499 matches
-
un monumental exemplu de speculație teologică pe cadre creștine și cu termeni proveniți din filosofia greacă, deși în forma lor latinizată. Aristotel, cel prezent în tomism, nu are a face decât prea puțin cu Aristotel din Stagira. Renașterea, înlăturând preocupările scolasticii și revendicând idealul umanismului, nu a făcut altceva decât să ducă mai departe folosirea conceptual schematică a termenilor grecești în dimensiunea lor latini¬zată. Se crea pe această cale o extrem de prielnică putință de speculație filosofică, putință ce va fi
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
a jucat rolul cheie în conturarea discursului apofatic al Răsăritului a fost, fără îndoială, Dionisie Areopagitul. Să nu uităm însă că, la fel de mult, Dionisie joacă un rol major în tradițiile spirituale occidentale, mai ales în mistică, dar și în discursul scolasticii. Însă în Apus, apofatismul a fost principial identificat cu calea negativă în gândire, cu logica negațiilor dincolo de logica afirmațiilor a teologiei naturale, în timp ce cealaltă tradiție spirituală europeană va rezerva un rol mai complex și mai vast căii apofatice. Dar iată
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cantitate, loc, timp relație, însă și analogic, în raport cu esența ei. Putința de cunoaștere întemeiată pe analogie a fost și pentru tradiția scolastică apuseană un reper fundamental, însă înțelegere acestei căi cognitive a luat în apus o altă direcție. Prin analogie, scolastica întemeia o întreită putință de cunoaștere ce enumeră via negationis (calea abstracției), via eminentiae (calea superiorității) și via causalitatis sau affirmationis (calea cauzalității sau afirmațiilor). Scolastica va proceda la o extindere a folosinței analogiei, vorbind despre analogia ființei cu Ființa
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
însă înțelegere acestei căi cognitive a luat în apus o altă direcție. Prin analogie, scolastica întemeia o întreită putință de cunoaștere ce enumeră via negationis (calea abstracției), via eminentiae (calea superiorității) și via causalitatis sau affirmationis (calea cauzalității sau afirmațiilor). Scolastica va proceda la o extindere a folosinței analogiei, vorbind despre analogia ființei cu Ființa. Cunoaștere creaturilor poate duce la cunoașterea Creatorului, cu toate că între Dumnezeu și lume există și o neasemănare. Neasemănarea, mai mare decât ceea ce însemnă similaritatea, face posibil să
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lor dumnezeiești, urcăm prin putere dincolo de toate, pe calea și ordinea lor, prin negarea și depășirea tuturor, la cauza tuturor?”. Un astfel de text a fost înțeles de bizantini ca nesusținând valabi¬litatea neasemănării analogice ca metodă cognitivă, utilizată de scolastică. Felul în care bizantinii au înțeles raportul între natură și persoană, între ființă și ipostas a avut consecințe directe asupra valorizării analogiei în cunoaștere. Excluderea oricărei putințe ca omul să se apropie de cunoașterea naturii divine a avut în plan
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
umanității, rezultată în urma căderii protopărinților. Este identificabilă aici o reală diferență între modul răsăritean de înțelegere a omului și rosturilor sale și ceea ce a conturat spiritualitatea europeană apuseană în discursul filosofic al modernității. Direcția fundamentală pe care a cunoscut-o scolastica latină a Evului de Mijloc, aceea a apofatismului naturii, și-a pus amprenta asupra modului de investigare a naturii umane în antropologia filosofică modernă. Idealul surprinderii a ceea ce este în mod esențial natura omenească a condus la o evaluare statică
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
un Leonardo da Vinci de om și putințele sale, este emblematică pentru acest model antropologic. Deși, începând cu textele renascentiste, omul este pus în centrul preocupărilor filosofiei, această schimbare nu a însemnat însă o ruptură esențială de perspectiva antropologică a scolasticii, punctul comun fiind acela al căutării a ceea ce reprezintă constituția esențială, grundul ființării umane. Bizantinii nu numai că nu au avut preocupări de acest gen, dar au accentuat că omul, așa cum este lumea de după căderea adamică, nu este într-o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
și adaptat nevoilor acelei lumi noi apărută în urma revoluției globale (Lenin: 1948). Astfel, " Teoria a fost divorțată de pratică și", scriu Kubálková și Cruickshank, "în loc de a descoperi dialectica în ea, dialectica a fost impusă practicii". Astfel, "Interpretarea istoriei a devenit [scolastică] și teoria acțiunii o practică [teroristă], interzicând orice era în dezacord cu principiile sale". Cei doi continuă: Pentru a justifica această schemă dogmatică, care este una pur apriorică, marxismul contemporan (în sensul de leninism, n.m.) confiscă și se atașează materialismului
