1,812 matches
-
larg în cuvântul înainte despre această poveste uitată, care face ca, dincolo de valoarea lor literară și filozofică, Licuricii lui Tagore să prezinte un interes cu totul ieșit din comun pentru cititorul român. 1 Sunt ale mele vise licurici, Vii nestemate sclipind în întuneric, Alese din lumină boabe mici, În amorțite nopți zburând himeric. 2 Sunt stihuri scurte, mâzgălite, Șoapte de necunoscute flori La margine de drum uitate De ochi privind nepăsători. 3 Ce-i visul? Clădit de zburătoare în firide Din
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
o altă Formă și rămîne așa o vreme adăstînd-o dar dacă n-o mai găsește nu se mai poate întoarce înapoi. Povești Din poveste pornește un șir de povești se desfac în curte în zori cum o coadă de păun sclipesc ne iau ochii după care se-ntorc la loc strîngîndu-se-n penajul primei povești iar în dimineața următoare se desfac altele (unde-au pierit poveștile dintîi?). Serile În drum spre seara asta sînt alte seri vechi mai libere cumva mai dezinvolte
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
nuntiseră, mai nășiseră și asistaseră la nașteri și botezuri. Mândre Rodici părăseau codrul cu prunci în brațe (termen vetust: cu bebeluși!), care vedeau pentru întâia oară șesul, colbul, gârla. În pădure susurau izvoare cu cea mai cristalină apă de băut, sclipeau strălimpezi ochiuri de iezer, chemătoare la scaldă, se coceau smeure, mure, afine, covoare de ciuperci comestibile se propuneau consumatorilor - ca să nu mai vorbim de vânat, de toate dimensiunile, pentru toate gusturile. Pe atunci și mult timp mai pe urmă, locul
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
soț, Ali (Al. I. Ștefănescu). Multe dintre notații sînt atît de personale încît nu au nici un fel de relevanță pentru un cititor care nu cunoaște foarte bine persoanele din anturajul scriitoarei: ,M-am revăzut cu Bissy Roman, această făptură inconfundabilă, sclipind de strassuri și de vitalitate" sau ,Yvonne a fost în Europa, am vorbit la telefon cu ea, cu Mița Constantin și cu Puiu". Una peste alta, cel de-al treilea volum al Memoriei ca zestre se dorește a fi o
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
Unele sunt remarcabile în felul lor. Au texte naive și o muzică patetică, dar ciulești urechea la ele. Întregul lor are un mesaj care, cît o fi el de subcultural, te ajunge, ca și muzica lăutărească de București, în care sclipeau cu ani în urmă Fărîmiță Lambru și Romica Puceanu. Un precursor al manelelor, Dona Dumitru Siminică, voce de scopit și lălăială lîncedă, avea un succes nebun la intelectuali ciupiți, pînă în '89, nu pe discurile de la Electrecord, ci pe casete
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
care a scris-o rămâne în structura oamenilor care vin după el." (pp. 92-93); Să trezești un om din greul somn animalic în care poate trăi o viață întreagă, să faci grăuntele divin din mâlul de pe fundul sufletului său să sclipească aidoma luminii de poziție a unui avion în noapte - ce-și poate dori mai mult un artist?" (p. 179). Atât de diferite ca factură și logică discursivă, frazele de mai sus (ultima, decupată dintr-o superbă cronică sentimental-cinefilă, La Iunion
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
Experimentele tipografice din texte sunt gratuite, unele versuri sînt afectate de edulcorări diabetice: „Nu vom sfîrși în nici un paradis/în nici un infern dragostea mea”, „Toate lucrurile care îmi fărîmițează inima/sunt pe această tavă”, „stăteam pe bancă, lîngă mine ceva sclipea în fîntînă/oameni treceau, se strîngeau în brațe,/se despărțeau/și eu eram trist ca un poet dintr-un film coreean/gîndindu-mă că tu trebuie să pleci/și norii sunt atît de frumoși” etc., iar cele 22 de diapozitive mentale
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
dulcei odihne și cu monologul acestui Moș Povață născocit de Anatole France. Iar gândul îl poartă la acel octombrie de aur al Bucureștiului de altă dată, la diminețile târzii ale Oborului, cu arome de fructe coapte, cu boabele de struguri sclipind ca perle în soare, dar mai ales, cu mireasma unică în lume a pastramei sfârâind pe grătare și a tulburelului băut într-un „separeu” cu pereți de rogojină. Într-o dimineață tristă ca aceasta, Pierde-Țară își dă seama c-a
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
