1,355 matches
-
al cărei rezultat este hașurarea completă a temei, acoperirea ei cu o hartă de tente și puncte de vedere. Acesta e senzația cea mai stranie pe care ți-o lasă stilul lui Tismăneanu: că nu se înșurubează într-o temă, scormonind-o sub ghidajul unei ipoteze, ci o învăluie într-o pînză pe care apoi o secționează în felii de nuanțe. De aceea, Tismăneanu nu gîndește în spirală sau în șurub, ci în hartă și sub formă de secțiuni tomografice. De
Fler ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6560_a_7885]
-
necredincios. Iubești pe altul, va să zică eu nu te iubesc: acesta nu e cântecul iubirii. Omul îndrăgostit nu zice niciodată: m-ai înșelat. Iubirea nu-ți cere socoteală de sărutările ce ai dat sau nu ai dat altora. Iubirea nu-ți scormonește trecutul și nu-ți cercetează prezentul. Viitorul este nădejdea ei; viitorul este egoismul ei. Nădejdea cea deznădăjduită, mângâierea cea nemângâiată sunt balsamul ei, care e tot atât de dulce ca și suferința, ca și iubirea. Iubești, suferi, trăiești: iată troița iubirii. Sărutările
Vezi una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste din literatura românească by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64466_a_65791]
-
tropicale, se dărâmă): se prostituează cu boșorogi pentru câțiva dolari, împărțind mâncarea, romul și țigările cu marijuana cu Reynaldo. Dar eroul nostru este un neliniștit, nu-i place să stea locului, ajunge fie să mănânce din lăturile pentru porci, să scormonească în tomberoane de gunoi, fie să cerșească ținând în brațe o statuetă a Sf. Lazăr pe scările unor biserici. Când nu fură sau escrochează, acceptă munci necalificate (ajutor de gropar, descărcător de lăzi cu banane), dar se plictisește repede. Nu
Sex și moarte la groapa de gunoi a Havanei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4810_a_6135]
-
de-a v-ați ascunselea, la scară planetară, reflectorul apare ca un agent al seducției, temut și dorit în același timp. Noapte de noapte, Bologa ochește cu teodolitul sursa luminoasă, dar în zadar: razele ei albe ocolesc obuzele cu nepăsare, scormonesc întunericul și se opresc asupra lui, „învăluindu-l cu farmecul lor rece, străbătându-i, prin ochii bolnavi, în toate ascunzătorile inimii”. Din plan strict militar, operațiunea se mută pe terenul reveriei amoroase. Dacă în primul moment Apostol simte doar o
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
m-a legat pentru totdeauna de Horațiu este Vlad Mugur. Și dezlănțuirea cu care marele Vlad a gîndit și a făcut teatru, cu care a iubit marea, Italia, mincinoșii, aventura, farsele, hazardul, bîrfulița, actorul, actorul, actorul. TEATRU. Inocența cu care scormonea în viscerele sensurilor, ideilor, cuvintelor, hazul enorm pe care îl avea vorbind, ore și nopți, despre anumite scene sau personaje. Ochii cu care privea, plîngînd, Livada de vișini a lui Strehler. Și dragostea lui infinită față de Kantor. Probabil că n-
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
a preschimba totul în aur. Privită din acest unghi, alchimia este o vrăjitorie cu răcoare de bolniță și cu obscurități de firidă umedă, iar alchimistul o eminență clandestină, repudiată de autorități, al cărei singur rost e să compromită gîndirea conceptuală. Scormonind după niște principii ominoase la care nu ajunge defel, alchimistul nu încetează totuși să scrie despre ele în cod simbolic, dar într-un cod care amestecă discursul conceptual cu rețetele magistrale ale spițerilor. Din acest motiv, alchimistul e un practician
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
vileag oficial în chiar momentul în care Convenția Democratică se pregătea să iasă, definitiv, de pe scenă? De ce Uricariu a fost deconspirat abia când n-a mai fost președinte al USR? (...) De ce dosarele unor Cezar Ivănescu, Petru Romoșan ș.a. au fost scormonite când deveniseră prea deranjanți pentru anumite foruri?” (Deranjant, Ivănescu a fost înainte de 2000, nu după aceea, iar Romoșan n-a deranjat și n-a fost deranjat, norocul lui, de nici un for post-decembrist pentru deranjurile pe care el însuși le-a
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
campanie am rămas fără mâncare. Djarf a fost cel care a propus să ne aruncăm morții în foc și să facem grătarul de seară după ce stomacurile le vor fi explodat. A fost singurul dintre noi care s-a încumetat să scormonească prin ele, cu excepția unui arab nebun care trebuia să ne ferească de pângărire. A ales un stomac, și a scos cu o bucată de scoarță de pin hrana mestecată. „Nătăfleților”, ne-a spus el, cu lumina focului jucându-i pe
