697 matches
-
îndreptându-se spre Mateiaș, unde a vizitat monumentul de la Provăț, ridicat în amintirea luptele date aici în timpul primului război mondial. Voievodul ,,se interesează de luptele ce s-au desfășurat aici, cercetând tranșele unde s-au dat acele bătălii. Măria Sa găsește schije de obuz, pe care o strânge (sic!) pentru a o colecționa în muzeul său de arme”. De la Provăț, Mihai s-a îndreptat spre Dragoslavele și Rucăr. La Dâmbovicioara s-a despărțit de prefectul județului, mulțumindu-i pentru primirea caldă. Luni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
diferiți sfinți și una bucată de argint suflată cu auru, care to(a)te sunt salbă la Maica D(omnu)lui. 40 Una crestelnițe de brad, vechi. 41 Două lăzi de brad vechi. 42 Un clopot mijlociu. 43 Una bucată schijă pentru ti(a)că. Aciasta fiindu averia interio(a)ră a mai sus numitei Biserici după cum se vede mai sus s au subscris de subsemnatul preot, iar cât privește de averea exterio(a)ră nu există nimic. <ss> Preot Gh.
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cap de cozi. Ea a țipat și cei 3 ficiori au pus mânele pe mânele bunicului, bătându-se și țipând au eșit în tindă și apoi afară. În vremea asta eu am luat un picior de mămăligă și tigăița de schijă cu 3 picioare cu bucăți de cârnați și chișcă, care înotau în tigae în multă untura și înghițeam cât puteam eu și ei se băteau de eșia fum. Și eu am nimerit-o bine în acea zi. Într-o vară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Infanteria germană a pornit la atac în dimineața zilei de 24 iulie 1917 în zona Movilenii de Jos de pe Siret și calea ferată Focșani - Mărășești. Locotenentul Nicolae Ianculescu a reușit să oprească ofensiva inamică, dar a fost lovit de o schijă de grenadă și a murit la Iași. Locotenentul Ioan V. Drăguleț s-a născut la Huși la 7 ianuarie 1889. A urmat școala din orașul natal (Școala Nr. 2 și apoi Gimnaziul „Anastasie Panu”) și Facultatea de Drept din Iași
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și tratați alienații în România, p. 10). În afara ospiciului exista o bucătărie, în 1866, cuprinzând un total de 35 obiecte printre care, alături de ustensilele obișnuite, inclusiv "cănițe de metal fixate cu lanțuri de masa din bucătărie", exista "1 Briefstegel de schijă, un "ciubăraș de fier alb pentru spălat carnea", 2 furculițe pentru tăiat rasol, 1 furculiță de fier alb, 1 cântar englezesc, 1 pereche pirostroae, un poloboc de murat curechi" și altele, printre care 4 cristelce (șorturi). Alimentația era relativ satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm, spre marea noastră surprindere și indignare, că ploaia de prepeliță în loc sa fie de plumb masiv era de schija găurită, încât încărcătura, neavând greutatea trebuitoare, cădea jos la un metru departe de buza puștei, ca și cum aș fi încărcat pușca cu hapuri 46 de pâne. Furios, m-am dus la bacalul 47 de la care îmi cumpărasem munițiunile și puțin a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că bombele sunt îngropate adânc în zăpadă. E bine că le protejează o calotă solidă de gheață. E adevărat că gheața se topește pe acolo abia în iunie, dar ce contează? Cunosc oameni care au trăit mult și bine cu schije cât un deget în corp, au mâncat, au băut și au murit frumos în patul lor. E bine că radiațiile sunt ușoare, stabile, nu depășesc și nu vor depăși o zonă de 60/75 metri. Ele nu vor ajunge nici
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mente de cea mai bună calitate literară în sensul „înalt“ al cuvîntului. Din mijlocul unor întîmplări anodine cu copii jucîndu-se la țară, la mare sau în spatele blocului se desfac deodată perspective mitice și fantastice în sensul realismului magic sud-american : o schijă din timpul războiului se plimbă dintr- un loc într-altul pe sub pielea unui veteran ; o fetiță de la bloc primește de la Dănuț un misterios inel de aur, după caredispare pentru totdeauna ; conflictul surd dintre tată și fiu se concretizează printr-un