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chiar dacă grupul "moscovit" fusese convins de contrariu. Mai mult, [...] nici una dintre cele două facțiuni aflate în competiție nu era realmente coezivă, și distincția între "comuniști nativi" și "moscoviți" este mai degrabă o reflectare a necesității de categorizare analitică (sau chiar scolastică) decât luarea în considerare a situației reale, fluide. Lupta pentru putere care a apărut la finalul anilor '40 și începutul anilor '50 a implicat grupări și regrupări de-a lungul unor diviziuni mai degrabă personale decât strict ideologice, pentru a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
aducem atît de aproape încît să poată fi percepute. De aici regula de aur pentru toți învățătorii să fie: Totul, pe cît posibil, să se prezinte simțurilor"83. Făcînd o astfel de recomandare care avea drept scop "ieșirea din labirinturile scolasticii", el ajunge la o anumită exagerare, deoarece nu toate cunoștințele se pot însuși numai pe cale intuitivă. 3.11. Învățarea activă Alături de intuiție, conversații și vizite, Vives recomandă și activitatea practică pentru o bună însușire și fixare a cunoștințelor. Victor Garcia
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
de rolul apariției scrierii și alfabetului. El spune: "Civilizațiile care nu cunosc înscrisul au folosit paramoneda. Culturile alfabetizate au cunoscut moneda adevărată". Vezi și Victor Jinga, Moneda și problemele ei contemporane, Editura Dacia, Cluj, 1981, vol. I, p. 40. 347 Scolasticii medievali au definit banii drept RES FUNGIBILIS ET PRIMO USU CONSUMTIBILIS. "Prin natura lor reprezentau un lucru cu care se făceau schimburi pe piață și a căror primă folosință era aceea de a putea fi consumat". Vezi Jörg Guido Hülsmann
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
cei scăpați de închisoare au fost obligați să facă „Pactul cu diavolul”. Un astfel de pact a făcut și Galileo Galilei cu 5 secole înainte, în momentul în care Renașterea în știință ajunsese în punctul de a crea fisuri în scolastica Evului Mediu. Același fenomen va fi înregistrat la noi în miniatură, 5 secole mai târziu. Intervenția evidentă a politicului în poziția și bunăstarea valoroșilor semnatari ai „Pactului cu diavolul” a fost un devastator semnal pentru unii profitori ai regimului, care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
Latină literară arhaica (sec. III-II i.C.), cu Plaut și Terențiu. Latină clasică (sec. I i.C.) epoca lui Cezar, Cicero, Vergiliu, Horațiu, Ovidiu, Titus Livius s. a. Latină post-clasică (după sec. al IV-lea) Latină medievală, latină ecleziastica (catolicism), latină scolastica, neolatina. Latină populară (vulgara), folosită în paralel cu latină clasică, s-a transformat (sec. VII-VIII) în limbi romanice. familia iando-europeană, ramura italica, grupul latino-falisc; flexionara, SOV latină, derivată din scrierea etrusca, derivată, la rîndul ei, din scrierea greacă 215. letona
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
261, 263, 265, 266, 269, 270, 279, 290, 293, 295, 297, 298, 303, 337, 346, ~ arhaica 279, 346, ~ clasică 101, 156, 279, 280, 346, ~ dunăreana 157, 297, ~ ecleziastica 111, 279, ~ literară arhaica 279, ~ medievală 164, 279, 303, 346, ~ post-clasică 279, ~ scolastica 279, ~ tîrzie 74, 80, 126, ~ vulgara (populară) 65, 74, 80, 82, 83, 126, 280, 300, 305, 346, daco-~ 113, greco-~ 194, neo~ 279, 300, 337, 346, scriere ~ 237-315 passim letona 145, 164, 280, 327, 344, 345 legea mutației consonantice (legea
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
Voltaire ăv.), D’Alembert și Walpole. DESCARTES, RENÉ ăLa Haye, azi Descartes, 1596 -Stockholm, 1650). Filozof, matematician și fizician. Și-a întemeiat considerabilul aparat științific pe o metodă și o metafizică nouă, care îi permiteau să degajeze știința de confuziile scolasticii grație unei logici a ideilor clare și distincte, bazată pe deducția care merge de la simplu la complex. În Reguli pentru îndrumarea spiritului ă1628) și Discurs asupra metodei ă1637) își construiește metafizica plecând de la o îndoială metodică ce îl determină să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Psihologia creștinătății / 73 1. Sub însemne ebraice Philon din Alexandria / 73 2. Invitația la asceză a lui Plotin / 75 3. Apologia creștinătății / 77 3.1. Influența lui Sfîntului Augustin / 79 3.2. Geniul lui Thomas d'Aquino / 80 4. Ideologia scolasticii / 84 IV. Zorii erei moderne post-medievale Renașterea / 89 1. Reforma gândirii medievale / 89 2. Noua ordine logică a lui Francis Bacon / 92 3. Viața psihică reprezentată geometric Galileo Galilei / 93 4. Dualismul cartezian / 95 5. Monismul lui Baruch Spinoza / 100
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
le contrapună altor preziceri cu rost, asemenea celor inspirate din cultura științifică a Renașterii. De ce? Pentru că la acea vreme, s-a născut o cultură științifică care a putut înfrunta cu dârzenie extraordinară o mentalitate de gândire medievală, dominată de ideologia scolasticii de la mijlocul mileniului trecut, mentalitate care acționa asupra minții oamenilor într-o manieră anchilozantă, restrictivă. Sunt în căutare de destinatari pentru rândurile acestei cărți și printre clienții tot mai numeroși ai țigăncii ghicitoare din zilele noastre, ale căror suflete și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
