783 matches
-
încercare, fostul meu coleg de grupă Toma Pavel: „Spinoza”, răspund eu prompt; el râde aprobator; râd și eu, mândru că am nimerit-o; și 2) dormitorul părinților, din locuința de pe Florilor, unde, întors de la facultate, mă așez ostenit pe un scăunel, lângă vechiul aparat de radio „Philips”, care tocmai transmite o sonată pentru violoncel de Bach, în interpretarea lui Pablo Casals; sunt singur, părinții lipsesc, nu-s acasă; în cameră, deși afară e cald, e puțin răcoare, cum se întâmplă până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
radioului, așa de cunoscută mie, așa de intimă; în spate, dincolo de ușa întredeschisă, am în rezervă, ca să zic așa, o altă cameră, chiar camera mea, luminată discret și totuși liniștitor de un abajur; stau ghemuit și un pic înfrigurat pe scăunel, ascult divina muzică a lui Bach, în interpretarea inegalabilă a maestrului, și mă simt ontologic bine, ferm instalat într-un univers bun; asigurat, protejat, luat în evidență de Dumnezeu. * Întorcându-mă într-o seară, eu și mama, de la cinema, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bucătărie, unde plita mai este caldă, cu un badea Emil bucuros de prilej, la început foarte însuflețit, pus pe fapte mari, agitându-și mâinile cu unghii negre de pământ, cu mama și cu tata. Doina stă lângă mine pe un scăunel, în chip de consultant, iar limbuta lelea Saveta, trântită pe patul așezat în colțul acum obscur al încăperii, de după ușă, mai spune câte o vorbă, vădit somnoroasă. Eu joc împreună cu tata, împotriva lui badea Emil și a mamei, care își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
adaptează cu iscusință în funcție de poziția acestora și pe care le preferă în virtutea faptului că aparținem cu toții aceleiași minunate elite, a mamiferelor... Aproape fiecare zi ne aduce surpriza unor noi spații securizante inaugurate și folosite de ei: cele de sub masă, de sub scăunele și scaune, dintre scaunele cu speteaza lipită de marginea mesei și plafonul format de partea dinăuntru al tăbliei acesteia, de dincolo de hainele atârnate în cuier sau de faldurile draperiei acoperind caloriferul, cel al culcușului alcătuit de brațul pe care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se cuibărea în sufletul ei fără permisiunea sa, așezându-se ca niște dune mici și fierbinți de nisip. Simțind că este în continuare torturată de privirea lui, îl invită să ia loc la o masă într-un separeu. Trase două scăunele pe care se așezară și defăcu o sticlă cu vin spumos, rece de la gheață, dintr-o frapieră apropiată. Această băutură era în vogă, la mare căutare, cu un gust dulceagacidulat, de culoare gălbuie și asemănătoare cu șampania. Turnase în cele
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Vrei să servești o prăjitură sau o cafea? Eu am dormit cam puțin și vreau să beau o cafea. - Dacă vrei tu ! E și plăcerea mea. Cele două cafele le așezase cu multă îndemânare pe o masă, apoi trase un scăunel și se așeză și ea. Cafeaua era fierbinte și cu mult caimac deasupra. Când se afla deasupra unei cafele Carlina se regăsea, își găsea toată liniștea sufletească, toate realizările și nerealizările ei. Era ca atunci când ar fi făcut o rugăciune
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă îi șade bine așa. Își trecu degetele prin părul mătăsos și des, apoi își lăsă capul aplecat în jos într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
stăruie, cu blândețe: Te chinui... Te zbați ca marea de maluri... Nu vezi? Ești frânt... Ești bolnav ... Ai trebuință de hodină... De pace... De... Ștefan izbucnește cu patimă agitându-se de colo-colo, șchiopătând, târșindu-și piciorul, dă ocol chiliei, răstoarnă un scăunel, calcă peste sfărmături de piatră. Și... și ce gândești Sihastre?! Crezi că într-o ulcică o să-mi găsesc pacea?!... Aleanul durerilor mele?!... Am strâns în mine amărăciune cât cuprinde! De m-ai cresta, numai fiere ar curge din mine... