794 matches
-
Memphis. Marele Preot a aflat deja de la zeița Isis numele condotierului care va conduce armata egipteană. Faraonul însuși va comunica astăzi numele celui desemnat. În sinea lui Radames speră că el va fi alesul El își exprimă iubirea pentru o sclava etiopiana, Aida (Celeste Aida). Radames este însă iubit în secret de fiica Faraonului (Auguste Mariette nu-i atribuie acestuia nici un nume și astfel se evita diverse complicații istorice posibile) care intră în scenă și îl interoghează atentă. Ea îl suspectează
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Radames la altarul de unde i se înmânează aceste arme. Amândoi invocă bunăvoință zeului Fthà pentru a le dărui victoria în lupta. Actul ÎI Tabloul 1. Apartamentele lui Amneris. Amneris se pregătește cu grijă pentru momentul întoarcerii victorioase a armatei egiptene. Sclavele sale ridică un imn de slavă în cinstea lui Radames în timp ce micii săi sclavi mauri o distrează dansând. Amneris își cântă dragostea pentru Radames, umbrită însă de gelozia pe care o resimte pentru Aida. Ea decide că va face totul
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
că și ea - fiica Faraonului îl iubește pe Radames. Confruntarea dintre cele două femei o determina pe Aida că, după un scurt moment de sfidare, să implore umila indurare pentru soarta ei vitregă. Amneris însă îi cere să asiste în calitate de sclava la festivități pentru a suporta până la capăt umilință înfrângerii. De afară se aude Șu! Del Nilo al sacro lido însoțind întoarcerea armatei egiptene. Tabloul 2. Lângă zidurile Thebei. Faronul împreună cu Amneris și curtenii săi, precum și cu Marele Preot însoțit de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Ruskin, Regele râului de aur, București, 1925; H. Chr. Andersen, Evreica și alte povestiri, București, 1926; Wilhelm Busch, Ca să mai râdem, București, 1926, Plici și Plum, cu desenele autorului, București, 1928; Max Nordau, Închisoare de flori, București, 1926; Halid Zia, Sclava neagră, București, 1927; Christoph von Schmid, Inelul pierdut, București, 1929, Jertfa Lilianei, București, 1930, Copilul crescut în peșteră, București, 1943, În căutarea norocului, cu desene de Pascal, București, 1943; ed. Sibiu, 1992; Hugh Lofting, Doctorul Mititelu, București, 1935; A. I. Manoff
BATZARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
singurătate-mi, Dând viața valurilor furtunoasei mele patemi. Dulce-i trupul alb ca spuma, dulce-i glasul de sirenă, M-ai înnebunit cu totul și visez veghind, Irenă. De pe crucile plecate se aude glasul cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii cu călugăriți nebune * Mohamed biruitorul, biruit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jos iconostasul, aprind focul cu icoane, Ici cu hohot se adună și privesc cum un arap Lui Hristos întins pe cruce i-au pus un turban în cap. Peste crucile plecate sună jalnic glasul cobii Și grămezi-grămezi pe drumuri treceau sclavele și robii; Ici călugărițe albe ce legate sânt cu funii, Și copii de crudă vrâstă, și bătrâni și albi sânt unii, Slugă și stăpân alături, ici ostași legați cu clerici Țipetele de muiere crud răsună din biserici Cu strigări de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumei... Monolog: Răutatea și egoismul conduc; popoarelor - izvor de mărire și de decădere. CIC[ERO] Se face că e ademenit de vorbele lui Catilina pentru a-l fulgera în urmă. [CICERO] Aici e Roma eternă, tu - trecător. AMANTĂ Freja, o sclavă din Germania, puritate și dulceață germanică. Mitologie și gândiri nordice. O lume nordică în capul unei blonde fete. El - pasiv* față de ea. Ea - iubire inspirată. * [CATILINA] Dacă dreptatea e pieirea lumii Atunci: fie dreptate - piară lumea! Moartea: Salută cu mândrie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-l lua pe Meander, pe care o manifestă acum. Ei sunt duși. Lumea iese din scenă. SC[ENA] II SUPHIS singur SC[ENA] III Convoiul funebru al lui Telamon. Suphis dezvoltă antiteza din asemănarea mortului cu Meander. Iese. Cinara și sclava ei. Intră în mormânt. SCENA IV Mormântul lui Telamon Desperarea Cinarei în ziua întîia. Ea rămîne-ncleștată asupra sicriului și pe jumătate moartă. Mysis s-ocupă cu lampa. {EminescuOpVIII 376} ACT II Scenele cunoscute. I și II SCENA III Când Areion
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot pricepe... Însă haide. Haide-afară, casa asta încă-ncepe Ca să-mi facă silă... Vino!... Nu așa! (ea sună într-un disc) Ei, Timas, vină! (TIMAS vine pe ușa din stînga) Haina ta repede. Dă-mi-o (ea dă haina ei sclavei și se-nvelește în haina mohorâtă a acesteia) BOMILKAR Unde alergi, de ce ți-e plină Inima de nerăbdare, de ce graba asta vie? Este rândul meu acuma de-a-ți propune ospeție. LAIS Îmi e dor să-ncep o viață nouă CHALKIDIAS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
