580 matches
-
mongoloizi o sugea cu frenezie, desi micul marinar încerca să-l îndepărteze trăgându-i cu nemiluita pumni în cap." Visul se complică prin faptul că "băiețelul", cu un nume care sugerează moartea, Tödlein, isi provoacă o hemoragie de lungă durată, scobindu-se în nas. El ajunge să se scalde pur și simplu în sânge, prefigurând grotesc sanguina condiție de femeie a Lindei. Oroarea angelicei fetițe de infernul biologic ascuns în ea însăși, coincidență metafizica între dragoste și moarte, senzația de ființă
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
vedem altfel... Să ne închipuim că, într-o zi, copil mic fiind, jucându-te cu cățelușul tău căruia îi zici HAM, acesta, HAM, te strigă deodată pe nume, Gigele! și îți atrage atenția exact ca bunica: Gigele, nu te mai scobi în nas!... Deprinzând alfabetul, să nu te bată într-o zi gândul că ești lup în a-ntâia primară, și să nu te apuci să scrii din punctul lui de vedere o altă versiune a fetiței cu scufița roșie?... * În
Cum devii scriitor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14570_a_15895]
-
strălucitor, încât soarele hotărî să se stingă brusc o secundă în cinstea evenimentului... Veți crede că e un basm... Parol, așa a fost! Nășică fiind Rița, în fruntea alaiului, tronând pe un bănuț de aur depus într-o caleașcă minusculă scobită într-un diamant. (Pe de departe, după Charles Perrault)
Prințesa urgistă (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12429_a_13754]
-
se spală singur pe picioare se rade în cap își tatuează cruci zbiară la/ mama să scoată rufele pe sârmă printre cămăși una mai păstrează mirosul tău/ de carne crudă albă salivez pînă mi se lipește limba de calorifer/ îmi scobesc cu lingura uterul în cavitatea asta pot intra cu tot cu cap/ în crupa asta tu te ghemuiești și-mi zgîrii pereții pînă la sînge/ interiorul grunjos e uns cu slănină apa și uleiul nu se amestecă/ tu te umfli ca o
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
ciudat-înveșmântate; gata cu istericalele și cu schelălăiturile de coioți în călduri ale unor tineri soliști vocali; gata cu improvizațiile, gata cu... Domnu' preten, de azi trecem la emisiuni grave, molcome și respectuoase pentru aleșii care vor începe imediat să se scobească în... - Haralampy!Îi strig scuturându-l de umeri.Ai înnebunit? Vrei să-ți dau mere cu praștia la Poarta Albă? - ...În minte, noa, am vrut zic, da' dacă mi-ai luat microfonul... Își vor scobi... - Nu mai zice scobi, că
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
vor începe imediat să se scobească în... - Haralampy!Îi strig scuturându-l de umeri.Ai înnebunit? Vrei să-ți dau mere cu praștia la Poarta Albă? - ...În minte, noa, am vrut zic, da' dacă mi-ai luat microfonul... Își vor scobi... - Nu mai zice scobi, că sună ca...! - Bine, am înțeles: își vor scotoci mintea să ne aducă prinos de bine și hambare pline - așa e bine? Mă întreabă ironic. Ei, așa da. Însă îl îndemn: -Îmi pari cam obosit - poate
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
se scobească în... - Haralampy!Îi strig scuturându-l de umeri.Ai înnebunit? Vrei să-ți dau mere cu praștia la Poarta Albă? - ...În minte, noa, am vrut zic, da' dacă mi-ai luat microfonul... Își vor scobi... - Nu mai zice scobi, că sună ca...! - Bine, am înțeles: își vor scotoci mintea să ne aducă prinos de bine și hambare pline - așa e bine? Mă întreabă ironic. Ei, așa da. Însă îl îndemn: -Îmi pari cam obosit - poate ți-ar prinde bine
Conversând cu Haralampy? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11355_a_12680]
-
că s-a lăsat. Lasă durerea să ne dezmierde, Deschide ușile: ploaia a stat. Nu-l văd oniric pe Dimov. E o poezie de cuvinte. Cuvinte care, ca în teoriile noastre perimate, produc. Produc imagini, nu neapărat din imaginație. Lotca scobită din trunchi, Singură, plină de ziare, Zace la margini de mare. În chip evident, ziarele, insolite, nu sunt produse de imaginație ci chemate de mare, un cuvânt. Tot spunând că arta este formă, trebuie să mai adaug ceva. Sensuri ascunse
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
vii. În povestirea Însemnări despre fiere, Mo Yan a scris despre acest podeț de piatră și despre acești câini care au mâncat oameni morți până au înnebunit. A mai scris și despre un fiu plin de iubire filială care a scobit afară fierea din corpul unui om de-abia împușcat și i-a dus-o mamei acasă ca tratament pentru ochi. S-au auzit multe despre tratarea bolilor cu fierea ursului, dar nu și cu fierea omului - asta e încă o