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
pe baza unei legislații care se referă doar la lucrările de interes public, se spune că se fac exproprieri în interes public, ori acolo nu e vorba de interes public, este vorba de o afacere privată în care cineva sapă, scormonește, scoate metalele prețioase de acolo, le prelucrează și le vinde mai departe, nu e vorba de nici un interes public, nu se plimbă nimeni pe autostrăzi, pe poduri sau pe altceva pe acolo”, a explicat senatorul PNL, care a adăugat că
Atanasiu: Susțin Roșia Montană. Avem nevoie de locuri de muncă, taxe și impozite by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/35404_a_36729]
-
masă au creat "miliardari de carton", care așa cum și-au câștigat banii, așa i-au pierdut în cazinouri și pe mașini scumpe. Adaugă "Mă uit cu ciudă la faptul că nu mai vindem nici măcar „mobila” din casă ci fierul vechi, scormonit peste tot de familiile tot mai numeroase de romi ce nu au surse de supraviețuire". Neîncredere în viitor În contextul noului val de privatizări îl găsește vinovat pe Traian Băsescu pentru împrumutul celor 20 de miliarde de dolari de la FMI
Adrian Năstase: Pentru mine, ieșirea din hibernare se face foarte greu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38209_a_39534]
-
el însuși scriitor. Pentru o clipă, mi s-a părut că e John Le Carré. Îl salutăm, ne cerem scuze că-i tulburăm liniștea, ne face un semn prietenos și se întoarce la citit. În intervalul în care am rămas, scormonind fiecare centimetru pătrat, nu ne-a mai acordat nicio atenție. În fond, păream a fi doar niște turiști, probabil, ignoranți, care nu aveau habar unde nimeriseră... După ce, dimineața, explorasem, cu ochii minții, mările Sudului, alături de un personaj de ficțiune, acum
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
deci inseparabilă de aceasta. Numai că „bucuria spiritului” te poate aduce uneori în pragul disperării, al nebuniei și al morții. Nu înduri fără urmări ceea ce înduri atunci când vezi „lumile livide” ale poeziei. Nu ieși obligatoriu purificat din infernurile prin care scormonești. Și nu mai e neapărat poet cel care iese, dacă mai iese. Mulțumesc, Ioane. Post Scriptum Dacă tot a fost zgârcit cu răspunsurile, sărind cu grație peste unele întrebări, să ni-l imaginăm pe Ioan Es. Pop în patru ipostaze
Interviu cu Ioan Es. Pop: „Sînt un ins care în Sparta ar fi fost aruncat de pe stînci“ by Vasile Proca () [Corola-journal/Journalistic/3113_a_4438]
-
de sincerități reciproce, spune Andrei Pleșu. Cam greu însă cu sinceritatea. Cred că cel care întreabă, dincolo de admirație, iscodește. E o condiție a întâlnirii cu un magistru. Intervievatorul nu doar acționează simple curiozități sau reglează neastâmpărul răspunsului, ci vrea să scormonească, să dea colbul de pe o viață misterioasă. În Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări și răspunsuri, Andrei Pleșu rezistă asediului în 34 de interviuri. Tot ce știam despre scriitorul confesiv din Față către față se diluează aici
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
întrebările; ele sunt uneori suspendate, fiind simple pretexte pentru ce au de spus scriitorii. Vedem, nu o dată, cum aceștia din urmă se repetă. Nu se (mai) poartă interviuri gen Frost-Nixon, în care întrebările au un crescendo, caută puncte nevralgice și scormonesc după adevăruri provocatoare. Nu e strategie, nici înscenare. Interviul e gest de curtoazie, nu de iscodire. Sunt cuminți, nu incomode. Pentru că scriitorii nu mai sunt stânjenitori, nici măcar cei care afișează strident platoșa antisocială. Până și Houellebecq uită de toate măștile
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Bastionul, adică vechea cetate a orașului, se reface, și câteva camioane de ziare sunt «aranjate brambura» undeva prin cartierul mărginaș Blașcovici. Vai nouă, dacă umezeala și vipia verii le distrug! Până se rezolvă problema Bastionului, numi rămâne altceva decât să scormonesc în cutiile mele și să mă las în seama reconstrucțiilor, cu dibuiri asemenea ălora de-l caută pe T-rex”. Să nu ne lăsăm înșelați de intenția istorică. Daniel Vighi pornește aventura descifrării Timișoarei de altădată pentru a redescoperi și conserva
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
