569 matches
-
în rahat până-n gât! Ori spuneți cum a fost, pe bune, ori vă pun cătușele, nerușinaților și vă trimit la carceră, lângă Bogdănel-Parazitu', ca să-i țineți puturosului de urât! Iisuse...! Perspectiva unei asemenea companii, îi repugnă intestinal Fratelui, care se schimonosește, dezgustat. Nenea Sandu sesizează reacția și se hotărăște să preia personal, din condescendență, firul interogatoriului: Dă-mi voie! intervine el. Și le explică blajin: Pe caseta de supraveghere, pe care am vizionat-o la fața locului, sunt vreo cinci minute
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ți-e rău? Nu ți-a priit mîncarea?. ― Nu... nu cred. Avea un gust normal. Nu cred că... Se opri din nou. Cu fața contractată, gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer care a primit o lovitură în stomac.) Am crampe... din ce în ce mai rău. Dispăruse veselia. Îl priveau acum cum se contorsiona de durere. Deodată, un grohăit strident îi ieși din gâtlej. Se apucă cu amândouă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să strige : „Da !“ în gura mare. Nici să iasă val-vârtej din camera lui de bolnav și să alerge pe scară. Stătea rezemată de ușa întredeschisă, privindu-l cum se ridică anevoie dintre perne, cum încearcă să zâmbească și doar își schimonosește fața, nefiresc de gălbuie. Se uita din ușă la el cum își coboară din pat picioarele care îi tremură (niște picioare slabe și lungi, foarte albe, lipsite de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Oare cât timp mai trebuia să aștepte, până când Papa avea să se întoarcă din depărtata lui călătorie ? începuse să plângă, ușor și firesc. Plângea fără să vrea, fără icnete și fără suspine ; plângea frumos, așa cum plâng domnișoarele, fără să își schimonosească obrazul. închisese fără zgomot în urma ei ușa camerei. Câteva retușuri doar, spunea tante Margot. Nu-i nevoie de altceva decât de un mic retuș... și în talie s-o mai ajusteze... Oricare ți-o trimit... Nu, nu, nu oricare ! Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de gene negre. Ne privește de parcă am fi de pe altă lume. Sau de parcă el ar fi de pe altă lume. Sau de parcă toată lumea ar fi de pe altă lume. Ceva Îl nemulțumește În permanență, dar nu se exprimă niciodată, doar că-și schimonosește chipul, mai ales cînd Îi apar prin preajmă personaje precum caporalul Porcescu sau locotenentul Stanca. E un om bun și probabil că e și un militar bun. Nici una, nici alta nu-i folosesc la nimic - cel puțin așa Îți vine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
teroriști? Pe creștinii ăștia care s-au grăbit să-i omoare În ziua de Crăciun, să scape mai repede de ei... Păi n-o să se cațere, o să vedem, vor fi alegeri. S-a Întors și m-a privit cu chipul schimonosit de rîs, dar tu de unde știi? Și atunci de ce s-au grăbit să le facă de petrecanie În ziua de Crăciun? nu Înțelegi, nu-i așa? Cine naiba să-i oprească? Tu? Eu? E o manipulare, nimeni nu vrea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aveam chef să întîrzii. M-am smuls, plătind nerăbdarea mea cu o zgârietură zdravănă. Când am ajuns la marginea pădurii, am zărit mai întîi, uluit, figura Eleonorei. Arăta ca o mască pe care se lățea un râs înfricoșător ce-i schimonosea trăsăturile. Am rămas cu ochii pironiți la această mască imbecilizată care-mi dădu un frison de spaimă. Înnebunise? Ce însemna acel hohot de râs convulsiv? Aproape uitasem de ce mă aflam acolo și nu mai priveam decât fața ei răvășită, de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Gumersindo Quiñones făcu o plecăciune pînă la pămînt și le deschise poarta de fier. Juan Lucas nu-l văzu; niciodată nu se uita la cei care-i deschideau ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai bine s-ar fi abținut. Dar Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius și de aceea așteptase să se Însereze ca să ajungă cînd termina el cu scăldatul În bazin. Un bărbat Îi cedă locul În sfîrșit, dar ea trebuia să coboare la prima și nu mai avu cum să-i mulțumească decît schimonosindu-și fața Într-un zîmbet, ce mult ar fi dorit să se poată așeza măcar pentru cîteva minute. Ridicînd cît putu mai sus pachetul pe deasupra capetelor celorlalți pasageri care călătoreau În picioare, reuși să ajungă pînă la ușă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîngîie pachetul și nimic mai mult, ea o s-o lase În pace, fiindcă, cine știe, dacă se opunea ar fi fost În stare să se prefacă În vultur, Doamne ferește, Își zise biata Arminda, ba chiar din cînd În cînd se schimonosea spre ea În chip de zîmbet, de parcă ar fi vrut să-i spună că viața nu era chiar atît de frumoasă cum credea ea, că trebuia să robotești mereu ca o furnică și pe lume nu erau numai copaci Înverziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan luă portofelul, Îl deschise și scoase o hîrtie la Întîmplare, Înaintînd spre Arminda, care stătea Încremenită În mijlocul camerei, cu pachetul În brațe și sleită de oboseală. „E destul?“ o Întrebă, moartă de frică și grozav de frumoasă. Arminda se schimonosi În chip de surîs și-i spuse doamnei că nu avea să-i dea rest, era gata să spună că era mai bine să-i plătească săptămîna viitoare, dar Susan, care-și mai aducea aminte de săracii ei de la hipodrom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o ajută să găsească soluția: frumoasă ca Întotdeauna, puse păhărelul pe masă, se așeză pe sofa și, nervoasă la culme, o răsplăti pe Arminda cu cel mai frumos surîs al ei, Arminda se dădu un pas Înapoi și-i răspunse schimonosindu-se În chip de zîmbet și cu asta lucrurile se aflau din nou ca la Început și totul trebuia pornit din nou de la zero, numai că de data asta cu o ușoară variație: Juan Lucas auzi un glas care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
