2,879 matches
-
gen și formulă de spectacol și s-a gîndit să-l populeze. La început a fost Pantonimia. A urmat poate cel mai împlinit, rotund și rafinat dintre proiecte, Toujours l'amour, la Teatrul Național din București (sala Atelier). O construcție scenică non-verbală în care armonia dintre idei, expresivitatea și culorile ei, materializarea în substanța poantei, a gag-ului spumos și inteligent, frumusețea gestului și a compunerii lui, spectaculosul ritm al pașilor de step, comentariul muzical, atmosfera filmului mut, poezia luminilor, cheia
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
evoluției, al unei etape a celor doi artiști. "Un adevărat scenograf de teatru își va considera schițele ca fiind mereu în mișcare, în acțiune, în relație cu ceea ce actorul aduce unei scene în timpul desfășurării ei. El vede, deci, nu imaginea scenică, ci imaginea scenică în mișcare", spune, într-o operă fundamentală, Peter Brook. Aceasta a fost și demonstrația Costumelor în care Dan Puric a rămas pe scaunul regizorului. În jurul unui mic nucleu, al cărui magnet a fost Carmen Ungureanu, Puric a
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
etape a celor doi artiști. "Un adevărat scenograf de teatru își va considera schițele ca fiind mereu în mișcare, în acțiune, în relație cu ceea ce actorul aduce unei scene în timpul desfășurării ei. El vede, deci, nu imaginea scenică, ci imaginea scenică în mișcare", spune, într-o operă fundamentală, Peter Brook. Aceasta a fost și demonstrația Costumelor în care Dan Puric a rămas pe scaunul regizorului. În jurul unui mic nucleu, al cărui magnet a fost Carmen Ungureanu, Puric a coagulat o trupă
Made in România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15611_a_16936]
-
Am descoperit, cu acel prilej, cît de aplicat și de serios poate fi prietenul meu, chiar cînd lucrurile pornesc de la o frivolitate. Crezusem că o să ne distrăm, pur și simplu, dar Johnny a transformat totul în construcție elaborată, în efect scenic: a gîndit un acompaniament abil, cu treceri ingenioase de la o melodie la alta, mi-a dat sfaturi "tehnice", pe scurt m-a obligat la un efort care a durat două nopți. E unul din motivele pentru care îl asigur de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
schimbare de generație. În acest context, trebuie judecat spectacolul ,,Italianca în Alger" de Rossini, aproape în întregime sprijinit pe umerii unei echipe de tineri cântăreți, aflați la început de drum. Un spectacol Rossini nu este deloc ușor nici vocal nici scenic, dar trebuie să pară ușor. Tot ceea ce bel-canto-ul rossinian cere glasului se regăsește în scriitura vocală a ,,Italiencei": rulade, triluri, cascade de ornamente, note filate, debit precipitat specific operei buffe, ansambluri dinamice (celebrele crescendo-uri) dar și arii lirice linii
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
de vocalize, cu atacuri incomode în acut și (cel puțin în seara premierei în cavatina Languia per una bella) a avut de luptat cu reale dificultăți. Dubletul Elvira-Zulma a funcționat bine împreună, completându-se; Ruxandra Ispas beneficiază de o prezență scenică plăcută și vocea ei acidulată se potrivește personajului. Dacă n-ar fi avut scăpări de intonație și stridențe în acut mai ales în ansambluri, totul ar fi fost bine; iar Lucia Cicoară Drăgan și-a folosit priceperea și experiența într-
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
autorul cărții Shakespeare, contemporanul nostru, tradusă în românește în 1969, cea mai radicală interpretare politică a operei marelui Will, revista publică un studiu despre raporturile (ce idee!) teatrului japonez Nô cu teatrul modernist european al lui Beckett și cu viziunile scenice ale lui Jerzy Grotowski. Un teatru în care nu se întîmplă nimic?, se întreabă Kott chiar din titlu. Dovedind că se întîmplă o mulțime de lucruri foarte semnificative. România s-a ajuns din urmă Buletinele meteo au ajuns la loc
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
în modernitatea costumelor de seară sau de jogging, de pildă. Dar cu asta nu se rezolvă esențial un spectacol. Piesa lui Petru Dumitriu suferă într-un fel de absența tensiunii dramatice, a replicii scrisă cu nerv care să construiască dialogul scenic, să definească tipul de relații, de situații. Prăfuiala vine nu din subiectul tratat de autor, ci din lipsa de anvergură dramaturgică. Dacă regizorul a ales textul, este de presupus că avea și acele soluții care să ni-l prezinte atins
