351 matches
-
a acestei continue repetări? În primul rând se crează cititorilor impresia că viața patriei noastre este săracă și simplă, că omul nou al patriei noastre este un om cu un conținut sufletesc sărac. (Ă). Cea mai bună cale pentru combaterea schematismului este fără Îndoială apropierea de viață, cunoașterea oamenilor și a faptelor lor. În legătură cu problema materialului, a problemelor din viață abordate de literatură, se mai pot face și alte observații. Unele din operele literare care oglindesc construirea socialismului la sate, ajung
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
spiritul socialismului. (Ă). În nuvela Uzina vie de Al.Sahia sunt schițate câteva din trăsăturile care abia În epoca noastră se dezvoltă nemăsurat și devin Însușirile de bază ale caracterului omului socialist. (Ă). Nu se poate separa, deci, analiza manifestărilor schematismului În tematică și compoziție, de analiza manifestărilor lui În construirea imaginilor artistice și invers. Dacă am făcut-o, totuși, a fost pentru necesități de ordin metodologic și pentru că, În general, conținutul precede forma, prefigurează forma. Lucrul acesta este deosebit de important
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
episoade din operele lor, care nu dau decât o palidă imagine a realității, o viziune schematică asupra vieții. (Ă). A discuta numai ideile unei cărți, Înseamnă a da o palidă impresie despre perspectiva cărții. (Ă). O deficiență care ține de schematism, constă În faptul că unele personaje apar În operele literare doar pentru a-și debita un discurs, pentru a spune câteva lozinci. (Ă). Zugrăvirea veridică a rolului determinant al comuniștilor, scriitorii noștri l-au realizat Într-o mică măsură. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mică măsură. Astfel este Munteanu, secretarul organizației de partid În piesa Cetatea de foc. (Ă). Același lucru se poate spune și despre Leonte, secretarul județenei, În Temelia, Maftei din Drum fără pulbere. (Ă). Cum se manifestă, Însă, În operele literare schematismul În prezentarea comuniștilor? Ei par adăugați acțiunii, introduși din afară, nu legați prin toate firele de acțiunea personajelor, de rolul personajelor. (Ă). În alte opere, comunistul se caracterizează prin aceea că ține discursuri cu orice prilej. De acest neajuns suferă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
același Eugen Campus dar și În paginile Almanahului literar din Cluj; primul nu reține, ca aspect pozitiv, decât sugestia din titlu: Încrederea În forța comuniștilor, aspect cu totul umbrit de multele slăbiciuni ale cărții; dincolo, mai bemolizat se vorbește despre „schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
multele slăbiciuni ale cărții; dincolo, mai bemolizat se vorbește despre „schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din 1948 Încoace
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bolile criticii literare o fac Înșiși criticii literari, deși Își aduc contribuția și câțiva scriitori. Dacă În revistele din capitală contribuțiile sunt anemice: Mihai Gafița la Vatra Românească (nr. 5, nr. 7) În contextul demascării proletcultismului În poezie, respectiv a schematismului În proză, Marcel Breslașu și V.Nicorovici la Contemporanul, În schimb Almanahul literar din Cluj susține o adevărată campanie „pentru Înlăturarea unor neajunsuri ale criticii literare”. Dar să citim dovezile În ordinea producerii lor. Primele lipsuri sunt dezvăluite de George
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
va medita Aurel Martin asupra acestor Întrebări depinde eliberarea lui de formalism, impresionism și efectuarea muncii sale Într-un fel nou. Necunoașterea suficientă a vieții și a literaturii, precum și slaba calificare profesională, l-au dus adesea pe George Munteanu la schematism. În cronica intitulată Un cântec nou al anilor acestora (Almanahul literar, an.I, 1950, p.86-93) autorul Întocmea un rezumat școlăresc al poeziilor strânse de Veronica Porumbacu În culegerea intitulată Anii aceștia. George Munteanu Înregistra cuminte temele care au reținut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezii, criticul ia bucățile și le confruntă nu cu viața ci, pe rând cu fiecare din cele trei condiții. Astfel, el constată că mulți din poeții ieșeni nu cunosc Îndeajuns viața. Prin urmare, ei vor cădea bineînțeles În formalism și schematism. Mai constată că nivelul lor cultural nu e prea ridicat și astfel explică de ce, În loc să-și Însușească În mod creator experiența clasicilor, ei Își Însușesc doar expresii, metafore dintrânșii. În fine, D.Costea constată că poeții tineri ieșeni stăpânesc prea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În numărul precedent, nr. 13, dec. 1950). În: Almanahul literar, Cluj, nr. 1-2 (14-15), ian.