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mare măsură, îngropate. În ceea ce ur mează, încerc să dezgrop cîteva dintre ele. Iată prima poves tire a grupajului meu, intitulat „Ființe, păsări, lu cruri“./ Poveste de la țară Nu mai fusese de mult pe la nenea Dode să se joace cu schija. Nenea Dode stătea la cîteva case mai încolo (era soțul lu’ țața Tia, care-i aducea lapte bunicii, și caș proaspăt, din acela care-ți scîrțîie între dinți - murea după cașul lu’ țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
țața Tia, care-i aducea lapte bunicii, și caș proaspăt, din acela care-ți scîrțîie între dinți - murea după cașul lu’ țața Tia -, și lapte bătut, gros, cu bucățele de unt prin el) și făcuse războiul și îi intrase o schijă în el. Îi intrase în braț și rămăsese acolo ; rana se acoperise, iar bucata de oțel se obiș nuise de minune cu noua ei casă și se plimba în sus sau în jos cînd nenea Dode își dezvelea brațul și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nuise de minune cu noua ei casă și se plimba în sus sau în jos cînd nenea Dode își dezvelea brațul și și-l încorda. Nenea Dode era un om bun și îi lăsa pe toți să pună mîna pe schijă, să o pipăie, dar mai ales pe el, așa că schija era numai bună pentru joacă. Îi plăcea tare de tot să o simtă cum saltă zglobie, acolo, sub piele, ca și cum ar fi fost ceva viu, dar puternic, și cum îi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în sus sau în jos cînd nenea Dode își dezvelea brațul și și-l încorda. Nenea Dode era un om bun și îi lăsa pe toți să pună mîna pe schijă, să o pipăie, dar mai ales pe el, așa că schija era numai bună pentru joacă. Îi plăcea tare de tot să o simtă cum saltă zglobie, acolo, sub piele, ca și cum ar fi fost ceva viu, dar puternic, și cum îi alunecă precum un animăluț abil printre buricele dege telor. Simțea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
piele, ca și cum ar fi fost ceva viu, dar puternic, și cum îi alunecă precum un animăluț abil printre buricele dege telor. Simțea cum freamătă și deodată zvîc ! și nenea Dode rîdea și nu mai putea de plăcere. Joaca lui cu schija dura, astfel, mult. În plus, cum era și normal, nenea Dode îi povestea din război, cînd se mai odihnea. (îi povestea ce-i povestea, apoi mai trecea să se joace cu schija ; se juca ce se juca, apoi iar o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
nu mai putea de plăcere. Joaca lui cu schija dura, astfel, mult. În plus, cum era și normal, nenea Dode îi povestea din război, cînd se mai odihnea. (îi povestea ce-i povestea, apoi mai trecea să se joace cu schija ; se juca ce se juca, apoi iar o mai lăsa și-l asculta pe nenea Dode.) După cum mulți copii știu, bătrînii (nenea Dode nu era un bătrîn, cu toate că avea mustață mare, care îl fascina mereu ; niciodată nu a îndrăznit să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o mai lăsa și-l asculta pe nenea Dode.) După cum mulți copii știu, bătrînii (nenea Dode nu era un bătrîn, cu toate că avea mustață mare, care îl fascina mereu ; niciodată nu a îndrăznit să se joace cu mus tața, deși cu schija o făcea oricînd avea chef) poves tesc mult și mai tot timpul se repetă. Așa făcea și nenea Dode. știa și cum l-au prins rușii și cum l-au închis împreună cu mai mulți într-un laborator de naturale din
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
doilea l-a luat la ochi și pe al treilea l-a împușcat - bine că nenea Dode a fost al doilea ! - și multe altele. Dănuț le știa pe toate și stătea să le asculte, numai să se poată juca cu schija. Dănuț, de fapt Abagiu Daniel, cum i se va zice la anu’, cînd va merge la școală, era un copil tare simpatic (toate femeile din sat îi zîmbeau și-l cunoș teau - era doar nepotu lu’ doamna Bădescu, fostă învățătoare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
va arăta și el - ca să fie chit -, dar Mirabela nu voia ca el să-i arate și întotdeauna numai ea era bolnava. Dănuț se juca în multe feluri, dar, dintre toate, nimic nu-i plăcea mai mult ca jocul cu schija, așa că astăzi, după ce a urmărit toată dimineața pisica (nu o suporta de cînd Irinel, vecinul de la bloc, îi povestise că tatăl său adormise odată cu o pisică și i-a intrat atîta păr de pisică pe gît, încît a trebuit să
