623 matches
-
un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești. - Îl puteți Însoți... spuse Ștefan, privind cum cei doi Îi mulțumesc cu o Înclinare a capului și se grăbesc spre palat. - Să mergem... Îi spuse apoi lui Angelo, care urmărise totul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul credea cu tărie că Dumnezeu crease lumea nu doar ca imagine, ca geografie, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu aspect exterior îmbietor, frumos colorat pentru a binedispune ochiul cititorului, pregătindu-l pentru un conținut suculent și virulent, cu țintă directă spre cei fixați la stâlpul infamiei! Volumul are destinatari copiii de orice vârstă, îndemnându-i să coloreze contururile schițate, potrivit posibilităților și fanteziei copilărești, în general. Cum omul poate fi socotit copil chiar și la o sută de ani, mi-am zis că în acest fel pot concura și eu la colorat, dar pentru că nu mă pricep să folosesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
OK, unu ori nouă face nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt ori zece face optzeci. Deci opt ori nouă trebuie să fie... — Șaptezeci și doi ! strig și mă crispez În clipa În care Îi zăresc un surâs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
loc unde oameni ca tine vin ca să fie văzuți, pentru că au senzația că asta demonstrează cât de influenți sunt. Desigur, femeia reușise să exprime perfect motivația Juliei. —Vai, nu, nu e deloc așa, a răspuns Julia cu un zâmbet abia schițat, deși era șocată de faptul că Deborah părea o tipă mult mai dură decât își închipuise ea la început. Mâncarea e fantastică, iar servirea e mai bună decât oriunde altundeva. Foarte bine, a concluzionat Deborah trecând în revistă meniul. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu făcuse decât să coacă în minte felul cum să-și expună planul și, pe măsură ce despica firul în patru, era tot mai sigur că o să obțină aprobarea. Porniră împreună spre baraca unde se aflau birourile și, cu un zâmbet abia schițat, spuse: — M-am gândit deja la asta. Celălalt se opri să-l privească. — Sclavi. — Sclavi? — Targuí-ul ăsta care a plecat azi-dimineață putea foarte bine să-mi spună că a auzit despre niște caravane de sclavi ce-au pătruns pe teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Tenebrelor, ca să-și satisfacă dorințele de ambiție, de ură, de iubire și ca să facă, Într-un cuvânt, Răul. (J.K. Huysmans, Prefață la J. Bois, Le satanisme et la magie, 1895, pp. VIII-IX). Crezusem că proiectul Hermes era o idee abia schițată. Încă nu-l cunoșteam pe domnul Garamond. În timp ce În zilele următoare eu zăboveam prin biblioteci, ca să caut ilustrații despre metale, ei, la Manuzio, deja lucrau. După vreo două luni, am găsit pe masa lui Belbo un număr proaspăt tipărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și-o amintească pe Geta în clasă, răspunzând la întrebări, participând la discuții, dar nu reuși să reconstituie nimic din toate astea. Singura imagine pe care o păstra despre ea era aceea a unei fete placide, c-un zâmbet abia schițat fluturându-i neîncetat pe buze, ușor languroasă, care trata notele proaste și în general eșecurile de la școală ca și cum ar fi privit-o nu pe ea, ci pe o altă persoană, eventual vag cunoscută. Dar acum avea în fața ochilor altă Getă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lovitura. Ca prin minune, Carol și-a recăpătat calmul. S-a uitat lung, poate chiar cu admirație, la tânărul nepot. S-a uitat și la cumnat, dar cu o ură ceva mai potolită. Și-a aruncat privirile, cu o abia schițată iubire frățească, și către Bertha. Melodrama a continuat, se zice, cu afectuoase îmbrățișări și chiar cu lacrimi de bucurie. De crocodil sau nu, oricum lacrimile sunt ude... Cert este că, de atunci, tânărul Roland a rămas în anturajul împăratului îmbunat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
pe care o aveam. A trebuit să vorbesc și eu. Eu, împricinatul, cel care i-am adunat să-mi vadă, să-mi aprecieze isprava, să judece, să cântărească... În fața ochilor ațintiți asupră-mi, a zâmbetelor vizibile ori a celor abia schițate... ce-aș putea să le mai spun? Le spun clar că, ce-am de spus, am arătat deja în cartea ce le voi oferi, totuși... trebuie! Am spus unele cuvinte simple ce mi-au fost dictate de momentul respectiv. Simplu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă parcul cu statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
tăcând mâlc. Când am simțit că nu mai pot, am deschis ochii. Linda și-a cuprins cu brațele genunchii acoperiți cu fusta ei roșie dantelată. Ochii ei frumoși cenușii-violet se dilataseră mult, iar eu am arborat un zâmbet de-abia schițat. -Păcat că nu ne putem întâlni în larg, a zis ea. -De ce? am întrebat eu contrariat. Am auzit imediat zgomotul unei bărci cu motor pe care ea îl auzise prima. -Poate mâine. -De ce nu? -Sentimentele mele sunt aceleași
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-i sărute mîinile, Îl bat pe umeri cu labele lor mari și negre - fericita Întoarcere În sînul turmei li se citește clar În fiecare gest, În tot ce fac. Medicul militar pășește autoritar În fruntea lor, dar un zîmbet abia schițat Îi flutură pe buze, iar ofițerașul cel aprins tot mai Înjură amarnic, Însă Înjurăturile sale au acum o nuanță mai blîndă, sugerînd parcă o duioșie malițioasă. În cele din urmă, toată uriașa coloană cafenie, interminabilă, s-a scurs În interiorul vasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