parte și de alta a feței cînd s-a aplecat să soarbă din ceașcă fără să o ridice de pe masă, părul Armindei căzînd pe masă chiar lîngă chifla pe care uitase să i-o Întindă: „mănîncă, domnișorule“, ți-a spus, schimonosindu-și fața, În chip de zîmbet; te-a rugat să mănînci, spunînd că era pentru tine și a apropiat chifla Încet-Încet de tine cu mîna; Între timp Carlos terminase și era gata de plecare; mîna Împingea ușurel spre tine farfurioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar de fiecare dată cînd se uita la el, În timpul orelor sau În recreație, Cano Își ferea privirea și repeta gestul acela ciudat, pînă cînd deodată Julius simți că ceva parcă Îl trăgea pe dinăuntru și-l făcea să se schimonosească și hotărî să nu se mai uite la el, de frică să nu rămînă Înțepenit făcînd gestul acela atît de urît și de trist la vîrsta lui. Pe scurt, sîmbătă era poimîine și el nu știa ce să facă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mi-au repetat IDR-ul, numai mie, fără să știe colegii din clasă. Mi-a ieșit la fel. Când am văzut iarăși pata cres când m-am rușinat foarte tare. Nu mă chinuiau numai hărțuie lile copiilor, care toată luna schimonosiseră poezii și cântece ca să-mi poată miorlăi în față cuvântul cel de rușine: Am cravata mea, Sunt tebecist! Și mă mândresc cu ea, Sunt tebecist! îmi cântau, vârându-se în mine și suflându-mi în față. Iar după ora de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
înainte: - Presupun că băiatul a moștenit această poziție de la părintele decedat. În timp ce vorbea, privi fața lui. Breemeg. Și astfel văzu buzele subțiri strângându-se și devenind și mai subțiri, dacă asta mai era posibil. Apoi buzele se destinseră. Fața se schimonosi într-un rânjet când Breemeg rosti răgușit: - S.O B.-ul acela! Era un răspuns care nu lăsa nici o îndoială. Neașteptata dezvăluire a sentimentelor acestui individ ar fi trebuit să constituie un pericol de moarte pentru el - de-acum înainte. Gosseyn rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pe această cremă de asasini. Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
pe ușa aceasta, dar când Corl dădu să-l urmeze, usa i se închise în nas; în aceeași clipă, auzi un clinchet metalic înapoia lui: se închisese și cealaltă ușă. Când înțelese că fusese atras într-o capcană, Corl se schimonosi de ură, dar nu-și trăda prin nimic furia. Își dădea seama că reacționa altfel acum decât reacționase în ascensorul acela. Vreme de sute de ani, avusese o singură preocupare - hrana. Acum se trezeau în creierul lui mii și mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
rezista torpilelor dezintegratoare ce urmau să se abată, de la distanță, asupra lui. Nu-i veni deloc greu să declanșeze procesul de dezorganizare celulară menit să elibereze instantaneu întreaga cantitate de id din organismul lui. Un ultim mârâit de sfidare îi schimonosi buzele. Tentaculele i se mai zvârcoliră o clipă, apoi Corl se prăbuși brusc, obosit să mai lupte. După atâtea ore de zbucium, moartea îl învălui ca o liniște. Căpitanul Leeth nu obișnuia să riște. În clipa când focul încetă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Lasă-mă în pace! Își îndreptă pistolul spre Ioniță Dragu. Începe tu! Ceilalți vin după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră. Doamna Miga își ridică fața răvășită. Țipă disperată: ― Ce să fac? Învățați-mă ce să fac!! ― Apă rece! bâlbâi Scarlat schimonosit de durere. Toată cana! "Dumnezeule! se sperie Melania Lupu. Asta mi-ar mai lipsi, să răcesc." Motanul îi dădea târcoale gîdilînd-o cu mustățile lungi. ― Am niște eter, spuse Florence. Aici, în bufet... Scotoci în raft răsturnând toate mărunțișurile. Săltă capul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
i se părea monstruos. ― N-au mai rămas mulți. Grigore Popa privea peste capul tânărului cu o ură densă: Vreo șase. Ceilalți au crăpat... Da, au crăpat. Panaitescu se uita la el cu gura căscată. Dintr-o dată, chipul i se schimonosi oribil devenind vânăt și o expresie de groază i se înfipse în ochi. Își duse mâinile la gât, gemu fără aer și se prăbuși. CAPITOLUL III O SINUCIDERE MĂSLUITĂ Li se tăiase răsuflarea, aproape nu îndrăzneau să se miște. ― A
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele lor unde foarte puternice, pe lungimi necunoscute, dar de o putere foarte mare. ― Pornind din camera mea? întrebă blînd Hedrock. Împărăteasa se uită lung la el, și buzele i se schimonosiră de furie. Aproape fără voia ei spuse: ― N-ai fi îndrăznit să vii încoace dacă ai fi fost silit să te dai atît de tare în vileag. Dar te voi informa, domnule, că nu mă interesează să continui această conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]