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
iar a doua zi am ascultat o exegeză savantă și ușor prețioasă asupra montării, extrem de captivantă în sine, nu și foarte înrudită cu ceea ce văzusem, deși autorii erau regizorii înșiși. După părerea mea, Hausvater este din ce în ce mai puțin convingător în demersul scenic. Un soi de superficialitate barocă și zgomotoasă s-a instalat în ultimele spectacole pe care le-am văzut: Magister Machiavelli de la Râmnicu Vâlcea, Machinal la Teatrul Național din București, Don Perimplin și Belisa la Ploiești (recentă premieră). Teibele și demonul
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
scepticismul. Se poate face teatru cu miză mare oriunde și oricând. Spațiul spiritual și-l creează artiștii înșiși, așa cum schiorul care are o zăpadă neatinsă în față își creează pârtia pe măsura ce înaintează. Gelu Colceag și-a desfășurat imaginația scenică într-o superproducție captivantă, în care îți vine să crezi că a investit dolari, nu lei, deși în realitate a investit numai talent. Principalul său merit îl constituie restaurarea condiției actorului. În spectacolul său, actorul este din nou rege, ca
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
spectacolului, am aplaudat minute în șir. Și nu am fost singurul. Toți cei prezenți au reacționat la fel. (Iar printre ei erau și cronicari de teatru...) Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
acolo. Mircea Rusu e Fedea Protasov, într-o creație de maestru. Impecabili în roluri sînt și Ilinca Tomoroveanu, Simona Bondoc, Mircea Albulescu, Doru Ana, Alexandru Bindea, Marius Bodochi. Față de acești actori cu talent și experiență, cu dicție bună și mișcare scenică nuanțată, diletantismul unor tineri se vede mai abitir. O eroare mi s-a părut distribuirea Mariei Buză în Mașa, un rol complicat, pentru care nu e de ajuns să știi să cînți. Și Marius Vizante, și studenta Maria Popistașu sînt
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
e de ajuns să știi să cînți. Și Marius Vizante, și studenta Maria Popistașu sînt stîngaci și replicile lor sună fals. Dar reușitele spectacolului sînt covîrșitoare. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil
Pei do dna! by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16239_a_17564]
-
Elementele anticipatoare din piesa lui Tolstoi, acele raportări la "existențialismul" eroului, bîntuit de angoase și de setea de autodistrugere, sunt puse în evidență neostentativ. Ni se impun parcă de la sine. Pe de o parte piesa lui Tolstoi se deschide spectaculosului scenic, în evocarea mediului pitoresc de "la țigănci" (coruri, dansuri etc.), iar pe de altă parte se deschide dezbaterii morale. Cele două părți stau, firește, într-un raport de concurență, existând riscul ca prima să o acopere pe a doua. Gelu
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
asupra rolului principal, fiindcă mi se pare că spectacolul regizat de Gelu Colceag trăiește în primul rînd prin el. Nu pot spune că am fost entuziasmat de spectacol, cel puțin așa cum arăta el la premieră. Fără ritm, cu o mișcare scenică oarecum haotică (minus soluții admirabile, stilizate cu grijă, cum ar fi finalul părții întîi - pe la mijlocul actului al III-lea - cu plecarea chefliilor de la țigani), adormit în aproape toată prima jumătate (și crescînd uimitor în a doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
cred), realist-psihologică, "greoaie" (pentru că moral-filosofică) și complicată ca o mașinărie solidă și veche pentru care, astăzi, nu se mai găsesc meșteri decît cu mare, mare greutate. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică: Gelu Colceag. Regia: Gelu Colceag. Decoruri: Ștefan Caragiu. Costume: Florilena Popescu Fărcășanu. Muzica: Nicu Alifantis. Coregrafia: Roxana Colceag. Distribuția: Mircea Rusu, Dana Măgdici, Simona Bondoc, Maria Popistașu, Marius Bodochi, Ilinca Tomoroveanu, Mircea Albulescu, Maria Buză, Mihai Perșa, Ileana Iordache, Emil
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
această pauză a relației lor, nici una, nici cealaltă nu a realizat, deși au lucrat mai mult sau mai puțin, ceva atît de semnificativ ca atunci cînd erau împreună. A se înțelege exact: fiecare din aceste mari artiste s-a împlinit scenic și în alte formule și mă gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
