368 matches
-
n-am nevastă, să mă ia în primire când vin târziu. — Și nici măcar o scorpie de soră pusă pe scandal. După ce s-a despărțit de Iijima, Takamori a pornit-o încet spre gară, gânduindu-se tot timpul ce pretext să mai scornească pentru seara respectivă. S-a dat o petrecere la serviciu și a trebuit să stea și el ca să aibă grijă de niște ștabi... și apoi s-a întâlnit întâmplător cu niște foști colegi de facultate... Se mai putea gândi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de oameni, îi explică Takamori lui Iijima, mândru. Câinele vagabond de care avusese grijă Gaston a trecut pe lângă el și a dispărut după colț. — Gaston e prin Shibuya, probabil. Takamori a uitat de toate pretextele pe care căuta să le scornească pentru Tomoe și a început să fugă după câine. După colțul unde a dispărut câinele, a văzut un bătrân ghicitor strângându-și catrafusele. Picături mici de ploaie se prelingeau pe geamurile mașinii. Endō, a început să plouă. Endō a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
te avertizează că vei sfârși prost. ...Arăți din ce în ce mai rău, tu care ai fost un bărbat aparte, îmi plăcea să-ți privesc pozele în reviste, le agățam de perete. Se spune că ai fost - ești - îndrăgostit de Femeia solară; o ființă scornită de tine, așa zici într-o povestire, am citit-o și răscitit-o. În realitate, îi seamănă una, o scorpie. Ți-a zis, de la început, am aflat: „Sunt rea, scot sufletul din oameni!”. Nu ai crezut, rezultatul se vede... Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sărbătorile cele mari au fost prinse de alții. Gata! S-a isprăvit! La vremea de azi nu se mai fac sărbători. HABACUC: Ei, nu-i chiar așa de negru dracul! Oare n-ai știință sfinția ta că cei de pe pământ scornesc mereu și alte sărbători pe lângă cele vechi? PAFNUTIE: Vorbe! SISOE: Ce spui, frate Habacuc? Mai adaugă oamenii sărbători la călindar? HABACUC: Se vede că sfințiile voastre nu mai priviți dincolo de capătul toiagului... Păi nu ne aduc mereu vești noi drepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să lupte cu adevărat, rămînea să se bată pe străzile orașului și să-și vîndă sămînța pe doi bani, un fricos și un onanist ! Jesper, cînd era furios, zicea multe. Poate așa Berg să fi aflat ceva și, cum tot scornea povești - probabil că le punea și pe hîrtie -, se gîndise că ar fi bine, mai Înainte, să le verifice efectul, aducîndu-le abil În discuție. Și romanul cu Înghețul planetei era, precis, tot al lui; Îl trecuse, și-a amintit Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
că nu le-a folosit pentru pomeniri. I-a făcut cel mult vreo două slujbe de pomenire, din remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil; gândindu-mă însă mai bine, m-am hotărât, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a făcut cel mult vreo două slujbe de pomenire, din remușcare și în semn de recunoștință pentru cei treisprezece duros ai pensiei de văduvie. — Ce grozăvie, Doamne Dumnezeule! — Lucruri care nu sunt scornite, pe care nu e posibil să le scornești. Adun acum mai multe date despre tragicomedia asta, despre farsa asta funebră. M-am gândit mai întâi să fac din ele un vodevil; gândindu-mă însă mai bine, m-am hotărât, așa cum și-a pus Cervantes cunoscutele nuvele în Quijote-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
se lipiseră pe pieptul păros. Aulius, prăbușit pe bancă, cu brațele larg desfăcute, cu picioarele întinse, larg răscrăcănate, ca un belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi Verginelică, băiatule. Cine dracu a scornit mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să le-ngroape, așa zicea Păstrămaț, nu mă băgam, nu mă pricepeam, n-a durat că Tomnea a fugit, luase cu el ceva se spunea de mare valoare, că lumea de nu știe ce și cum s-a întâmplat situația scornește, și maiorul Goncea îl ținea la urmărire și l-a scăpat, Magda mai venea și ea cu profesorul câteodată la cerc, avusese și ea necazuri de pă