tablă. Ah, și pentru acest miez, o roză a contemplării: și ea înflorește și se exfoliază. Și acest stâlp sau pistil, ștampilă, cea de propria-i înfloritoare pulbere atinsă, din nou fertilizată ne-pofta pentru un pseudo-fruct, ei nicicând conștiente -, sclipind cu încețoșata aparență a unei fals zâmbitoare neplăceri. Și-aici: ofilitul, ridatul patriarh, bătrânul, care bate doar toba, supt în pielea-i amplă, de parcă, ea, înainte, ar fi cuprins doi bărbați, unul dintre ei culcat deja în cimitir și el
Elegii Duineze by Nicolae Breban () [Corola-journal/Imaginative/10648_a_11973]
-
încărcătură. - Oricum, nu contează, orice încărcătură nucleară se declanșează numa’ la... nu poți atinge masa critică din greșeală. La faza cu încărcătura nucleară, am clacat și am întrebat: - La ce vă uitați? Mi-a răspuns unul dintre colegi, cu ochii sclipind de interes față de ce vedea la TV: - La “Dezastre” ... Pe Discovery se uitau, va să zică. Cum ar arăta o discuție între fete despre dezastre? - Mamă, fii atentă cum îi dă cu cremă. Asta e baza de sub fondul de ten, știi... - Și
Discuţie de băieţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18592_a_19917]
-
în „Poemul de purpură”, VII, e pomenit un zidar „care a vrut să clădească o piramidă-n Țicău”, iar într-o piesă de pe la sfârșitul selecției de „Poezii” apărută la Editura Vitruviu, 1996: „ni se revelă, de sub sălcii prelung plângătoare,/ hipnotic sclipind, ca-n adânc de oceane,/ Țicăul guvernat de lună”) trăiește într-o chilie scobită într-un zid, în compania unui ceas cu nisip și a unor mari mulțimi de porci: cam o mie, unii imenși, alții mici, peste dânsul, pe
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
o minune a vremii sale, îi scoase cu răgetul său, în pragul caselor, pe vecinii Atila baci și herr Hans. Foarte mândru, nea Pandele coborî din mașină, ridică ușor capota și privi, pentru a câta oară oare, la motor. Acesta sclipea de curățenie, iar culorile argintiu și maron erau ca și cum nu ar fi trecut peste ele aproape cinci decenii. Vecinii, obișnuiți cu damblaua prietenului lor, se apropiară și, conform unui adevărat protocol, îl rugară să-i dea Didinei o cheie, să
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
Nimeni nu le impunea vreun program, nimeni nu-i deranja, unde putea fi mai bine ca-n rai? Înțelegerea era deplină, ambii aveau aceleași preocupări; numai că Eva de la un timp, de câte ori treceau pe lângă pomul cu merele de aur care sclipeau de frumusețe la razele soarelui binefăcător, ofta și se întreba, curiozitatea născăndu-se odată cu ea. De ce oare Dumnezeu care-i creaseră și le dăduse tot ce exista în rai, le interzicea ceva creat tot de el, tot prin bunăvoința lui. Ce
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
oftăm prelung în deznădejdi amare: O, Eli, Eli lama sabactani! / Credința însă biruie năpasta, /cădelnițându-și ruga în tăcere. /Călăii ne străpung cu suliți coasta /și ne adapă cu oțet și fiere. / În urletele crâncenei gheene, /din zvârcolirea cărnii sfâșiate, /sclipește-n diamantul de pe gene /lumina jertfei noastre ne-ntinate. Pe creasta de văpaie a credinței, /noi știm, în greaua zbatere-a durerii, /că încolțește-n miezul suferinței /grăuntele de foc al Învierii. Ni-i ruga, Doamne, pură ca zambila, /și chinu-l
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
veche, dom' colonel. (holbând ochii) Aoleo!...aoleooo!!!!... - (pentru el) Sărăcuțul... Ce blestem!... (îl ajută să se ridice și-l întinde pe canapea, îi dă un pahar cu apă) Ia un pahar cu apă și te liniștește. - A!... (pentru el, îi sclipesc ochii) Dacă-mi dădea o țuiculiță, îi cădeau galoanele!... - Mare păcat faci, Doamne!... (se așează la birou, abia i se aud vorbele) O fi blestem?... Cum să-l lovească dintr-o dată?!... (către Dodoloanță) Mai bine eram eu bolnav... că tot
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
în freamătul orașului se ghicea apropierea verii. Orașul nostru învia doar pe parcursul celor trei luni de vară. În rest, stătea încremenit ca o fosilă. Odată cu venirea verii, marea liniștită învăluia orașul, iar plaja care se întindea de la răsărit la apus sclipea auriu. Zidurile părăginite ale castelului, care se iveau din apă doar la reflux, și dealurile verzi, care se întindeau până la baza promontoriului, dădeau țărmului un farmec aparte. Străzile erau înțesate de oameni veniți în vacanță. Umbrelele de soare se deschideau
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
