860 matches
-
ajungă lângă lac. Cu toate acestea, câinii de adunară în fața sălciei și începură să facă o larmă care, cu siguranță, se auzea până la palat. - Ce ați găsit, copii? Vânătorul o apucă pe fată de păr și o scoase afară din scorbură. Minunat de frumusețea Prințesei Trandafira, îi dădu imediat drumul și își strânse câinii lângă el. - Iertare, domniță, am crezut că e vreun iepure încolțit. Cu obrajii în flăcări, fata acceptă scuzele, cercetându-l pe tânărul din fața ei. Nu și-ar
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
jumătate, încât prinseseră mușchi verzi pe partea umbrită, pe unde umblau furnicile pe trunchiul plin de mușchi, ba și încă niște urechelnițe și gânganii urâte. Pentru Ionuț, toate erau noi, toate îi aduceau mare interes. În unii pomi bătrâni, în scorburi, își făcuseră cuiburi niște păsări mici. Cum stătea și se uita la toate, cu ochii lui mari de copil, Ionuț îl zări la un moment dat pe Motocel, răsărit de undeva, în livadă, stând pitulat lângă un pom scorburos și
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
lui mari de copil, Ionuț îl zări la un moment dat pe Motocel, răsărit de undeva, în livadă, stând pitulat lângă un pom scorburos și uitându-se cu încordare undeva nu prea sus, acolo unde era un cuib într-o scorbură. Ce făcea acolo pisoiul? Se pitula una cu pământul, privind atent în sus. Deodată, când păsărica trebuia să zboare afară din cuib, el făcu un salt în sus și prinse în gură păsărica! Ionuț, în prima clipă, parcă înlemnise, neștiind
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
bunicii cu isprava lui. Nu-i făcu nimic rău păsării, doar o ținea strâns în gură, iar păsărea se zbătea. Bunica, văzându-l intrând în casă cu așa vânat, îl certă, chiar aspru: Dintr-ăștia-mi ești ? Mănânci păsări din scorburi? Las’ că te aranjez eu ! La care, pisoiul, certat, dădu drumul la păsărica din gură, care găsi drumul prin ușă, prin tindă și zbură, încă speriată, departe, în livadă, așezându-se pe o creangă, de unde tipa ascuțit. Avusese noroc, nu
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
copacul acela este un cuib, Ionuț, ros de curiozitate, se duse pe furiș, să nu-l vadă bunica, ca să cerceteze cum arată un cuib de pasăre. Se urcă un pic pe trunchiul pomului, până ajunse cu ochii și nasul în dreptul scorburii și privi înăuntrul ei. Da, într-adevăr, acolo era un cuib. Ce interesant, un cuib mic, cât o palmă, căptușit gingaș cu fire de iarbă și pene. În mijlocul cuibului se vedeau vreo patru puișori micuți, golași, doar cu un puf
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
și în anii care au urmat." (Page 361) Ìntre natură și oameni este un conexiune inversă consistentă. Natura i-a ajutat pe Maria și Mihai să se apropie unul de celălalt inclusiv fizic: "Sătenii îi numesc copaci de stejar cu scorburi. Maria se strecoară în interiorul unuia. Se potrivește perfect. Mihai Ulmu rămâne în ploaie. Maria îl cheamă înăuntru. "Domnule profesor, veniți aici!" Dar, se părea că este prea puțin loc pentru doi. Maria insistă. "Domnule profesor, veți fi udat!" Mihai își
DISCURS ASUPRA METODEI de NICHOLAS ANDRONESCO în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380051_a_381380]
-
în interiorul unuia. Se potrivește perfect. Mihai Ulmu rămâne în ploaie. Maria îl cheamă înăuntru. "Domnule profesor, veniți aici!" Dar, se părea că este prea puțin loc pentru doi. Maria insistă. "Domnule profesor, veți fi udat!" Mihai își face loc în scorbură lângă Maria. "(Pagina 111) De asemenea, comunitatea va ajuta natura să crească o pădure puternică prin plantarea semințelor de copac. b) Metoda Andronesco deschide o interacțiune reală cu cititorii. Acum, ei pot scrie propria lor versiune de poveste de dragoste
DISCURS ASUPRA METODEI de NICHOLAS ANDRONESCO în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380051_a_381380]
-