stă agățat de o traversă de metal, sub bolta de beton. Zburătăcește disperat la apropierea metroului care sosește din sens opus și, lipsit de orice alternativă, dispare în gura întunecată, larg deschisă, a tunelului din față. Rose se înfioară și scormonește neputincioasă întunericul cu privirile, dar știe că pasărea nu se va mai bucura niciodată de libertatea zborului, de lumina soarelui... Se urcă în metrou și călătorește mai multe stații, cu sufletul gol. Un suflet ca o colibă pustie, construită din
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
Liviu Georgescu scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur cîmpuri magnetice ruinau tăcerea în embrioni armonici printre frăgezimile de metal se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din zefir guși de pulberi se revărsau peste luna topită în privirile noastre inorogi gravați în lumină amalgamul de steaguri păienjeniș de astre pe sticlă visele mozaic bizantin mimoze nebuloase în pîndele ochiului ceasuri solare pe ziduri desfac
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
împietrit în cerneală semnele ard în urmă pădurea lumina curge pe o lumînare din amintire în noaptea polară dezgropată amforă fulgerul a venit cu fiare din pustiu te-am strigat dar nu mi-ai răspuns zeu al singurătății ascuns scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur soarele un prunc în pîntecul răsăritului cîntecul cocoșilor pe masa întinsă ca un curcubeu păcatul se înmiresmează cu săgeți cu plămîni de colibri și femei gravide fecundate de schijele unui semn
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
reactoarele ecoului trupurile noastre cresc valuri pe pămînt ca două cruci siameze atlantidă migratoare imaginația mea clepsidra timpanului în roua curată cînd respirația e scurtă și ochiul pe luciul asteroizilor plînge spațiul plin de veneții cheamă gondole din sînge scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur un flamingo de jar între fulgii vorbirii în castitatea de porțelan privirea botează încercările bărcilor de a ajunge în apele urcătoare în focul apos caravane de mucegai în oasele tale - crizanteme
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
singurele sunete ramificații ale puterii captive nuanțele întunericului nuanțele dincolo de moartea biochimică prin deltele atomilor floare de lotus într-un sunet rotund îmi trimiteau șoimii în sihăstriile materiei se întorceau cu vitraliile unei particule divizate într-un perpetuum mobile scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur ochiul unui păianjen în inimă fanioane pe fraga febrei albastru bizantin cu embleme de sînge gravura unui ascet potire de slavă din care beau alchimii într-un cîmp de pirită cu
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
de pirită cu focuri mîngîi sfera orbită torentul din cerc mătură totul în cale implozia mării arzînd în chilie potire de ceară sărută flacăra și un nor de perdele părînd idealuri un rug ce nu poate să ardă închis scriam scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur prin contururi vegetale și ceasuri de hiacint helicoptre de heliu lăcuste de thaliu pisoiul unei raze ghemuit în contemplare absorbit în hîrtie nu mă mai auzi urechile - floare de lotus - surde
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă cută a durerii tale de cap - acolo se-vârtesc planeții. Răspundem fiecare de teroarea acestui cosmos cald, de libertatea atomilor din noi de-a
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
și mai mici în piața publică. Cu ochii ațintiți la cer, ne rugam în fața steagurilor mereu coborîte în bernă la morții noștri rătăciți în cer să coboare din nou pe pămînt, sfințind țărîna pe care le-o așterneam la picioare. Scormoneam mereu sub trunchiurile copacilor, brazi și molizi, și stejari cu coroana arzîndă: le pipăiam cu buricul degetelor rădăcinile ca pe niște frînghii, ca pe niște artere (sau ca pe niște corzi de harfă la care trebuia să cîntăm) stăteam cu
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau groapa comună.... Cînd treceam înapoi cu pumnii strînși granița, veneau vameșii buni și ne dezlegau desăgile, scormoneau ca niște cîini în pămîntul pe care-l duceam îndărăt (aici și acolo ne era țara promisă; aici o jumătate de rai, dincolo altă jumătate) purtată de balanțele unei sorți ce nu vroia să se încline nici la stînga, nici
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]