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Noaptea-i rău sfetnic. Când o răsări soarele, vei vedea că dracul nu-i așa negru. Doamne iartă-mă! se plesnește el cu palma peste gură. Acu dormi. Adormi. Somn ușor, Măria-ta... Ia un lemn, se așează pe un scăunel și începe să cioplească o lingură. Ștefan, cu capul proptit în palme, luptă cu somnul, bolborosește cu limba încleiată: Ești... ești un... un diavol... Ești un...un... "A căzut o... o stea"... Baia ... Podul... Valea... Val... ea... Va... Va... Cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a făcut un gest să mă apropii. Mi-a arătat un deget, apoi altul și altul,și altul, palma cu degetele rășchirate. Nu înțelegeam. Apoi, le-a strâns, le-a unit, le-a făcut pumn și când a lovit un scăunel de alături l-a făcut așchii. Am dat din cap: înțelesesem. "Jur!!" am strigat eu. Nu știu dacă m-a auzit, dar mi-a zâmbit, semn că înțelesese... Apoi, mi-a făcut semn să plec, să-l las să moară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i pisa bine de tot, apoi îi frământa cu mălai, făcând niște "găluști" în palmă. În antreul de la bucătăria de vară avea loc toată operațiunea. Eu aduceam din acel ocol câte o gâscă, mama o lua în brațe (pe un scăunel acoperit cu o pătură) îi deschidea ciocul și-i băga pe gât câteva găluște (câte îi primea organismul). Așa continuam până la ultima (aveam câte 25-30 de gâște). Mi-amintesc că într-o asemenea operațiune mama a fost chemată de vecina
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fost chemată de vecina Verona, de peste drum, căci vițelul i se înecase cu o sfeclă. Eu n-am stat degeaba. Am mers iute la ocol și-am luat un boboc ce mi-era mie mai drag. M-am cocoțat pe scăunel, mi am acoperit genunchii cu pătura (să nu mă murdăresc) și-am început a-l îndopa cu găluște, una după alta. Gușa i-a crescut ca o tolbă. Nu mai puteam de satisfacție că, bobocul meu va fi cel mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vineri, mama s-a dus cu treburi la târg, la Rădăuți, tata fiind la primărie și sora la școală, m-am gândit să n-ar fi rău să-i fac o surpriză plăcută mamei, la întoarcere. M-am așezat pe scăunelul mamei de la mașina de cusut și-am început să învârt de rotiță. Am băgat o rochiță de-a Larițucăi, păpușa mea, ca să-i cos tivul. Pesemne, că materialul de catifea era prea gros, căci în clipa când învârteam rotița, acul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mama, ajutând-o la toate. Tata a mai vorbit ceva cu tâmplarul și-apoi s-a dus la serviciu. Când am ieșit din casă... surpriză mare. Badea Costea se dădea în scrânciobul nostru. Pesemne că-l încerca. Ce mare era! Scăunelul avea și spate. Doamne! Nu mă săturam să-l privesc. Vino, de-i fă pocinocul! M-am așezat în el și mi făcea impresia că zbor. Trebuie să-l vopsim. Ce culoare preferi? Roșu! Am zis eu dintr-o părere
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
O dată ce se termina oarecum cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a rufelor. În curte, fiind fântână, asigura apa necesară pentru toate treburile gospodărești. Mai bine însă, se folosea apa Sucevei. Mergeam cu covoarele, pe tărăboanță (roabă), luam un scăunel mic sau o scândură lată, un mai de lemn, săpun și sodă și alegeam un loc cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa uneori era ocupată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
scoteau rufele din obroc, se puneau în ciubăr, se opăreau cu uncrop și se frecau pe maglă, de două sau chiar trei ori, cu săpun (de casă). Pentru clătit, le duceam la râu, tot cu tărăboanța. Luam iarăși maiul și scăunelul și le băteam, până ce ieșeau albe ca zăpada. Acasă, le întindeam pe niște drughini, ce le aveam suspendate la gang (din spatele casei). Când nu încăpeau, mai foloseam sforile din grădină. Seara târziu, le adunam uscate și le așezam la locul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
poată continua dulcele somn al dimineții. își adusese din coșer un coș cu știuleți de porumb ca să desfacă boabele de pe ciocălăi, pentru a hrăni mulțimea de păsări ce le aveau în gospodărie și, în timp ce boabele curgeau în căușul așezat lângă scăunelul de lângă ea, făcu un inventar rapid în minte: șase cloște pe ouă de găină, două pe ouă de rață plus curca ce-și clocea ouăle și încă două gâște ce vor scoate boboci. Noile generații de orătănii se vor adăuga
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spuse Emilia. − Bine, măi copii că vă gândiți la noi acum, când am îmbătrânit și ne încearcă beteșugurile bătrâneții, spuse bunica. Ieri a fost la noi și mama voastră, de ne -a adus brânză și smântână. Ia stați voi pe scăunelele aestea că eu am să mă sui în pod să văd ce pot găsi bun pentru voi, dragii bunicului, și aprinse un felinar și-și luă o strachină curată, ieșind pe ușă. în acest timp Emilia o ajută pe bunică-