urma lui Tomnea, mai să intre pe viață la specialiștii de la Wintris, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și cu cât vorbește mai aiurea cu atâta crede că așa și este, adică face din vorbe de crede în ce povestește și se duce din unul în altul povestea de până la urmă când se întoarce la ăl de-a scornit-o chiar și ăla crede că așa a fost, numai că el n-a știut dintâi cum devine cazu, era și o poveste că Goncea și cu Macatist fusese plecați afară, în Franța, în Germania, sau în altă parte, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poveștii unul din colțul cel mai îndepărtat al vagonului. ― Apoi știți doar că femeia l-a învins și pe dracul! Așa că nu-i de mirare, dacă... ― Stau și mă gândesc, dar nu-mi trece prin cap ce o mai fi scornit șerpoaica - s-a auzit un alt glas. ― Într-una din seri, și-a adus aminte că hangiul se dă în vânt după plăcintă cu bostan. Așa că, fără să-i spună nimic, când omul a terminat de mâncat niște pastramă, i-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tâmpă, îngăimând sunete poate numai pentru el cu înțeles. Când ajunse în fața Lojei stohastice, era la capătul puterilor. Intră ca într-un azil. Uitase cu totul de ironiile pe care nu le precupețise la adresa zeilor acelor altare cibernetico-statistice. Tinerii turbați scorniseră de câțiva ani un soi de roboți ai destinului, alcătuiți din memorii formidabile și din circuite diabolic de complexe. Și le risipiseră prin toate orașele continentului. Homer se sprijinea de pereți. O răcoare plăcută îl întâmpină. Aerul era pur (condiționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
după aproape trei ore, totul era neschimbat; nimic, de bine sau de rău, nu tulburase, așa cum se așteptaseră cu toții, tihna coborâtă, de o vreme, peste așezare. Nu o mai brodise Ceasornicarul, orologiul bătuse anapoda! Cine știe ce drăcovenie mai aflase ori mai scornise Pitpalacul! Să-i fie de bine, mașinăria lui o luase razna! Ce-or să-i mai râdă Scămoșatului în nas! Nici nu știau cum să-i mai zică. Sute de oameni se îndreptau spre atelier, pălăvrăgind voioși. Dezamăgiți, câțiva pelerini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
căldare de caviar și are o masă lungă, știi, genul ăla de masă la care stau cuplurile bogate și disfuncționale din filme... — Nu pot să cred! m-a întrerupt Bea. Tu te auzi, Claire? Ani de zile te-am ascultat scornind tot felul de scuze ridicole pentru defectele serioase ale fiecărui tip cu care te-ai întâlnit. Iar acum te vezi cu cel mai fantastic bărbat de pe planetă - să nu-i spui lui Harry c-am zis chestia asta - tipul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi preferat să rămână singur, s-a întors cu spatele, să doarmă. Noaptea am plâns. Nu credeam în povestea cu scrisorile, eram convins că lunganul scornise totul ca să râdă de mine, să mă jignească, dar în mod curios ea topise aproape întreaga mea înverșunare împotriva tatei. Îi înțelegeam chiar dezamăgirile legate de mine și nu-i mai reproșam decât faptul că se lăsase pus în lanț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de mine. Așa că ori acolo, ori aici... - Și din ce te hrănești? Omul din Babilon începu să rîdă: - Vând înțelepciune cui vrea s-o cumpere. Numai că marfa mea e mai ieftină decât oalele de pământ nears... Când am răgaz, scornesc cântece sau povești și răgaz am totdeauna. - Și astea se vînd? - Nu prea. Dar lumea care le ascultă îmi dă de mâncare, uneori îmi dă și câte un veșmânt. - Atunci ne-am adunat bine, căci și eu mă hrănesc din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că e lesbiană (știau asta din spusele unor indivizi care o văzuseră de gât cu o fată), că-i hermafrodită (“n15 ați văzut, mă, că la ora de sport are ca un fel de umflătură de penis - ha, ha, ha!”, scorni Sorin Motolea cu un râs grobian), că este de origine extraterestră (unul lansă stupizenia că a văzut-o el când și-a străpuns degetul foarte tare cu vârful unui compas și nu i-a curs nicio picătură de sânge), că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu mai pot să-l ascult. Nici pe Valeriu nu l-am mai văzut de secole (el nu mă vizitează de ani buni, din cauza lui Țiți Mițura, care a scornit tot felul de mizerii, de insinuozități pe seama noastră). Nici nu mi-e sete, nici foame nu-mi este. Trăiesc În mijlocul unei mari disperări, care mă macină tot mai adânc. Deschid șifonierul și privesc hainele Melaniei. Le mângâi cu o mână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