lor, câinele mare ciobănesc, Ianoș, îi însoțea adesea și devenise prietenul nedespărțit al copiilor. Străbătuseră împreună potecile pădurii de multe ori înainte de căderea zăpezii și bunicul le dezvăluise multe taine ale codrului și ale viețuitoarelor ce trăiau în desișuri, în scorburile copacilor și în vizuini, sub rădăcinile arborilor bătrâni. Făcuseră împreună câteva adăposturi pentru păsărele și puseseră nutreț pentru căprioare și cerbi. Cu atât mai mare era acum bucuria copiilor în prag de sărbători când așteptau ca pe jar, să sosească
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
gânditoare-n loc de gândul meu daniel ce faci în timp de pace de somn și de ce mai ai de prin împrăștierea-ți de gânduri - fără tine nu fac nimic nici din superbele gânduri nu mă ridic esențial stau înmtr-o scorbură și aștept să fii chemată de unde ești te fii ținută ascunsă cu capul tău în gândul tău cu gândul tău exact pe piept privirilor prin ceață încete să nu se mai repete dar doar nu venite devenite între timp să
LICENŢĂ PENTRU ZBOR INTERIOR de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381873_a_383202]
-
Timid, acesta se retrage-n hăul lui și greoi se cațără-n dimineți cristaline pe ramuri de copaci. Urlă lupii toamnei! Pun stăpânire pe zare! Cântul ciocârliei s-a ascuns după aracul viei, iar ecoul cântului de cuc tremură-n scorburi. Pe trup gol de cuvinte brumării și tăcute dansează rochia toamnei iar luna nu mai poartă minijup. Imnul urletului a speriat bolțile ruginite care de teamă au țâștit în spinarea moșilor cu umeri aromați, zgrunțuroși, zgribuliți, pregătiți să-și depună
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
loc înfățișarea pădurii. Ca prin minune, în fața grădinarului apăru un iepuraș drăgălaș care îi făcu semne să îl urmeze. Mare îi fu mirarea lui Florea când văzu locul în care fusese condus. La picioarele unui copac bătrân se căsca o scorbură imensă prin care coborau în pământ niște scări întunecate. - Pădurea îți mulțumește pentru grija ta, strigă iepurașul, după care o luă la goană și se făcu nevăzut. - Aici trebuie să fie Castelul de Fier, spuse Florea - Zâmbet de Floare. Aripile
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
de la mâini și prinse a-l lega strașnic pe vrăjitor de patul lui. Înainte ca acesta să se trezească, apucă sticlele cu licori, o luă pe prințesă cu el și ieșiră la suprafață. În urma sa turnă toate licorile magice prin scorbură, pe scări în jos. Pământul prinse a se cutremura și a se prăvăli peste Castelul de Fier, iar Vrăjitorul Întunecat și Balaurul de Foc rămaseră îngropați pentru totdeauna sub dărâmături. Acum, vă dați seama și voi ce ochi a făcut
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
XVII. OXIGENUL VERSULUI ÎN CARTEA LUI GANI S. PLLANA, de Baki Ymeri , publicat în Ediția nr. 2129 din 29 octombrie 2016. Pentru a scrie poezie, în primul rând trebuie să vorbească sufletul. Astfel, când apare sentimentul spiritual, poezia iese din scorburile ascunse ale galeriei minții și se așterne ca un covor de primăvară, plin de flori multicolore peste foile albe ale cărții. Poetul Gani S. Pllana comunică cu acel covor întins în ”livada ghimpoasă” atingând, nevrând, și pe propria creație literară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
atât de calde. Ele atrag cititorul în general, și mai ales pe cel care iubește poezia ca un ... Citește mai mult Pentru a scrie poezie, în primul rând trebuie să vorbească sufletul. Astfel, când apare sentimentul spiritual, poezia iese din scorburile ascunse ale galeriei minții și se așterne ca un covor de primăvară, plin de flori multicolore peste foile albe ale cărții. Poetul Gani S. Pllana comunică cu acel covor întins în ”livada ghimpoasă” atingând, nevrând, și pe propria creație literară
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380682_a_382011]
-
alături; Și pe ger, și pe călduri. Ea - un tei înmiresmat ! Doi arbori recunoscuți Pe moșia unui sat Vechi, cu oameni pricepuți. Din ei s-au desprins vlăstare Conturând spațiu - neam mare ! Matur fiind, de la o vreme, Mi-am făcut scorburi în trunchi. La copii le-au crescut pene, Dar au căzut în genuchi Pe moșia strămoșească, Veșnic vrând s-o-mpărățească. Ion Părăianu Referință Bibliografică: GÂNDURILE MĂ INUNDĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2101, Anul VI