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
an. Dar, mamă, eu m-am luat cu vorba și trebuie să plec la treabă, Mă rog matale, dă-mi ceva să mănânc câtă vreme mai vorbesc cu bunica. Maria care ținea în brațe pe Săndel, îl așeză pe un scăunel mic aproape de bunica, ce-l mângâia cu dragoste pe păr, spunând cu glasul scăzut „flăcăul bunicăi, flăcău, să crești mare, harnic și deștept ca frate-tu” apoi răspunse întrebărilor puse de nepot: − Apăi, măi băiete, am venit cu căruța lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
repetă ce întrebase. Nu avea nimeni curajul nici măcar să clipească ; o fixau în continuare cu insistență. La un moment dat, se auzi un zgomot puternic și toți își întoarseră privirile într-acolo. Era Cristi, care se ridicase în picioare, trîntind scăunelul mobil de speteaza pupitrului. Băia tul nu stătu pe gînduri și începu să cînte - învăță toarea îl privi cu aprobare și îi zîmbi. Nemaiputînd de ciudă că văru-său i-o luase înainte, Dănuț se ridică și el și prinse de la
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fie cel al tehnicii militare, unde, după ce am trecut prin toate sălile, am găsit în curte mai multe tunuri, tancuri și tanchete, pe care am putut să ne cățărăm după cum voiam. Tovarășa nu știu pe unde dispăruse. Ne așezam pe scăunelul tunului sau intram (însoțiți, desigur, de mirosul de trandafiri) în turele, ne uitam prin lunete, ocheam și nimeream dușmanul. Bulgar, în primul rînd. / Bineînțeles că ultima precizare este o „amintire“ contrafăcută, fiindcă atunci nu ne mai gîndeam noi la episodul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
comori, își construiau cazemate în pămînt, scoteau greierii din găurile lor cu paiul și se întreceau care are mai mulți (duceau apoi greierii acasă și aveau scandal cu părinți), escaladau panta, făcînd astfel alpinism, stăteau pe niște fiare ca pe scăunelul unui tun antiaerian și trăgeau sau se jucau de-a cororizii. De data asta, băieții nu erau nici aici. Dănuț dădu un șut unei pietre imaginare (așa cum se întîmplă în scrierile cu copii) și o porni iar înspre leagăne. S-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
glod deși cu oamenii din partea locului, foarte serioși și foarte cinstiți, se împacă de minune. Când convorbirea a ajuns la cafea, atunci domnul Tocilă are plăcerea să ne trateze c-un coniac vechi dintr-un butoiaș care e adus pe scăunelul lui în fața noastră. E în adevăr o băutură care are ani și nobleță. 7 iulie 1927 Il fut un matin Où nous ouvrimes nos âmes, Au soleil du printemps. Il fut un jour Où nous ouvrimes nos coeurs Au vent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
activitatea desfășurată la Cunoașterea mediului sau portretul Albei-ca-Zăpada, portretele piticilor etc.; Activități matematice în asociere cu numărul și cifra 7, având ca punct de plecare (re)povestirea episodului în care Albă-ca-Zăpada ajunge în căsuța piticilor și descoperă șapte pătuțuri, șapte scăunele, șapte farfuriuțe, șapte ceșcute etc.; Educație muzicală povestirea drumului piticilor premisă în audiția/învățarea/actualizarea cântecului acestora; Activități plastice actualizarea, prin povestire, a secvenței în care sunt prezentați piticii poate constitui prima etapă a unei activități de confecționare a coifurilor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de buline albe primite de fiecare copil etc.); * compartimentele corespunzătoare diferitelor materiale utilizate de copii la grădiniță: culori, cărți, caiete, jucării, foarfece, ață etc.; * calendar cu numele zilelor și, eventual, cu activitățile propuse; * graficul responsabililor 288 cu îngrijirea florilor, așezarea scăunelelor/mă-suțelor, pregătirea diferitelor materiale etc.; * tabloul sărbătorilor: Sărbători naționale, Sărbători religioase, zilele de naștere ale copiilor etc.; * harta timpului/meteo (dimineață, la prânz, după-amiază etc.); * topul personajelor/al cântecelor/al poeziilor etc; * invitații trimise părinților cu diferite ocazii etc. Importantă
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]