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
obiceiul TVR-ist din timpul câte unui spectacol, mai ales de muzică populară, când camerele de filmat ne arată imagini din sală unde vreun spectator se scarpină pe buric, altul se caută febril prin buzunare sau, pur și simplu, se scobește în nas... -Foarte bine, zice Haralampy, că muream de curiozitate să știu ce fac ăia din sală în timp ce pe scenă se produc soliștii, orchestra, Marioara Murărescu... Chiar așa, dar nu prea în context cu referatul de specialitate pe care psihologul
Sonată tv pentru scumpiri, guvern și cimpoaie by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12015_a_13340]
-
semnalizare și elemente de optică din sticlă (altele decât - 10 cele de la poziția 70,15), neprelucrate optic 70.15 Sticlă pentru ceasuri și sticlă similară, sticla pentru industria optică sau medicală, bombata, curbata, scobita sau similare, neprelucrata optic; sfere (bule) scobite și segmentele lor, pentru fabricarea acestor obiecte din sticlă: 7015.10.00 - Sticlă pentru optică medicală - 10 7015.90.00 - Altele - 10 70.16 Dale pentru pavaje, cărămizi, plăci, țigle și alte articole, din sticlă presată sau turnata, chiar armata
EUR-Lex () [Corola-website/Law/146940_a_148269]
-
storcea deasupra cealaltă jumătate a lămîii, pe care o prindea cu șervetul, să nu-și păteze mănușile. Mînca fără grabă și fără pîine. Bea două cupe de șampanie la friptură. Își aprindea o țigară grecească și uitîndu-se în gol se scobea discret între dinți. Unii de pe la celelalte mese îl știau din vedere. Îl salutau; le răspundea distant, ca să nu-și tragă vreunul scaunul lîngă el. Uneori rămînea în oraș, la hotelul Traian de lîngă gară, dar mai totdeauna lua un tren
Ceasul de buzunar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8156_a_9481]
-
treaba asta pentru domnia sa, fără niciun succes, care ne explică faptul că ajung în ridicol, că e nevoie, că vin oaspeți străini. Astea sunt niște lucruri caraghioase. Adică oaspeții străini vin în România ca să aibă mii de bețe să se scobească în urechi și alte lucruri de genul acesta. Ce este relevant însă și înfiorător pentru un om - care să spunem că unii dintre noi nu îl agreăm sau ale cărui opțiuni politice și atitudini nu le împărtășim- totuși e un
Antonescu: „ Sumele cheltuite de Ungureanu de la buget sunt pantagruelice ” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42127_a_43452]
-
un cosmos ordonat-extatic, mental căruia îi vine foarte la neîndemână să facă trecerea spre un teritoriu bântuit de duhul distrugerii, al nimicniciei și al deriziunii pedestre, cum e, în datele de bază, lumea-marfă, nouă contemporană: "Proteze de îngeri cu ochii scobiți de neon,/ Înmulți-vor Ťoamenii-massăť;// Va fi numai seară și ultima zi... O, Dies Irae!/ De când am ales libertatea de-a fi/ Numai materie" (O, Dies Irae!). Poezia de critică socială a lui Ștefan Radof are o vehemență potolită de
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
deșert și becisnic unchiaș, ale cărui păcate sunt mai grele decât ale celor cinci orașe arse în foc și pucioasă! [...] blestemaților, cei care sunteți mâncare focului celui nepotolit, chip al neamului haldeiesc, să vă închinați lucrurilor ce sunt întocmite și scobite de mâini omenești?" (p. 238 și urm.) La nivelul limbii, și aici cu siguranță meritul este al lui Udriște Năsturel cel care a tradus cartea din slavonă, romanul este fără cusur. De altfel, de la Hasdeu știm că în cazul acestor
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
țăran exponențial, modelat în pastă expresionistă, purtător al trăsăturilor unei dureroase experiențe imemoriale: "Adus puțin de umeri ca și cum / Aș trage un plug de piatră după mine ./ Cînd umblu încet pe urma mea / Brazdele de foc se înnegresc a stea.// Ochii scobiți în craniu cu așchie de bronz,/ Unul de pază la răsărit, celălalt la apus, / Armele - brațe-atîrnate de umeri / Păzesc un răzvrătit presupus.// Semnul din frun-te-l am de la secure / Cînd le ascut și după ce le-ncearcă,/ Bărbații pleacă tulburi prin păduri
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
Așa - buuuuuun! Din când în când șușotești cu mama-soacră și cu Coryntina, adică fleacuri de-ale voastre, te scarpini în cap, pari că te concentrezi asupra... Mă rog, asupra - găsești tu ceva... Cazi pe gânduri, caști tot mai des, te scobești în nas, da' să nu adormi cu degetul în nară, că vin copiii - Schwartzeneger și Jerome cu aparatu' de filmat și dă rău - înțelegi? Te prefaci preocupată de parcă în sufrager... în sală ar intra cei de la televiziune... Biluțe știi să
