816 matches
-
dovezile cari statornicesc într-un mod clar și perfect că moșia a fost evaluată la țifra precisă de 1 400 000 lei și înscrisă ca garanție pentru suma de 838 500 lei. Tranzacțiunea aceasta este atât de scabroasă încît a scandalizat până și pe d. Fleva, care desigur nu e sfânt în cestiuni de antrepriză. D-sa a cerut ca legea să nu se promulge: Are aerul că această cestiune s-a tratat în Cameră, quasi de la antreprenor ia antreprenor... Legea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pozitivismul este o colecție de fleacuri? Nimic mai util demersului mediologic decît descoperirea unei formidabile "nedreptăți" în aventurile paralele ale celor două doctrine de vîrstă și profil comparabile. O NEDREPTATE EDIFICATOARE: AUGUSTE COMTE Personal, nu-mi pot reveni. Faptul mă scandalizează. Nu cred orbește în cel dintîi și cel din urmă mare preot al Umanității. Nu fac parte din societatea pozitivistă a cărei conducere a fost încredințată prin legat testamentar de A. Comte lui Pierre Laffite, primul dintre apostoli (mort în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
este: vindecător? Șarlatan? Agitator? Profet? El vorbește. Prea mult, sau prea bine, sau insuficient. Dar fie că mărturisește, că anunță sau învață, el nu acționează decît prin discurs. El este acela care vorbește în numele Tatălui. Lucru care șochează autoritățile legale, scandalizează comunitatea. Într-o asemenea măsură încît este omorît ca un tîlhar de rînd, de către un obscur funcționar roman. O afacere atît de nesemnificativă încît nici nu a fost consemnată în arhivele birocrației imperiale. Trei secole mai tîrziu, împăratul Constantin își
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
condiției, religiei ancestrale, intereselor particulare, apartenenței lor. Există la omul nostru, dincolo de reflexul legitimist, o mistică a naturalului și a trăitului (care se regăsea atunci la celălalt pol, la Sorel și Berth, acești intelectuali antiintelectualiști de extremă stîngă). Ceea ce îl scandalizează pe monarhistul catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și nu Evanghelia sau ierarhia condiției și a nașterii. Omenească, prea omenească revoluție. Ceea ce Cochin numește "socializarea gîndirii" era cunoscut de Biserica catolică de o mie de ani
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
catolic este faptul că "opinia poate determina ființa unei societăți", și nu Evanghelia sau ierarhia condiției și a nașterii. Omenească, prea omenească revoluție. Ceea ce Cochin numește "socializarea gîndirii" era cunoscut de Biserica catolică de o mie de ani. El se scandalizează văzînd că acest monopol se pierde, dar nu fără a saluta extraordinara coerență a mijloacelor și scopurilor care veghează la dezvoltarea "noilor idei" și traversează acum "Marele Secol". Fără contra-ideologii posibile, fără contra-societăți, fără critică socială efectivă, fără un mediu
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la Paris, în 1989, "pentru complicitate la injurii rasiale"; în realitate însă, pentru blasfemie, transgresare a tabuului unificator. Lipsa de respect e de cînd lumea, din fericire. Dar prețul plătit depinde de ținta ei. O societate care nu s-ar scandaliza de nimic va fi renunțat la orice sacralitate, deci la orice coeziune. Umorul nostru colectiv își imaginează că se poate sustrage unei transcendențe, dar aceste goluri traduc în genere trecerea de la o transcendență la alta, adică de la o interdicție la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi atroce să închidem, împuterniciți de autoritate, cutare sau cutare loc de cult. Dar este scandalos să le interzicem celorlalți fie prin căile de fapt, fie prin poprire judecătorească liberul acces individual la aceste opere ale spiritului, sub pretextul că scandalizează cutare sau cutare ortodoxie. Scandalul de față e al Ordinii Morale. Ordinea publică presupune să faci să coexiste în pace credințe rivale; ordinea morală constă, dimpotrivă, în impunerea convingerilor unei comunități particulare tuturor celorlalte, căci anumite valori transcend autonomia consimțămîntului
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
