouă în spate și cu trenulețul după el. - Atunci cine poate să fie, îl întrebă Mica-Iepurica însoțindu-l în căsuța lui, după ce reușiseră să culeagă toate declarațiile? Relu-Iepurelu se scărpină cu lupa între urechi, mișcându-și mustăcioarele. - Am o bănuială! Trenulețul nu poate merge decât pe șine, nu-i așa? Coșurile de ouă sunt atât de multe încât nimeni nu le-ar fi putut transporta decât cu trenul, nu-i
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
Acasa > Impact > Istorisire > FOLOSUL ECUATIEI Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1590 din 09 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se scarpină în cap și nu înțelege cu ce anume a greșit, de este nevoit să trecă prin asemenea coșmaruri. Necunoscute misterioase și numere banale îi joacă batjocoritoare în fața ochilor tontoroiul ,enervându-i rațiunea și tulburându-i frumusețea copilăriei sale . - Mugurele, sigur
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
dar s-a meritat: câte ouă a făcut, atâția pui a scos! Sora mea se ocupa de purcei. Le făcea curat, le spăla pe jos, le schimba apa de n ori pe zi, le dădea mâncare, dar , mai ales, îi scărpina de stăteau ăia leșinați de plăcere. Mama ne pregătea micul dejun. Bătea soarele pe prispa casei și ne reuneam, cu sentimentul acela, de mulțumire, la o cacao cu lapte, noi, fetele, și mama, la o cafea. Cred că m-am
VACANŢELE DE ALTĂDATĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367384_a_368713]
-
sau poate așa le vedeam eu, dracu știe. m-au consultat pe rând, au vorbit în șoaptă. - nu se poate! face unul privindu-și aparatul ăla antic cu niște căști de casetofon depașit. - ceva nu e logic, aici, zice altul, scărpinându-se la ceafă. - nu există minuni, declară, imperturbabil, un adevărat urmaș al lui hipocrate. - ba da, fac eu pe atoateștiutorul. - numai dacă nu ești mata o minune, zice ăla înalt și frumușel. - eu nu, dar sigur, minuni au fost. - știi
AM FOST IERI LA DOCTOR de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366923_a_368252]
-
pălăria de pe cap și o trânti pe mormanul de pământ, negru și slinos, scos din groapă. Era o pălărie din paie de orez, veche și roasă pe la boruri, primită de pomană cine mai știe când și de la ce răposat. Se scărpina cu mâna stângă în vârful capului, mai avea câteva fire de păr roșcovan și dacă ar fi insistat, n-ar fi avut mult pană să devină un spân numai bun de speriat morții. Adică să-i întoarcă de la groapă! În
ADEVĂRUL NU-L POŢI ASCUNDE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366909_a_368238]