801 matches
-
mai tare de el. Pe la unu și jumătate, am spus: — Ar cam trebui să mă duc acasă. A, nu, a zis el înfășurându-și mâinile și picioarele strâns în jurul meu. Nu te las. O să te țin aici înlănțuită. O să fii sclava mea sexuală. —Adam, am oftat. Spui niște lucruri așa de drăguțe! După încă puțin timp, am zis cu jumătate de gură: — Chiar c-ar trebui să plec. Dacă trebuie neapărat, mi-a răspuns el. Știi că trebuie. Dacă n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
este însoțit de prietenul său Pilade și se roagă, cerând ajutor zeului morților, Hermes, pentru ceea ce are de îndeplinit: el a venit la porunca lui Apolo, pentru a răzbuna moartea tatălui său. Apoi în scenă intră choeforele (purtătoarele de prinosă, sclavele îndoliate ce formează corul și care aduc jertfă, printre ele aflându-se și Electra. Recunoscând-o, Oreste și Pilade se retrag și află că regina Clitemnestra avusese un vis îngrozitor legat de uciderea soțului, motiv pentru care și-a trimis
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
îndoliate ce formează corul și care aduc jertfă, printre ele aflându-se și Electra. Recunoscând-o, Oreste și Pilade se retrag și află că regina Clitemnestra avusese un vis îngrozitor legat de uciderea soțului, motiv pentru care și-a trimis sclavele și fiica să aducă jertfe la mormântul celui ucis, pentru a-l îmbuna. Făcându-și apariția, Oreste îi mărturisește surorii sale că a venit la porunca lui Apolo, să răzbune pe tatăl ucis și frații; alternând cu corul, intonează un
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
bine: poate pentru că eram mezinele. Oricare ar fi fost motivul, Helen mă trata ca pe o parte a propriei persoane, acea parte care se trezea să-i aducă un pahar cu apă la miezul nopții. Eram tovarășa de joacă/ jucăria/ sclava/ cea mai bună prietenă a ei și, se înțelege de la sine, tot ce aveam era automat și al ei. Nu pot să vin, am spus. Sunt accidentată. —Oaaaa, a spus. Oahahaa. Nu încerca să fie răutăcioasă, atâta doar că familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
negru cu reflexe de argint, strânsă Într-o eșarfă brodată cu iriși funești, din perle negre. Pubisul proeminent ți-e ras complet ca să ai, În ochii iubiților tăi, nuditatea unei statui! Vârful sfârcurilor tale atinse dinainte suav cu penelul de sclava ta din Malabar, muiat În același carmin ce-ți Însângerează buzele, pline de ademeniri ca o rană! Rodin abia mai respiră. Lungile-i abstinențe, viața cheltuită Într-un vis de putere n-au făcut altceva decât să-l pregătească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu lapte praf de la două săptămâni. Alice a ridicat privirea surprinsă. —Da? — Da, i-a răspuns mama ei cu hotărâre. Și ce a vrut să spună cu Rosa și alimentele solide? Doar n-o să te pună să muncești ca o sclavă ca să-i prepari tot ce mănâncă din... grădină? Doamna Duffield a înghițit și și-a dus o mână la gât. — Sigur că nu. În realitate, Alice habar nu avea ce voise să spună Jake. Sau ce-ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajut, a răspuns Alice serioasă. N-am spus decât că atunci când nu mă ocup de una din chestiile astea - ceea ce, sincer, îmi ia aproape toată ziua - aș prefera să mă joc cu Rosa, nu să mă spetesc gătind ca o sclavă. Când a pomenit-o pe preaiubita ei fiică, vocea lui Alice s-a înmuiat. Pentru ea, paradisul însemna să-și lipească nasul de căpșorul ei călduț, cu păr mătăsos, și să privească fețișoara aceea serioasă, cu un năsturel de nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe care l-ar fi vrut el. Și, asemenea tuturor reprezentanților sexului lui, el îi luase toată mâna. Iar acum credea că totul i se cuvenea. În care caz, Hugo avea să aibă o surpriză șocantă. Ea nu era nici sclava lui și nici nu-i era obligată în vreun fel. În primul rând, cina aia simandicoasă pe care i-o promisese n-avea să mai aibă loc. Asta plănuia Alice să-i spună. Dacă Hugo avea să mai apară vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
afară. La auzul acelor amenințări ininteligibile, Dwight și Roxanne s-au Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu Înțelege o vorbă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țesătura fleșcăită de transpirație. Nu le observam picioarele, dar puteam să pun pariu că sunt încălțate în cizme înalte, cu tocul cui, subțire ca un fir de oțel. Îl simțeai împungându-te pe spate, înjosindu-te delicios. Toate păreau niște sclave supuse și fericite; câteva, mai nărăvașe, dansau într-un fel de cuști cu gratii, inundate de lumini violet. Bărbații erau puțini, nesemnificativi: niște suporturi pentru mișcarea tăcută și frenetică a femeilor. M-am întors la Bloody-Mary-ul meu. Un sfert de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
în Egipet și au zguduit conștiința de drept și stricta ordine a poporului prin uzanțele lor de afaceri și prin vânătoarea de câștig. Întâi s-au demoralizat servii și sclavii, apoi veni un regim al metreselor, căci cei mari cumpărau sclave siriene și etiopiene, le încărcau cu bogății și-și neglijau soțiile proprii. Pofta desfrânată de câștigare de averi, o nemărginită goană de plăceri a adus o deplină răsturnare a raporturilor sociale. Familii celebre se ruinară și sărăciră, iar în locul lor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