disputate”. Cf. Banchetul, 201d. Cf. ibidem, 210c. Cf. Lysis, 212d și 219e. Cf. Aristotel, Etica Nicomahică, VIII, II, 1155b 30. Cf. Banchetul, 222b. Cf. Michel Foucault, op.cit., p. 281. În felul acesta citesc spusa potrivit căreia „Platon ar fi fost scandalizat de ceea e noi numim dragoste... Iar iubirile sublime, cea a lui Dante pentru Beatrice, cea a lui Petrarca pentru Laura, i s-ar fi părut niște boli ale sufletului. Și Banchetul conține idei și expresii care ne-ar scandaliza
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
scandalizat de ceea e noi numim dragoste... Iar iubirile sublime, cea a lui Dante pentru Beatrice, cea a lui Petrarca pentru Laura, i s-ar fi părut niște boli ale sufletului. Și Banchetul conține idei și expresii care ne-ar scandaliza dacă nu l-am citi cu o anume distanță istorică... Pentru Platon dragostea nu este propriu-zis o relație; este o aventură solitară. Citind anumite fraze din Banchetul este imposibil să nu te gândești, în ciuda caracterului sublim al conceptelor, la un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cuvânt de ocară; deseori e înlocuit cu formula „realism critic”, care face mai mult sau mai puțin funcția de eufemism. Ar fi destule de spus despre naturalism, dar nu e locul aici; ce vreau să subliniez cu riscul de a scandaliza este că antinaturalismul poate da opere remarcabile, chiar geniale (sau aproape), dar nu opere cu adevărat mari. Îl admir enorm pe Kafka, unul dintre cei mai importanți scriitori ai timpului nostru, ale cărui premoniții vizionare îl apropie într-adevăr de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sofist” și „sofistică” liberați de toată sarcina peiorativă cu care le grevează o mai mult veche decât dreaptă întrebuințare. Stăruim foarte mult asupra acestui fel de înțelegere, pentru că nu dorim deloc să facem afirmații paradoxale și mai puțin încă să scandalizăm. Nu socotim necesar să intrăm în amănuntele pe care le-ar pretinde atribuirea exactă sau „tehnică” și istorică a sensurilor acestor termeni, deoarece considerăm acest lucru efectuat de felul în care se referă la ei o lucrare academică, de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la una dintre soțiile sale să-i aducă sacul din piele de capră. Laura Bohannan ajunge apoi la mama lui Hamlet, Gertrude, Însă lucrurile nu merg mai bine. În vreme ce, În interpretările occidentale ale piesei, era În firea lucrurilor să te scandalizezi de rapiditatea cu care se recăsătorise Gertrude după moartea soțului său, fără să aștepte o perioadă decentă, cei din Tiv sunt la rândul lor surprinși că a putut aștepta atât de multă vreme: «Fiul ei, Hamlet, era trist că mama
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
personajelor dintr-un alt roman de Lodge, Schimb de dame, În care este pus În scenă un adevărat joc al adevărului despre cărți. Acest joc a fost inventat de același Philip Swallow a cărui posibilă alegere pe scaunul Unesco Îl scandalizează pe Demspey În Ce mică-i lumea. În Schimb de dame, Swallow, care este Încă un modest profesor din Anglia - acțiunea se petrece cu câțiva ani Înainte - face schimb de post cu un strălucit profesor american de pe coasta de vest
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Iar chestiunea divorțului (referitor la care Tribunalul Sacru s-a simțit într-o adevărată competiție) este una dintre multele direcții din care poate fi analizat raportul Bisericii cu Familia. (...) Cât despre mine, pot spune că sentințele Tribunalului Sacru m-au scandalizat. Dar să fie clar: nu din cauza aberației lor morale și politice, a servilismului lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lor lingușitor față de aliații tradiționali (oameni de putere creștini-democrați și fasciști) și nu pentru senzația de înșelăciune, de tertip, de ipocrizie, de rea-credință, de insinuare, de privilegiu, care nu apar niciodată mai evidente ca în aceste sentințe. Ele m-au scandalizat din două motive, ce ar putea fi considerate mai degrabă de ordin cultural decât moral. În primul rând, absența totală a oricărei forme de Caritate. La Credință și la Speranță mai există câte o vagă referire pur formală și verbală
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