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
imediat orice lucru și-și dezvelea brațul. Dănuț nu se descurajă și se duse direct să pipăie locul cu pricina. Fu mirat însă cînd îl auzi pe nenea Dode spunîndu-i că degeaba caută, tot nu va găsi nimic. Cum așa ?... Schija dispăruse și nenea Dode credea că se deplasase și că trebuie să fie pe undeva prin corp. Cum adică ? S-o ia la plim bare așa, de capul ei ? Că ea se mișca doar cînd voia nenea Dode, cînd își
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mustața și-o mîngîia cel mai des, ar fi dat de ea... „Uite-o că nu e !“ - și nenea Dode își descoperi demonstrativ mușchiul care altă dată găzduia bucata aceea neagră. Într-adevăr, brațul era curat, fără nici o urmă de schijă. Dănuț plecă descumpănit și, ajuns în curte, o văzu iarăși pe soră-sa degustînd un găinaț proaspăt. Dă-o - ncolo, nici nu mai avea chef să o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul ăsta. De exemplu, cînd mer
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
înfometate ce făcuse. În ceea ce-l privește pe Colț Alb, cîinele pe care chiar el îl botezase așa, dacă acesta nu se grăbea să-și mănînce imediat bucățelele, rămînea cu buza umflată, căci găinile terminau totul foarte repede... Nu, că schija asta era prea de tot ; nu se aștepta să-i facă lui una ca asta. Acum nu mai avea chef de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri cîteva pînze de păianjen din grajd. A mai mers
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asta. Acum nu mai avea chef de nimic și, ca dovadă, rupse fără să stea pe gînduri cîteva pînze de păianjen din grajd. A mai mers de-atunci în repetate rînduri la nenea Dode să vadă dacă a mai apărut schija și de fiecare dată acesta clătina din cap și ridica din umeri. Încerca să-l îmbuneze povestindu-i întîmplări din război, dar degeaba, Dănuț era de neîmpăcat, mai ales că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode. Dode al Tii, cum i se zicea în sat, nu mai putea să-i intre-n voie băiatului. Dănuț își făurea în minte tot felul de scenarii în care schija, asemeni unui explorator, străbătea teri torii neumblate și, cu ocazia asta, își închipuia cum trebuie să fie, văzut pe dinăuntru, corpul lui nenea Dode... Toată imaginația lui însă nu putea suplini schija reală, care întîrzia, din păcate, să-și facă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în minte tot felul de scenarii în care schija, asemeni unui explorator, străbătea teri torii neumblate și, cu ocazia asta, își închipuia cum trebuie să fie, văzut pe dinăuntru, corpul lui nenea Dode... Toată imaginația lui însă nu putea suplini schija reală, care întîrzia, din păcate, să-și facă apariția. Pe scurt, Daniel Abagiu nu mai avea s-o vadă nici odată. La un moment dat, cînd a venit într-o vacanță (în vara dintre a treia spre a patra), nenea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
să-și facă apariția. Pe scurt, Daniel Abagiu nu mai avea s-o vadă nici odată. La un moment dat, cînd a venit într-o vacanță (în vara dintre a treia spre a patra), nenea Dode i-a spus că schija a apărut (s-a sculat într-o bună dimi neață cu ea acolo unde o știa dintotdeauna, de parcă nimic nu se-ntîmplase), dar apoi a dispărut iarăși, după cîteva zile. De atunci nu a mai auzit nimic de ea. După cum e
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
întîmplătoare“ (s-a făcut de nenumărate ori chestia asta). Personajele din relatările mele sînt reale, iar faptele lor, deși uneori pare puțin verosimil, s-au întîmplat aievea. Cîndva, Andreea Deciu, fosta mea colegă de facultate, îmi reproșa că „povestirea cu schija e marqueziană“ și aducea un argument, în opinia ei, de netăgăduit : sora care mănîncă găinaț e luată după Remedios (care mînca pămînt). Povesti rea o fi fiind marqueziană sau altfel, dar soră-mea chiar mînca găinaț cînd era mică - ce
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]