întrebă Gilbert Gesseyn. De asta sunt eu aici? Pentru a educa acest corp?" Mai rapid decât propriile impulsuri, un flux de "trecut" organic îi parcurse creierul - amintirile celeilalte conștiințe. Ashargin. Ashargin. Moștenitorul. Imensa semnificație ajunse la el încet, vag, abia schițat, fiindcă se petrecuseră atâtea lucruri! La paisprezece ani, el, Ashargin, văzuse școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
dintre cei de la masă nu se uita la celălalt. O voce din capul lui Thaw se năpustea asupra lui Macbeth: „Scuip-o în față! Hai, scuip-o în față! Macbeth își coborî privirea spre țigară și, cu un zîmbet abia schițat, zise: — în regulă. — O, Jimmy, ești o dulceață. Thaw se ridică în picioare și se duse acasă pe jos. Soarele apusese. îi era frig și își simțea corpul ușor, iar străzile păreau că se revarsă prin el într-un flux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se apropie cu fotoliul rulant și delicat, luă din mâinile lui Thorson fotografiile. Una i-o întinse lui Hardie. Cei doi bărbați priviră clișeele animați de emoții distincte, diferite. X fu cât pe aci să se ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai călcat pe acolo. Și, cu un surâs abia schițat, adăugă: ― Sunt aproape sigur că acolo vom fi liniștiți o bucată de vreme. ― Aha! Mintal, Gosseyn încercă să estimeze cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
întrebă Gilbert Gesseyn. De asta sunt eu aici? Pentru a educa acest corp?" Mai rapid decât propriile impulsuri, un flux de "trecut" organic îi parcurse creierul - amintirile celeilalte conștiințe. Ashargin. Ashargin. Moștenitorul. Imensa semnificație ajunse la el încet, vag, abia schițat, fiindcă se petrecuseră atâtea lucruri! La paisprezece ani, el, Ashargin, văzuse școala la care mergea el, invadată de armatele lui Enro. În acea zi de îngrijorare, își aștepta moartea din mâna oamenilor uzurpatorului. Dar în loc să-l omoare. Îl duseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se apropie cu fotoliul rulant și delicat, luă din mâinile lui Thorson fotografiile. Una i-o întinse lui Hardie. Cei doi bărbați priviră clișeele animați de emoții distincte, diferite. X fu cât pe aci să se ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai călcat pe acolo. Și, cu un surâs abia schițat, adăugă: ― Sunt aproape sigur că acolo vom fi liniștiți o bucată de vreme. ― Aha! Mintal, Gosseyn încercă să estimeze cât timp trecuse de când plecaseră. Să tot fi fost o jumătate de oră. Într-un fel nu era prea rău. Deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
trimise o bezea grațioasă și ieși. Grigore Popa se vîrî mai adânc în broboadă. " Ce știe prostul ăsta..." Închise ochii. Imagini rupte, sparte, izbucneau din întunericul amintirii. Legau un caleidoscop fără noimă. Apoi ceva transparent, diafan, ca un surâs abia schițat se strecură sub pleoapele bătrânului. O apariție feerică. Adieri de vânt îi drapează trupul ca în sculpturile lui Michel... Inima i se oprește. Femeia ține în mână un stilet lung cu lama încovoiată. Îl ascunde, ca și zâmbetul, în spatele evantaiului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este asociată cu criza actuală, coaliția PDL-PSD. Seriile duble sau triple de adjective, nume predicative, antiteza și paradoxul sunt modalități prin care caracterizează situații și aspecte ale lumii contemporane, folosite cu succes și pentru a creiona personaje, episodice, dar pregnant schițate: mama doctorului Crăescu este o „bătrână tânără cu o memorie fenomenală, un adevărat depozit de fapte și evenimente personale și colective”(p.76); strănepoata Florina iese în evidență prin „ochii frumoși, expresivi, migdalați.” Schița Tata și bancherul ne face cunoștință
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
laborator? Prim-ministrul îi aruncă o privire ostilă lui Tal. —Convoacă o întâlnire în cincisprezece minute, aici. Ar fi bine să-l chemi și pe Ben-Ari. Yariv scoase din sertarul biroului textul la care lucrase în ultimele douăzeci și patru de ore. Schițat la Casa Albă, acesta conținea adnotările făcute de mână chiar de președinte: lucraseră toți la el de atâta vreme, încât Yariv îi recunoscu imediat scrisul aplecat și dezordonat. Președintele rezumase punctele asupra cărora căzuseră de acord și divergențele care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
asta. Îi spuse în schimb ce descoperise. Că Ahmed Nour, arheologul palestinian care fusese ucis mai devreme în acea zi, lucrase în secret cu tatăl său. La început, refuză să accepte. Se lăsă pe spătarul scaunului cu un zâmbet abia schițat, crud și amar. Nu se poate, zise de mai multe ori. O anagramă? Era absurd. Dar odată ce Maggie îi explică faptul că atât tatăl său, cât și Nour erau specialiști în arheologie biblică și odată ce îi menționă ciudata recurență a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
merse mai departe. Nu voia să o deranjeze. Apăru un bărbat care o conduse pe Maggie. —Mulțumesc, îi spuse. Vă rog, să știți mulțumim America. Pentru ați venit aici. Mulțumesc. Maggie dădu din cap și îi aruncă zâmbetul acela abia schițat al ei. Dar acesta nu terminase de vorbit. Era un om simplu. Nu făcea altceva decât să vândă roșii, mere și morcovi. El nu ucis pe nimeni. —O, știu. E o crimă oribilă ceea ce vi s-a întâmplat. —Vărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]