nici în punctele ei cele mai libere. {EminescuOpXII 334} La dreptul vorbind misiunea istorică, predestinarea d[umne ]zeiască a Domniei străine s-a consumat și poporul românesc e de facto înlăturat din istorie, ca o curiozitate etnografică, lipită de pământ, sclava pe de-a pururea a plebei bulgărești, grecești, jidovești, imigrată din cîteși patru colțurile lumii. O stârpitură de grecotei cinic, fără sentiment de patrie, fără umbră de iubire pentru acest vechi și nenorocit neam, s-a cocoțat în fruntea țării
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Încerci să te arăți mai prost decât ești, și nu-i cinstit. Dar dacă ești mai deștept, de ce nu vorbești? Nu, îi spuneam. Nu știu. Dar nu-mi plac ideile astea josnice, și când le spui te înrobești lor, devii sclava lor. Vorbele sunt în stare să te tragă unde nu vrei, să te convingă de lucruri pe care nu le crezi adevărate. Ea a luat asta ca și cum aș fi criticat-o aspru pe ea, ceea ce nu era adevărat, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
slujba asta. Fliss negă cu o mișcare a capului. — Doar de un an sau doi. Venise la sală cu vreo doi ani mai Înainte. Învăța repede. Făcea pe șefa cu toată lumea ca să pară dură. Dar la muncă trăgea ca o sclavă, iar Derek Își bătea joc de ea. Ar fi trebuit să-i dea papucii. — E o partidă bună, am obiectat eu. — Atunci ar fi trebuit să-l aducă Înapoi, la ea. Se epuiza Încercând să le țină pe toate fetițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
felul ăsta reușesc să nu devin insuportabil. Am fost liberă și înainte de a te întâlni pe tine? — Nu, pe atunci aveai iluzii. — Și acum sunt total deziluzionată? — Ești neiluzionată. Ți-am eliberat inteligența. — Nu sunt liberă nici acum. Sunt o sclavă. — Dar îți place. Săruți nuiaua care te plesnește. Nu-i așa? Nu fi grosolan. Fac tot ce vrei tu. — Târfele sunt atât de dificile... — Te rog să nu... — O figură de stil. Altarul meu este perfecta libertate. Cred că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fiu pierdută... Pierdută, rătăcită, furată, o fată care nu mai e fată, o femeie rătăcită, cu iubirea plătită, am cumpărat-o cu șperț, așa-i în comerț! George, te rog fii serios, fii bun cu mine... Nu uita că ești sclava mea. Nu ești, fetițo dragă? Se așeză în sfârșit pe canapea și-i luă mâna mică, tuciurie, în mâna lui. Da, George. Și uneori mă întreb dacă, până la urmă, n-ai să mă omori. Uită-te la mâna ta. Parc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pună idealismul în practică precum în școlile de îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
pună idealismul în practică precum în școlile de îndoctrinare cubaneze. Practica ei este una de guerrilla amoroasă, își părăsește primul bărbat fugind cu toată averea, încearcă să-i facă la fel și celui de-al doilea, sfârșește prin a fi sclava unui mafiot japonez care o depășește în cinism, stoarce de bani un burghez franțuz. Ricardo, în schimb, este un luptător donquijotesc pentru idealul iubirii. Nu poate renunța la Lily a lui, fetița care i-a refuzat avansurile încă de la 14
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
În ocean./ Peștele e mut,/ nimeni nu știe că el există/ până când moare/ și iese la suprafață./ Anarhistul e un pește./ Înoată liber În adâncurile societății./ evită plasa și stă mut/ când iese la suprafață/ anarhistul e deja mort. Celelalte, sclavele și slujnicele sale, dădeau din cap aprobator, chiar dacă nu Înțelegeau nimic, căci Camilla povestea mereu Întâmplări ciudate. Când Kevin Îi trecu pe dinainte, tăcu brusc și se Înroși ca o pătlăgică. Spera că se va așeza lângă ea, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
după el dacă, de fiecare dată, n-aș fi fost convins că există posibilitatea „reînvierii“. După Revoluție - ca mai toți românii, cred -, am avut o perioadă în care am trăit lipit de ecran. N-am ratat decât un episod din Sclava Isaura, am urmărit cu sufletul la gură toată seria de desene animate Sandy Bell, m-am uitat la MTV zile întregi, cu fascinația unui om care tocmai a câștigat dreptul să tragă cu ochiul, prin fereastra televizorului, în Paradis. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
pe o parte, cu spatele la el. Patul era însă prea mic pentru asemena manevre, și, pentru ca el să nu-i poată atinge nici o parte a corpului, a trebuit să se lipească de peretele rece, exterior. Se vede, cred eu, cât de sclavă îi devenise Sheba acestui băiat sau cel puțin, cum era acest băiat, dacă acest incident urât nu a dus la ruptură. Ea n-a plecat din casa lui. Nu i-a spus că nu mai era cazul să continue o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
bărbatul să ia femeia ca pe un obiect lipsit de voință. Actul sexual este dăruire și primire reciprocă; o atitudine pasivă din partea femeii micșorează plăcerea bărbatului. În interesul propriei sale satisfacții trebuie să trezească afecțiunea femeii. Învingătorul care a târât sclava în patul său conjugal; cumpărătorul care a tocmit fiica de la părintele ei, trebuie să curteze pentru a obține ceea ce violarea femeii potrivnice nu poate să-i dea. Bărbatul care în aparență este stăpânul absolut al femeii sale, la el în
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă, interzicându-i-se chiar să râdă sau să glumească, altfel era aspru criticată. În Evul Mediu se făceau diferențieri lingvistice și de libertate a exprimării între bărbați și femei. Femeia era obligată să fie rezervată, să treacă neobservată, așa cum recomandau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]