esprese ale țării și ale organelor ei judecătorești, tagma voiește eligibilitatea ei și proiectul în cestiune e și depus pe biroul Camerei. Un proiect voluminos, plin de cârciocuri, menit a face din justiție unealta de ocară a partidului roșu, o sclavă a patimelor momentane, o îngăduitoare a apetiturilor, o creațiune a stării timporare de corupție. Împărțirea țării în plaiuri și ocoale? Un alt proiect de lege șterge cincizeci de plaiuri c-o singură trăsătură de condei. Dar multe din aceste au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
zeii și fălindu-se în credința că ei îi merge bine, ori căzută în nenorocire, în doliu și jale. Ca să nu mai vorbim despre imitarea unei femei bolnave, îndrăgostite, ori aflată în chinurile facerii! Absolut - vorbi el. Sau să imite sclave și sclavi, care fac ceea ce fac sclavii. Nici aceasta să nu facă. Sau să imite bărbați mârșavi, fricoși și făcând pe dos decât ceea ce spuneam adineaori, anume învinuindu-se și batjocorindu-se unii pe alții, spunând necuviințe, beți sau nu
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar impune Republica lui Platon... Acolo unde Platon, ca pitagorician fidel, le atribuie femeilor un rol secundar îasigurarea perpetuării familiilor, celula de bază a oricărei societăți, procrearea, creșterea copiilor, îndeplinirea sarcinilor domestice și menajere, sau cel puțin supervizarea acestora cu sclavele aflate în slujba lor), Epicur șterge orice diferență între sexe. Nu misoginie, nu sexism, nu falocrație, nu reducerea feminității la ovare, ci o practică liberă și comună a filosofiei, între egali. Tradiția a păstrat numele câtorva așa-zise filosoafe printre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de fapte, nu poate stârni decât ilaritate, deoarece rezultatele merituoase n-au nevoie de laudă pentru a se impune.) „Lăudând pe cel ce te laudă, te lauzi pe tine.” (N. Iorga) „Un șeic văzu o desfrânată și-i spuse: «Pari sclava vinului și a dezmățului». Iar ea-i dădu răspunsul: «Ce par a fi, eu sunt. Dar tu, Învățătorule, ești ceea ce pari a fi?».” (Omar Khayyam) Se vor căzni munții (În durerile facerii) și se va naște un biet șoricel - Parturiunt
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1975a). Componenta economică prezintă următoarele variante: cumpărarea miresei înseamnă că mirele sau rudele apropiate ale acestuia (în primul rând părinții) dau bani sau bunuri părinților sau rudelor miresei. Faptul că mireasa este plătită nu presupune că ea va deveni o sclavă, deși acest sistem se practică în societățile unde femeia are un statut inferior. Mai mult, mecanismul în cauză conferă o siguranță femeii și copiilor ei, fiindcă în situația în care ea își părăsește soțul și se întoarce la neamurile ei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
spunând aceasta, dar, să o spunem, de vreme ce se va întâmpla - va pieri de pe fața pământului, iar Imperiul se va întoarce în Asia. Orientul va stăpâni din nou, iar Occidentul se va supune” (7, 15). Roma va redeveni la sfârșitul istoriei „sclava Orientului”, puterea politică nu dispare în favoarea unui regim cristocratic, ci se perpetuează într‑o formă deja experiată. Lactanțiu se apropie astfel de Commodian, predecesorul său, prin aceeași atitudine antioccidentală, alimentată de o întreagă literatură de propagandă și mai ales de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
prin alianță cu Gheorghe Ștefan (tocmai el, fostul inamic). Nici vorbă ca Mihailovna să fi fost soție a principelui - susțineau partizanii ilegitimității statutului ei -, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna, „văduvă” contestată, a dus în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Ștefan, l-a îngropat la Mănăstirea Cașin (ctitorie a Voievodului) și a plecat apoi, prin 1669, în Rusia, încercând să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
după nevastă cu Voievodul Moldovei (tocmai el, fostul inamic) și arăta că nici nu poate fi vorba ca Mihailovna să fie soție a principelui, „întrucât cea dintâi soție este încă în viață, în a cărei casă se afla Ștefana ca sclavă, iar în urmă fu răscumpărată”. Ștefana Mihailovna a obținut totuși permisiunea să ducă în Moldova sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Gheorghe Ștefan și să-l îngroape - datorie de „văduvă” - la Mânăstirea Cașin, ctitorie a Voievodului. A plecat apoi, prin