-feb.1951 3. S. Damian. - Pe marginea volumului „Zece poeți tineri”. (E.P.L.A., 1950). În: Viața românească, nr. 3, mart. 1951 4. Dumitru C. Micu. - Împotriva schematismului și optimismului steril În poezia noastră nouă. (Rubrica: „Pentru o largă discuție asupra problemelor de bază ale poeziei noastre”). În: Almanahul literar, Cluj, nr. 3 (16), mart. 1950 5. Mihai Gafița. - Împotriva manifestărilor proletcultistce În literatură. În: Viața românească, nr.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Mihai Gafița. - Ce ascundeau decorurile. În: Viața românească, nr. 3, mart. Dan Petrașincu. - Literatura fantasticului. În: Flacăra, nr. 16 (172), 19 apr. S.Damian. - Câteva probleme În legătură cu literatura pentru tineret. În: Contemporanul nr. 263 (42), 19 oct. Mihai Gafița. - Împotriva schematismului În literatură. În: Viața românească, nr. 7, iul. Eugen Campus. - Aici s-au Înfruntat două lumi. În: Viața românească, nr. 11, nov. Eugen Campus. - Luptând pentru fericirea oamenilor. Ibidem, nr. l, ian.: „Nu poate fi prețuită Îndeajuns inițiativa unor scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a lui Zelțer, Anton sau Andrei. E regretabil că În desfășurarea acțiunii ei nu apar mai des, fiind ținuți de autor oarecum În umbră, Într-un fel de „conspirativism”. (Ă). În ce privește așadar construirea eroului pozitiv, romanul suferă adesea de un schematism și abstractism, uneori retorism - mai ales atunci când e vorba să prezinte trăsăturile tineretului revoluționar. Puțin mai reliefați apar În roman comuniștii mai vechi; de asemenea scriitorul izbutește să scoată la iveală trăsăturile luptătoarei proletare. (Ă). Atunci când această crustă aparentă ce
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socialist (RS). Tematic, literatura P a glorificat munca și proletarul („omul nou”), a impus o serie de șabloane: muncitorul În salopeta albastră, strungul, uzina, munca, revolta antiburgheză, imaginea sărăciei și a exploatării etc. Odată cu P, Își Începe cariera literatura lozincardă, schematismul, șablonizarea tipologică, expresia literară accesibilă (cu scopul lărgirii audienței proletare și literare). Teoretic și principial, realismul socialist a renegat proletcultismul, dar spiritul proletcultist, obsesiile și clișeele acestuia s-au manifestat printr-o serie de creații artistice, până spre mijlocul deceniului
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
socialistă și la istoria „progresistă” (pre-comunism, ilegalitate). Direcțiile În sine puteau genera o literatură autentică dacă transfigurarea literară n-ar fi aplicat la nivelul viziunii auctoriale și al tipizării, schema apologie-denigrare; tezismul principial a falsificat realitatea, generând, inevitabil: manierism, formalism, schematism, literatură pedestră, facilă. Un rol important În impunerea și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare marxiste. Critica r-s are la bază formula critică a lui C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fi mai atractivă și mai eficientă. Tipologia lecțiilor nu este unică, după cum nici structurile corespunzătoare fiecărui tip de lecție nu sunt fixe și încadrate în tipare rigide. “Activitatea didactică trebuie să aibă un caracter creator; ea nu se împacă cu schematismul, cu dogmatismul, cu formalismul.”[ 33]. Practica pedagogică, adaptată în permanență la evoluția învățământului în general, propune următoarele tipuri de lecții, cu structuri flexibile și deschise, ce permit diversificări în funcție de variabilele ce definesc contextul intern și extern al instruirii (specificul disciplinei
?ABILIT??ILE PRACTICE by LOREDANA ?AR? () [Corola-publishinghouse/Science/83165_a_84490]
-
un presupus cod teatral, un amestec de ritual, de zgomote, gesturi, de frazare ritmică a cuvintelor. Un anume tip de comunicare cu sala, utilizat indiferent de substanța piesei, sau stabilind contacte intermitente cu ea. Rezultatul e desigur steril. Ajungem la schematism, la monotonie, la spectacole asemănătoare pe texte complet diferite. Deci la un șablon al "modernismului". .. Din nevoia de a ieși din tipare uzate s-au construit noi scheme teatrale cu un anumit avantaj față de cele tradiționale: un relief vizual, o
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în care în Europa continuă dezbaterea postmodernism versus "a doua modernitate", Octogon își propune o lectură a artelor vizuale fără să se raporteze la o ordine de semnificații prestabilite". Editorialul mai precizează că publicația încearcă să depășească orice fel de schematism estetizant, în favoarea unui eclectism binevoitor și "moale". E și asta o soluție. Deși, în ce mă privește, prefer cele hard. Micile bucurii ale unui idiot" sună, vag dostoievskian, textul lui Nelly Graur (din același Observator cultural nr. 43-44) și se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca reprezentare empirică) este subsumat ca atare unui concept, unei categorii.113 În