timpuri De suspine, nostalgice așteptări. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril Adorată-nmiresmare luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în glas de patimi ,sclipind Se leagănă lin, neaplecate. Este un fluviu de culori ce curg În arterele mele pulsatoriu viscolite De dragoste, de pânda în amurg De rebele, dezlănțuite clipe. Ascunsă între rozalbele petale Mă pomenesc rugându-mă-n neștire Intre tufe de bujori
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384850_a_386179]
-
au curs ani peste ani nu l-am regăsit trăiesc mai departe sunt pasăre rănită pe un ram am văzut plumbul ce venea prea târziu acum zac între frunze uscate de viață de nimeni văzut de nimeni cunoscut pe cer sclipeau stele a mea era îngropată sub aspru și negru pământ la cap au pus o piatră să nu mă ridic și să cânt Referință Bibliografică: O PASĂRE UCISĂ / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2334, Anul VII
O PASĂRE UCISĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385139_a_386468]
-
Acasa > Poeme > Emotie > FERICIRE Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Cândva mi-ai bătut la fereastră, Timidă, cu ochii sclipind, Cu zâmbet de fată frumoasă, Cu pleata bălană, în vânt. Un cânt murmurai, ca izvorul Ce cheamă lumina din nopți. Ca vântul ce duce pe dealuri, Aroma din strugurii copți. Cândva mi-ai adus primăvara, Din albul covor de nămeți
FERICIRE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385223_a_386552]
-
au curs ani peste ani nu l-am regăsit trăiesc mai departe sunt pasăre rănită pe un ram am văzut plumbul ce venea prea târziu acum zac între frunze uscate de viață de nimeni văzut de nimeni cunoscut pe cer sclipeau stele a mea era îngropată sub aspru și negru pământ la cap au pus o piatră să nu mă ridic ... Citește mai mult O PASĂRE UCISĂardîn tăcerea unui cuvânt nerostitîn față drumulîn spate poarta sau inverscine poate azi să știeși
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
o clipă sau un veacnu am habaram îngropat în nisipinelul viețiiau curs ani peste aninu l-am regăsittrăiesc mai departesunt pasăre rănităpe un ramam văzut plumbul ce veneaprea târziuacum zac între frunze uscate de viațăde nimeni văzutde nimeni cunoscutpe cer sclipeau stelea mea era îngropatăsub aspru și negru pământla cap au pus o piatrăsă nu mă ridic... VII. UN GÂND, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017. UN GÂND cu rădăcinile înfipte în anii trecuți
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
de buruieni pe care dacă știai cum să le împletești ieșea o acoperitoare pe care o puteai croii cum îți convine. Cu timpul însă se uscau și cădeau toate bețele buruienii rămânăn doar niște fire răzlețe. Mintea femeii atunci a sclipit și i a venit ideea de a împleti firele și în felul acesta s- a năcut împletitura. Ea a evoluat în timp și a ajuns în stadiul de țesătură. Țesătura a fost poarta prin care a pășit moda în capul
ISTORIA MODEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384325_a_385654]
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Privesc spre negura amară Ce pretutindeni mă-nconjoară Încerc să o destram, dându-i lumină, Dar ea prea densă, mă domină. Pășesc prin ea, dar la tot pasul Doar haos și tristețe întâlnesc, Și-arar sclipind vreo luminiță, Pe ici și colo-ntrezăresc. Și caut pașnic să găsesc Măcar un pic de armonie Un strop, o rază de iubire, Oftez prelung, nu am aflat Decât dezamăgire. Doar rânjete difuze Minciuni, dezmăț, trufie, O răutate cruntă Domnește
TRĂIRE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384530_a_385859]
-
Peste omăt un amnar violet Aprinde diamantele ce pier. Pârtiile fug desperecheate Pe roata ceasului cu clipe pale, Sub pași pocnesc pietre-nghețate Ce pot luci -deși- sunt ireale. În rugă, smerite frunți se-nclină... Dorul scânteind aprinde-o stea Sclipind de frumusețe și lumină Pe-o rază furată din privirea mea... Vâslesc prin timp și,..suntem împreună, Clipa mă ține-n brațe-n acest vis, O, fuge sângele și se adună Într-un ritm nebănuit de nedescris. Extatic strălucește, peste
SCLIPIRI ROMANTICE de LIA RUSE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384590_a_385919]
-
de multele roze primite la vârsta senectuții de oricare, numai de ei, nu - nevroze, scleroze, artroze... -Atunci pentru șase? -Ba! Și suma oferită săltă tot din trei în trei pân-ajunse la frumușica sumă de trei sute... Aici, lui Sandu-i sclipiră privirile și dădu s-apuce licitata, dar vai, un câine de pripas insinuat cine-știe cum și când, trase cu laba parizerul discordiei, îl înghiți dintr-o hăpăire, răpind pauperului de Sandu ocazia de-a-și reconsidera bugetul pentru a doua zi
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]