2001), un umanist croat care l-ar fi folosit pentru prima dată, în anul 1506 și care, în anul 1524, a publicat o carte cu titlul Psihologia gândirii umane. În această perioadă în care gândirea oamenilor era dominată de ideologia scolasticii și în care exprimarea scrisă avea șanse să se păstreze dacă era făcută în latină, acest umanist a publicat un tratat de psihologie empirică și apoi, în 1734, un altul, de psihologie raționalistă. De la Aristotel încoace, termenul de psihologie a
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
empirică și apoi, în 1734, un altul, de psihologie raționalistă. De la Aristotel încoace, termenul de psihologie a avut un substitut, reprezentat de cel de anima sau de suflet. Pitagora l-a identificat într-un alt termen, de pneuma, folosit de scolastică până la sfârșitul Evului Mediu. Conceptele respective erau destinate să încorporeze preocupările existente pentru studierea unor fenomene de conștiință, de alienare sufletească, de experiență personală, de activitate mintală, de orientare ș.a. Pentru M. Ralea și C.I. Botez (1972), termenul de psihologie
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a manifestat ca o veritabilă anulare a vechiului spirit științific și cultural elen, antic, ca o avansată disoluție a cunoașterii științifice, din perspectiva epistemologică de astăzi înseamnă cu totul altceva, adică o pătrundere în întunecimea epocii feudale, dominată de ideologia scolasticii exercitată pe ruinele spiritualității atât de bogate a epocii antice. Puține inițiative istorice vin să scoată în evidență vidul de credință al epocii antice, limitată doar la un nivel de reprezentare conceptuală panteistă, neputincios să susțină progresul preconizat de gânditorii
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dar aplicațiile lui privesc conștiința credincioșilor, se confundă cu cele ale viitorului domeniu de cunoaștere al psihologiei. "Grădina" este a slujitorilor Domnului, indiferent dacă aceștia sunt iobagi sau feudali, preoți, cărturari sau meșteșugari. Epocile care au urmat au purtat semnul scolasticii, o concepție filosofică subordonată credinței creștine. Pentru majoritatea reprezentaților gândirii scolastice, cunoașterea sufletului sensibil, precum și a funcțiilor superioare ale rațiunii, putea fi realizată doar prin înălțarea spre Dumnezeu. Era o înălțare în care lumina sufletului se vedea prin adevăruri științifice
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
din operațiile matematice ale minții este un produs al intervenției divinității, al înțelepciunii acesteia. Grație unei experiențe interioare a fost admis că sufletul se poate întoarce spre sine, când reflectarea realizată devine act de conștiință. Cu toate limitele sale, în scolastică se află totuși începutul realizării unei "rupturi" epistemologice definitive cu trecutul antic. Găsim aici începutul edificării unei noi paradigme, mai complete, asupra vieții psihice. Ea a fost asumată în ideologia oficială a bisericii, de explicare prin credință a vieții psihice
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cel al omului concret, ca o încercare de revalorificare a propriilor lui energii fizice și spirituale, și s-a continuat la cel al relației dintre biserică și noul stat modern. Fenomenul a fost însoțit de frământări sociale diverse, pe care scolastica anterior le refulase. Se anulează concepția conform căreia omul este produsul unei creații divine, au loc descoperiri care clatină ordinea, până atunci echilibrată, a relațiilor dintre biserică și o societate dominant agrară. În "grădina" vieții subiective renascentiste au avut loc
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a oamenilor în jurul respectivelor idealuri. Efectele acestor tendințe sociologice, degenerate în naționalism fascist sau totalitarism comunist n-au nici o legătură, fiind chiar opuse experienței științifice acumulate până atunci pe baza unor paradigme mai puțin închegate, cum ar fi cea specifică scolasticii, conform căreia timp de mai mult de un mileniu cunoașterea științifică aproape s-a suprapus peste concepția creștină. La începutul secolului al XX-lea lucrurile se prezintă diferit. Poate fi invocat cazul lui Ivan Petrovich Pavlov, cel care a fost
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
oamenilor, să se raporteze la credințele fundamentale ale acestora, indiferent de religia căreua ei aparțin. "Prezicerile" lui Pavlov, asemenea celor ale lui Aristotel și-au dovedit această aplicabilitate la nivelul conștiinței oamenilor, au ajuns să domine mentalul unor vremuri asemenea scolasticii, pentru ca din ele să se păstreze ceea ce este interesant de cunoscut pentru generațiile care urmează. La vremea respectivă, ideologia pavlovistă a fost apărată inchizitorial, asemenea credinței creștine medievale. Paradigma de suport a psihologiei a dovedit deschidere și a permis ca
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]