plus, schemele reglează această operație de subsumare, în așa fel încât diversul sensibil este subordonat în vederea sintezei sale unei anumite categorii. De altfel, acolo unde vorbește despre "schematismul conceptelor pure ale intelectului", Kant prezintă determinările temporale în virtutea cărora fiecărei categorii îi corespunde o anumită schemă imaginativă. Medierea temporală a relației dintre categorie (concept pur al intelectului) și obiectul său nu este strict formală. Ea face posibil conținutul conceptului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în subcapitole anterioare. Scopul meu, în acest moment, este acela de a indica modalitatea de constituire a cunoștinței veritabile (și a fenomenului) pe temeiul regulilor acestei analitici. Tocmai de aceea, primul pas corespunde scoaterii la iveală a regulilor impuse prin schematismul imaginației transcendentale. A constitui înseamnă, în acest context, a aplica un concept corespunzător la un obiect; în fapt, a aplica o categorie (concept pur al intelectului) la fenomene. O astfel de aplicare nu este posibilă, susține Kant, decât printr-un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
putem înțelege că mai cu seamă partea a doua ar fi fost o "critică" deși nu în genul analiticii și dialecticii transcendentale kantiene, nici în cel al analiticii și dialecticii logice aristotelice a trei reconstrucții filosofice despre timp și ființă: schematismul și concepția kantiană asupra timpului, fundamentul ontologic al lui cogito sum cartesian și conceptul aristotelic al timpului. Proiectul întreg ne îngăduie să credem că ar fi putut fi vorba, în partea a doua, de o analiză pregătitoare a conceptului de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sine", așa cum îi găsim și la Eleați). Kant, de asemenea, a recontextualizat logic gândirea-care-se-gândește- pe-sine, prin felul în care a concentrat-o în semantica termenului "eu gândesc" (apercepția originară) și prin analitica fenomenului de constituire a cunoștinței veritabile, prin schematismul temporal al imaginației, prin diferența dintre lucrul-în-sine și fenomen etc. Spre deosebire de Aristotel, care se folosește direct și formal în mod radical de ideea despre gândirea care se gândește pe sine, Kant nu o ia ca atare, ci o interpretează ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
după care timpul este omul însuși sau "existența" umană). Experimentul filosofic heideggerian reprezintă o ilustrare semnificativă pentru această ultimă idee. Dar nu trebuie uitat nici experimentul kantian al timpului ca formă a simțului intern și mai cu seamă cel despre schematismul timpului și despre "temporalitatea" apercepției sintetice originare. Și nici conceptul lui Bergson despre durată nu trebuie omis într-o evocare a ilustrărilor ideii că timpul este, în orizontul judicativului, termenul fundamental, cel care, în ultimă instanță, este tot una cu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sarcină a sa, timpul este legat de o facultate de cunoaștere aflată între sensibilitate și intelect, numită de Kant, cum se știe, "imaginație transcendentală"; în cea de-a treia, de unitatea facultăților de cunoaștere. Doar prin funcția sa "imaginativă", prin schematismul timpului, în termenii lui Kant, conștiința transcendentală, în unitatea sa, asigură constituie cunoașterea.215 Poate nu este deloc întâmplător nici faptul că la începuturile istorice ale filosofiei românești, într-un "poem filosofic" al lui Miron Costin, Viiața lumii, este tematizat
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
W. Moore), p. 29. 213 Wittgenstein, Tractatus Logico-Philosophicus (Logisch-philosophische Abhandlung), 3.1432, p. 21. 214 Cf., în lucrarea de față, A doua Secțiune, Capitolul I, g. 215 Cf. Kant, Critica rațiunii pure; "Analitica transcendentală", Cartea a doua, Capitolul întâi: "Despre schematismul conceptelor pure ale intelectului". 216 Cf. Miron Costin, Viiața lumii. 217 Cf. C. Rădulescu-Motru, Timp și destin; Lucian Blaga, Geneza metaforei și sensul culturii; Constantin Noica, Modelul cultural european. 218 Heidegger, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, p. 524. 219 Cf, îndeosebi
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
de carte, au vitalitate, umor, fiind desenate cu migală și aplicație. Albul și negrul se îmbină inteligent, convingător, într-un efort meritoriu al autorilor, dus uneori până la capăt, de a evada din tiparele policier-ului și de a se sustrage schematismului caracterologic agreat oficial. SCRIERI: La revedere, pe curând! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1980; Să nu exagerăm! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1981; Scuzați deranjul! (în colaborare cu Mia Morogan), București, 1982; Agepsina și bătrânii (în colaborare cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289449_a_290778]