Experiment cu Claustrina.. by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10188_a_11513]
-
o piramidă-n Țicău”, iar într-o piesă de pe la sfârșitul selecției de „Poezii” apărută la Editura Vitruviu, 1996: „ni se revelă, de sub sălcii prelung plângătoare,/ hipnotic sclipind, ca-n adânc de oceane,/ Țicăul guvernat de lună”) trăiește într-o chilie scobită într-un zid, în compania unui ceas cu nisip și a unor mari mulțimi de porci: cam o mie, unii imenși, alții mici, peste dânsul, pe stradă, căci ușa din zid stătea veșnic deschisă... Ce fel de porci sunt aceștia
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
eticheta cu dinții!), înfundarea în hîrtie ca într-un cerceaf proaspăt, afinat spre plăcere și tolonire deplină (cerneala îmbibă țesutul " nu se reliefează-n șolduri deasupra colii, ca pe un pat, a la Boucher!, cuvîntul are sîni evidenți, buricul e scobit ca lumea.. .). Deci " ce mai tura-vura, pixul deține deliciile lui, m-aș hazarda chiar să spun: desfrîul lui... * Omidă fluierînd pe-o frunză mov. Va fi o dimineață cu mari țăndări de cristal înfipte în pieptul plăpînd al aerului.Vei
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
ceruri prin flautele Ramurilor, florilor și coloanelor verte brale Ale fiecărei ființe pământești ori aeriene. * * * Memorie ești mereu o nebuloasă Ce poftele de animal sau om Le-atrage-n grabă spre vârful de pom Unde carnea ca vânt din nord cu coasă Scobește-n aer după spiritul influențabil. Știi că îmi place să mă dau drept mort Lumii ce mă-nspăimântă chiar prin fabula ei, Bâlbâire în fiece efort De-a spune adevărul, căci minciuna o gândește. Unde sunt acele cuvinte ce ar putea
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/15085_a_16410]
-
32 de ori : Cine să vină să instaleze joystick-ul dacă tu nu poți ? Cine să vină care poate, mamă ? Cine poate mamă, cine ? Acum s-a liniștit, nu mai țipă, însă e foarte trist. Stă întins pe pat și se scobește într-o ureche, apoi își bagă două degete în gură și privește așa, pierdut, pe geam. — Vrei să o chem pe Diana la tine să vă jucați ? — Nu. — Vrei să mergi afară la copii ? — Nu. — Dar am ceva de scris
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
trăind din te miri ce. Făcuse tot neamul de râs. - Îl împușc, răcni el cu gândul la copil. Ieșind s-aducă mâncarea, plutoniereasa era galbenă ca turta Iosifan ordonă dezechiparea. Se așezară la masă iar când trecu la digestie, se scobi cu briceagul în dinți. Copilăros, obrazul lui Avram se rotunjea rumen ; arăta fudul, ca omul tânăr care se crede deștept și frumos. Al treilea jandarm era un biet nerod pentru care fusese mituit comandantul legiunii să nu-l trimită pe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
căpătând liniștea înșelătoare a luciului de oglindă și transparența verde a ochilor de felină la pândă. Departe, în zare, împotmolit într-un banc de nisip, un vas naufragiat peste noapte zăcea în nemișcare. Pescărușii porumbeii orașului se ascunseseră în cuiburi scobite în pământul argilos al falezei. Cei doi rămaseră locului, încremeniți ca totul în jurul lor. Părea a fi clipa dinaintea Facerii. Păreau a se îndoi că miracolul diurn se va produce și acum, ca în fiecare zi, mereu același și totuși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu a stat mult pe gânduri, ci plecă să se Întâlnească cu ursul. Și era ursul acela o namilă nemaivăzută, cu dinții ascuțiți ca pumnalele. Când apăru În zmeuriș mormăind fioros, Anul Nou se scobea În dinți cu un pai. Ursul se miră.El știa că toată lumea se teme de el. -Uite, ce e, ursule, zise flăcăul. Am venit pentru că Împaratul mi-a cerut-o. I s-a făcut poftă de zmeură dintrasta. Vezi, puteam
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
-i viață? Diego Alatriste ridică din umeri. — Ai o idee mai bună? Îl privea drept În față, cu franchețe, pe fostu-i camarad din Flandra. Nu toți avem bafta de-a fi locoteneți de alguazili, zicea gestul lui. Saldaña se scobi Între dinți cu o unghie și dădu de două ori din cap afirmativ. Amândoi știau că, fără diversele capricii ale Întâmplării și ale vieții, el s-ar fi putut afla exact În situația căpitanului. Madridul era plin de foști soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]