EminescuOpIV 293} Intri-nuntru, sui pe treaptă, Nici nu știi ce te așteaptă. Când acolo! sub o faclă Doarme-un singur rege-n raclă. {EminescuOpIV 294} VIS Ce vis ciudat avui, dar visuri Sunt ale somnului făpturi: A nopții minte le scornește Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cel de la mătușa Cherry și era aceeași cutie veche de biscuiți pe care o trimitea mereu, a urmat o tăcere îngrozitoare și-ți puteai da seama că încercam cu toții să ne gândim la genul de glumă pe care ar fi scornit-o tata. Și la tranșarea curcanului, când mama a zis: „Hai, fii tu bărbatul casei, dragul meu“, mi-a provocat un spasm de durere, dar a trebuit să încerc. Vedeam cum Sally se străduiește să nu chicotească, fiindcă-l tăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tunde nu deschidea gura Sa”. Sau puțin au fost defăimați pe lume Sfinții Apostoli, cărora li s-au ridicat atâtea biserici? Câți sfinți și mucenici nu au fost clevetiți la vremea lor de cei fără de Dumnezeu și ce răutăți nu scornea dușmanul credinței despre ei? Dar cunoști dumitale măcar unul din ei care ar fi încercat să-și apere numele și onoarea înaintea celor ce îi cleveteau? Eu nu cunosc pe niciunul. Dumitale te întristezi, suferi și te doare, ei, însă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Chiusbaian, adică la câteva zeci de metri de locuința prietenilor dumneavoastră, soții Miga. Nici că se putea ceva mai potrivit. Melania luă un fursec și-l mestecă mecanic. Părea uluită, arborase cea mai veritabilă expresie de candoare ultragiată. ― Cine a scornit istoria asta? Doar nu Florence! Ea ține la mine. Chiar dacă prezența mea uneori poate o sâcâie nu va inventa niciodată lucruri neadevărate. ― Nici nu le-a inventat. De altfel, mi-ar plăcea să cunosc individul care poate născoci ceea ce imaginați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spună bătrâna înecată de suspine. Acum însă... Vă implor, liniștiți-vă. Să ne adunăm puterile! Avem atâtea de făcut! Sculptorul își înfundă nervos pumnii în buzunarele pantalonilor. Tergalul subțire pârâi. ― Ce bîzdîganie îți mai trece prin minte? Ce-ai mai scornit? Melania Lupu își ridică ochii limpeziți de lacrimi. Aveai sentimentul unui cer clătit după ploaie. Întrebă plină de naturalețe: ― Unde o vom ascunde pe... Valerica? Vă dați, sper, seama... Două sinucideri la un interval atât de scurt nu pot convinge
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
două pasiuni: matematicile și nevastă-sa. La asta se reducea tot mapamondul, restul nu exista sau nu conta. ― Deci ipoteza sinuciderii cade. ― Pomeneați totuși de o scrisoare... ― Scrisoarea e trucată, domnule Vâlcu. O scrisoare perfectă. Poate prea perfectă... ― Adică să scornească ei o chestie atât de drăcească? Nu, hotărât nu pot să cred! Cine? Doru Matei? ― De ce nu? ― Pare șmecher, dar e mai mult derbedeu. ― Sau Grigore Popa de pildă. ― Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
însă ce altă națiune s-o mai fi înscris în această competiție). * După ce a realizat cea mai mare ciorbă de burtă, cel mai mare borș de pește și cel mai lung mușchi de porc împletit în patru la grătar, Silvian Scornea tocmai ce candidează la cel mai mare borș de cocoș din lume. Există însă și subtext în toată această poveste. Primul lucru care îți sare în ochi este faptul că această pasiune pentru recorduri este de natură să compenseze, parcă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]