GÂNDURILE MĂ INUNDĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380882_a_382211]
-
dintre normalitate și patologic fiind foarte subțire, o sublimare prea îndelungată ducând la acumularea unor tensiuni și frustări insuportabile. Dar, mai bine, să exemplificăm: ai țesut în juru-mi o pânză de păianjen te simt undeva aproape la pândă într-o scorbură a minții ți-aud bătăile inimii mușchii încordați ești ca o văduvă neagră flămândă într-o zi mă voi lăsa devorat pentr-o clipă de pathos de grație până atunci însă primește perechea aceasta de aripi și hai să zburăm
3 CURENTE LITERARE MINUSCULE ȘI MANIFESTUL SUBLIMISMULUI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374351_a_375680]
-
Acasă > Strofe > Atașament > AI VISAT TU? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1693 din 20 august 2015 Toate Articolele Autorului AI VISAT TU...? Ai visat tu la chipul meu? La ochii mei, ce-au stat ascunși în scorbura de stele? Ai fost însetat și te-ai adăpat din esență mea, apoi,mi-ai oferit pe-ascuns versete pline de singurătate. Și te-am adoptat în scorbura mea de stele. Apoi te-am iubit, si m-ai iubit până-n
AI VISAT TU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373514_a_374843]
-
tu la chipul meu? La ochii mei, ce-au stat ascunși în scorbura de stele? Ai fost însetat și te-ai adăpat din esență mea, apoi,mi-ai oferit pe-ascuns versete pline de singurătate. Și te-am adoptat în scorbura mea de stele. Apoi te-am iubit, si m-ai iubit până-n infinit. Suntem un trup într-o scorbura de stele, însetați de-o iubire eternă. Flori Gomboș**** Referință Bibliografica: AI VISAT TU? Florica Gomboș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
AI VISAT TU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373514_a_374843]
-
te-ai adăpat din esență mea, apoi,mi-ai oferit pe-ascuns versete pline de singurătate. Și te-am adoptat în scorbura mea de stele. Apoi te-am iubit, si m-ai iubit până-n infinit. Suntem un trup într-o scorbura de stele, însetați de-o iubire eternă. Flori Gomboș**** Referință Bibliografica: AI VISAT TU? Florica Gomboș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1693, Anul V, 20 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
AI VISAT TU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373514_a_374843]
-
de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute vino al lor, unde noi reușeam apoi să urcăm și găseam
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute vino al lor, unde noi reușeam apoi să urcăm și găseam rezerva lor de nuci și ghinde. Alteori descopeream adâncindu-ne în interiorul pădurii vizuini de iepuri, de vulpi și de alte sălbăticiuni
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se hotărî să-mi cresteze veridicitatea, îmbrâncindu-mă în cleștii veșniciei sale. În scorbura nisipului său, un fir de sânge din vene-mi, își sărbătorea anihilarea. L-am privit cu respect. Șovăielnic. Gura mea parcă ar fi vrut să-l mustre, dar, eu eram cea care-i invadase lumea, nu el. Știam că se
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. © Maria Filipoiu 24.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: TOAMNA GÂNDURILOR MELE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1366, Anul IV, 27 septembrie 2014. Drepturi
TOAMNA GÂNDURILOR MELE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373821_a_375150]
-
bănuit teama când totul ți se pare a fi fost o fantomă și dispare în bezna morbidă unde totul e posibil. M-am trezit gol de gînduri și cuvinte, denunțat de propriile mele simțuri când păcatele stau ca într-o scorbură de care nu-și aduce nimeni aminte. Este o zi în care porțile se deschid greu, pe neașteptate, este o zi pe care alte zile o sar. Referință Bibliografică: Unde totul e posibil / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNDE TOTUL E POSIBIL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374056_a_375385]
-
iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la răspântii! Să te surprindă cu flori de crizantemă și să-l însoțești în codrii ruginii
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]