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
kadjevahs sunt Îndeajuns de Încăpătoare atât pentru a Întreține Înăuntru un foc de cărbuni, cât și pentru a-ți satisface necesitățile. Treizeci de perechi de asemenea kadjevahs dispuse În careu formau o adevărată curte. Câteva dintre ele erau pline cu sclave persane și hozare; și țin minte că În vecinătatea mea se afla unul În care erau adăpostite patru fetițe care erau atât de strașnic păzite, Încât era aproape cu neputință să le zărești, căci urmau să fie duse la Buhara
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
văduvelor (suttee), și altele" Cea dintâi scenă plină de tristețe și cruzime la care am asistat după moartea lui Ranjit Singh a fost satș211 sau arderea celor unsprezece soții ale defunctului Împreună cu cadavrul acestuia. Patru r³nș (soții legitime) și șapte sclave urcau pe rugul funerar cu Îndrăzneala celei ce Înfruntă moartea, toate nutrind speranța superstițioasă de a intra În paradis 212 o dată cu stăpânul și soțul lor. Se chirciră În jurul cadavrului, fiind acoperite apoi cu rogojini de stuf peste care se turnă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
funerar Începu să Înainteze; mergeau cu toții pe jos, căci locuințele lor, aflate În oraș, nu erau departe de locul ceremoniei. Numai cele patru r³nș erau purtate În lectici neacoperite care veneau În urma decedatului, iar În spatele acestora mergeau desculțe cele șapte sclave, dintre care unele nu păreau să aibă mai mult de paisprezece sau cincisprezece ani. Soțiile legitime erau și ele desculțe, Îmbrăcate În rochii simple de mătase, fără a purta vreo podoabă, și păreau indiferente față de Înspăimântătoarea și totuși liber-consimțita soartă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
așezată pe pământ, loc În care mai demult se afla o mică grădină și unde acum se Înalță un summood, adică mormântul familiei regale Ranjit Singh, Kurruk Singh 217 și No-Nehal Singh (tatăl, fiul și nepotul, laolaltă cu soțiile și sclavele lor). Prețioasele ornamente ale catafalcului decorat din abundență au fost date mulțimii. Brahmanii Își citiră rugăciunile din ï³stre, cărți 218 scrise În indiană sau sanscrită, numeroșii guru sau preoți sikh219 făcură la fel, citind din sfânta lor scriptură numită Granthsahib
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
altele, iar trupul regelui a fost așezat cu mult respect În mijlocul acestuia, Împreună cu scândura pe care era Întins. După aceasta, soțiile legitime ale maharajahului urcară scărița care le ducea spre moarte una câte una, după rangul fiecăreia, urmate fiind de sclave, iar ministrul se arătă extrem de serviabil, oferindu-le ajutorul. Soțiile se așezară la capul defunctului, iar sclavele se adunară la picioare. Stăteau chircite, În tăcere, așteptând clipa morții, până când a fost adusă o rogojină groasă din stuf cu care se
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Întins. După aceasta, soțiile legitime ale maharajahului urcară scărița care le ducea spre moarte una câte una, după rangul fiecăreia, urmate fiind de sclave, iar ministrul se arătă extrem de serviabil, oferindu-le ajutorul. Soțiile se așezară la capul defunctului, iar sclavele se adunară la picioare. Stăteau chircite, În tăcere, așteptând clipa morții, până când a fost adusă o rogojină groasă din stuf cu care se acoperi totul și peste care se turnă petrol, iar apoi ministrul și serdarii coborâră de pe platformă, după
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Însă Dhian Singh a fost degrabă Înștiințat despre aceasta și Își avertiză protejatul. Un asemenea lucru nu a putut fi trecut cu vederea de către Sher Singh, astfel Încât, după ce, mai târziu, avea să ia În mâini frâiele guvernării, se Întâmplă ca sclavele lui Chund Kaur să sfărâme capul stăpânei lor cu o cărămidă În timp ce aceasta Își făcea siesta. Când se petrecură toate acestea, Sher Singh nu se afla În Lahore. În absența regelui, Dhian Singh le-a dat În judecată pe asasine
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
al unchiului său, Lena Singh, au fost spânzurate În afara porților cetății. Cine s-ar fi gândit că victoriosul Hira Singh va avea parte de o soartă asemănătoare? O dată cu trupul lui Dhian Singh au fost arse și cele treisprezece soții și sclave ale sale. Hira Singh, fiul său, care fusese educat de Ranjit Singh, era un copil talentat și inteligent, bucurându-se de o educație aleasă. Pe lângă faptul că știa să scrie și să citească foarte bine, căpătase de la tatăl său și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]