examenul ginecologic fostei lui profesoare. Umilința este jucată doar de Valeria Seciu fără să provoace vreo reacție, pandant în tînărul și ambițiosul doctor-cercetător. La fel, ceea ce atît de prețios se numește aici, ca și în alte prea multe spectacole, mișcare scenică - îi aparține Mălinei Andrei - agravează tonul eronat în care este construit planul. Mi se pare grav chiar și felul - care denotă o neglijență profesională - în care tinerii Talașman, Niculescu, Zetu și-au lăsat corpurile să capete contururi jenante pentru vîrsta
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
prezența Valeriei Seciu și performanța ei cu totul remarcabilă estompează mult din erorile sau imperfecțiunile planului doi și trei. Pare că și travaliul și imaginația Cătălinei Buzoianu s-au concentrat aici. Cu succes. Stările bolnavei sînt atît de bine gradate scenic, amestecate și sparte de contrapuncturi incredibile, într-o atmosferă uneori ireală - de alburi și cortine transparente, de aripi întinse - ca în Pescărușul - fără zbor - concepută impecabil de Lia Perjovski. De fapt, Spirit asta și înseamnă și asta va rămîne: o
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
axpresia consacrată a picturii de șevalet cît și pentru experiențele neconvenționale, în special pentru cele care privesc arta video, happeningul și performance-ul. În al doilea rînd, ea mai este, în același timp, un plastician cu o preocupare constantă pentru imaginea scenică, imagine pe care o abordează foarte diversificat, de la machiaj, la proiectarea costumelor și pînă la scenografie. Lucrarea expusă acum la Sofitel, compusă din șapte moduli asamblați într-un singur obiect, prin context și prin ea însăși cumulează toate dimensiunile artistice
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
Mirelei Trăistaru. Promovarea acestei lucrări, fiindcă nu se poate numi doar versnisaj spectacolul prin care ea a fost prezentată publicului, s-ar putea defini, în primul rînd, ca un moment artistic de natură sincretică în care au intrat deopotrivă elemente scenice (în regia lui Chris Simion și prin participarea tinerilor actori Tania Popa, Monica Davidescu, Rădița Roșu, Adriana Drăguț și Mihăiță Calotă), elemente de artă video, prin filmul care o urmărea pe artistă în timpul lucrului chiar la obiectul expus, componente lirico-narative
Memoria sfîrșitului de secol by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16304_a_17629]
-
suprasaturație obositoare și pentru că mai nimeni n-a avut o idee nouă, un gînd de a le pune în scenă, de a le descoperi. Ce a făcut însă Goga este o bijuterie teatrală, o citire în cheie comică perfect argumentată scenic. Totul este gîndit milimetric, pînă în cele mai subtile detalii. Fiecare personaj este studiat în sine, poartă un semn: tatăl - bolovănos; fata - foanfă; pretendentul papă-lapte - dar este pus în relație cu ceilalți doi. Acest trio este luat în considerare și
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
celui care privește și judecă. Claudiu Goga a reușit să-i facă pe cei doi protagoniști tineri să înțeleagă cum se joacă în registru comic, nu cu strîmbături și scălămbăieli accentuînd că este ceva de rîs. Acest tip de pleonasm scenic s-a instalat comod în diferite compartimente actoricești. În spectacolul lui Goga, actorii își joacă foarte serios problemele, stîrnind un rîs sănătos, în cascade. Spațiul propus de regizor și de scenograful Vasile Penișoară Stegaru nu este acela de interior. Povestea
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
pentru expresia sincretică a fost și spectacolol de muzică și coregrafie pe care l-au prezentat, în preziua deschiderii expoziției, compozitoarea Mihaela Stănculescu Vosganian, dansatoarea și coregrafa Liliana Iorgulescu, clarinetistul Emil Sein și muzicianul englez Barrie Webb. Concertul ca spectacol scenic, valorificarea instrumentului ca personaj și extinderea expresivității sale dincolo de funcțiile proiectate, accentele puse pe expresia plastică a corpului, decupajele monumentale dintr-o lume iluzorie și efemeră, au întărit ideea că visul edenic al recuperării unității pierdute, al refacerii androginiei artistice
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]