desigur că nu apare citat. Orice formă de zel ascunde ceva urât, inclusiv zelul antifascist. Dacă Ferrara și Bocca au înțeles „prost” ce am scris eu - reducându-mi cuvintele printr-o cumplită simplificare -, Prezzolini 2 a înțeles exact contrariul. Pannella scandalizează pentru că luptă în numele tuturor minorităților, nu doar al lui Don Franzini, ci și al mahomedanilor, al budiștilor, poate chiar al fasciștilor și al adversarilor de la vremea respectivă (inclusiv Prezzolini). Prin urmare, Prezzolini îl provoacă cu o ironie josnică pe Pannella
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cultura). Epigraful acestui capitol al istoriei burgheze l-a scris odată pentru totdeauna Goering: „Când aud că se vorbește despre cultură, îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scris odată pentru totdeauna Goering: „Când aud că se vorbește despre cultură, îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
îmi scot pistolul”. Poate că unii cititori vor considera banale lucrurile pe care le spun aici. Dar cine e scandalizat este întotdeauna banal. Iar eu, din păcate, sunt scandalizat. Rămâne de văzut dacă, la fel ca toți cei care se scandalizează (o demonstrează banalitatea limbajului lor), mă înșel și eu sau dacă revolta mea este justificată prin rațiuni speciale. Dar să încheiem. În anii ’50, hegemonia culturală aparținea PCI, care o gestiona într-o ambianță cu adevărat antifascistă și într-un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
deveni un joc dezagreabil și obsesiv. Tu, dintr-un vechi și acritic automatism - și cu siguranță că nu fără grație și prietenie -, ți-ai permis să mă faci „catolic” (tocmai „catolic”, nu „creștin” sau „religios”). Și ai făcut-o descoperind scandalizat la mine (mi se pare) o traumă pentru care „majoritatea” consideră - conștient sau inconștient, ca Himmler - că viața mea este „nedemnă de a fi trăită”. Adică blocajul meu sexual care mă face să fiu „diferit”. Corolarul acestui blocaj este o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Într-o scrisoare adresată ziarului Corriere della Sera, teologul Don Giovanni Giavini întreabă cât este de adevărată afirmația mea (într-un articol din aceeași publicație, din 30 ianuarie 1975) potrivit căreia Sfântul Pavel a fost homosexual, iar chestiunea nu îi scandalizează pe catolicii bine informați. (De altfel, nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cât este de adevărată afirmația mea (într-un articol din aceeași publicație, din 30 ianuarie 1975) potrivit căreia Sfântul Pavel a fost homosexual, iar chestiunea nu îi scandalizează pe catolicii bine informați. (De altfel, nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care probabil că era inconștient de această alteritate a sa (care, fiind reprimată, crea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
slujesc, practic deținând-o și gestionând-o; în al doilea rând, nu știu nimic, sau se prefac că nu știu nimic, despre singura „continuitate” a unei asemenea puteri, adică despre seria de masacre. Acest lucru este scandalos. Iar eu sunt scandalizat, cu riscul de a fi și lipsit de generozitate, și conformist (așa cum este întotdeauna cine e scandalizat, făcându-se, prin urmare, purtătorul de cuvânt al unui sentiment comun și majoritar, nu lipsit de defetism). Oricum, este clar că, atât timp cât conducătorii
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că nu știu nimic, despre singura „continuitate” a unei asemenea puteri, adică despre seria de masacre. Acest lucru este scandalos. Iar eu sunt scandalizat, cu riscul de a fi și lipsit de generozitate, și conformist (așa cum este întotdeauna cine e scandalizat, făcându-se, prin urmare, purtătorul de cuvânt al unui sentiment comun și majoritar, nu lipsit de defetism). Oricum, este clar că, atât timp cât conducătorii democrat-creștini vor păstra tăcerea cu privire la schimbarea traumatică a lumii petrecută chiar sub ochii lor, un dialog cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lucru care i-a interesat pe judecători este simplul dat al lipsei sale de demnitate socială: blestemul ce îl vrea în afara realității în care slăbiciunile omenești, păcatele și fascismul găsesc o posibilitate obiectivă de a exista. Dar ceea ce frapează (și scandalizează) cel mai mult citind aceste sentințe sacre este degenerarea Carității. M-am întrebat cum se face că aceia care au redactat aceste texte se referă sincer, sau măcar cu o anumită pasiune, la Dumnezeu și la judecățile sale: pentru Credință
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]