361 matches
-
Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu o venerație stânjenitoare. I-l prezentai pe Howard lui Fazel - nu se cunoșteau decât după faimă; ultimul nu mai venise de un an la Tabriz, orașul său de baștină, totuși. De altminteri, prezența sa, În seara aceea, Între zidurile scorojite, sub luminile care dansau, avea ceva insolit și neliniștitor. Nu era el unul din liderii parlamentarilor democrați, un stâlp al Revoluției constituționale? Era oare momentul să se Îndepărteze de capitală? Întrebări pe care i le-am pus. Păru stânjenit. Vorbisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de brațul lui. Îl urma înfiorată, încercând doar să-și potrivească mersul după pașii lui. Coborî privirea, urmărind amuzată cum pantoful lui dinspre ea se descheiase, iar șiretul desfăcut, lung, gălbui, agățase o crenguță de salcie cu câteva frunze, uscate, scorojite, și o târa prin țărâna șoselei.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Autorule de foiletoane cu parfum de eseu! Ai să vezi! Și m-am văzut pe mine. Eram tot în centrul vechi al Brăilei. În stânga, teatrul, în față muzeul, în dreapta Hotelul Traian, în spate Bisericuța Monument. Grupul statuar, ceasul cu vopseaua scorojită și limbile înghețate la ora lui Chagall, 1154. Și părculețul s-a umplut de lume, lume în carne și oase din timpul de acum, în care eu respiram cu Mioara Alimentară ambianța transfigurată a spațiului-timp. Era ca la o promenadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lumea? Sau noi am astupat-o cu noroiul săpăturilor noastre crezând că vom da de aur? Cert este un lucru: planșele sunt la locul lor, cam putrede pe margini, virușii vremurilor au ros straturile cândva lipite bine, din moment ce prin vopseaua scorojită văd dincolo de nașterea mea. Tu, bineînțeles, cu imaginația ta inconfortabilă, emiteai deducții de genul: trăim sub ruinele produse de un cutremur neștiut, dar nu ne dăm seama. Sau: suntem morți demult și ne visăm trăind. Și alte aberații. Și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu le va fi rușine când vor vorbi cu vrășmașii la poartă. Ă Psalmul 127ă Din blocul hâd aflat În mijlocul ghetoului, mirosurile pestilențiale ies În valuri, Împreună cu strigăte, Înjurături și plânsete. Nimic din ce se Întâmplă Între pereții de ciment scorojiți, nici un gest, nici măcar o fărâmă de trăire nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În orbite, tavanul. Deschizând ușa, odată cu Antoniu, În Încăpere a intrat și un val de lumină de ora patru după-amiază, la care Kawabata nu reacționează: nu Întoarce capul În direcția ușii, și nu rostește nici un cuvânt. Privește mai departe tavanul scorojit și respiră În continuare cu greutate, de parcă pe piept cineva i-a așezat un bolovan. -Dumnezeule, ce-i cu tine? Din ce mormânt ai apărut pupăzoi smintit? Pe unde ai umblat atâta timp fantomă bezmetică? Cu un efort teribil, Kawabata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bucăți În căruța cu care veniseră. Am asistat neputincios la spectacol, și de câte ori aruncau În gioarsa lor de căruță câte-o bucată din caroseria mașinii simțeam În trup o durere ascuțită, de parcă el era despicat și nu nenorocita de rablă scorojită. Atunci, mi-am dat seama că sfârșitul meu nu a fost legat de plecarea din ghetou și, după cum vezi m-am târât cu ultimele puteri ĂKawabata Își greblează cu degetele barba Încâlcităă să mai ascult măcar una din nenumăratele povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pensii, și arhivă a unui liceu militar . De vreo câțiva ani, În casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
îi compătimesc. Nu văd copii să se joace, tineri sau adulți care să intre în biserică. In afară de buletine informative, foi parohiale duminicale, sau alte câteva materiale religioase publicitare, totul este vechi în aceste biserici, absolut totul, vechi și adesea scorojit, uzat de trecerea timpului și mai puțin din cauza folosirii. Ce am apreciat mereu a fost faptul că sunt deschise, că pe toată suprafața bisericii au toate scaunele pregătite pentru a-i primi pe credincioși, dar mă întreb când anume această
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
buruiană, Îl știi, l-ai mai văzut undeva, unde? A, da! Mama purta Întotdeauna În poșetă o fotografie a lui, o fotografie sepia, cu pete de cafea sau ulei și colțurile Îndoite. * Calci apăsat pe pietriș cu Încălțările tale țepene, scorojite, ai vrea să ridice toți ochii spre tine, să te vadă, să te asculte. Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Ei stau la masă și umbra bradului le acoperă fețele - dar exista un brad? Exista un chiparos la voi În curte? Bradul În curte aduce nenorocire, se știe, iar chiparos ai văzut doar la Roma. Bocănești pe pietriș cu Încălțările scorojite, prăfoase, calci apăsat, doar-doar o să le vezi ochii Întorși spre tine, să poți să le spui: Bine v-am găsit! Poftă bună! Numai că ei Își văd Înainte de mâncatul lor, nici nu se uită la tine. Și totuși, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În brațe, desculță și cu părul desfăcut, până la pat. Unde altundeva s-o fi pus când masa, scaunele, parchetul erau acoperite de cărți deschise, hârtii dactilografiate, probe de laborator, pahare cu vin ieftin, cești cu urme de cafea și sendvișuri scorojite? Fesele ei mici și tari, care se foiau, simțindu-i erecția, și vinul ieftin de Chianti băut În trattoria unde se Întâlnea, ritualic, de aproape zece ani, cu pribegi, ca el, l-au excitat atât de tare, Încât, În timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări politice. De aceea am ținut un discurs strict științific, deci, din punctul de vedere al unui public neprofesionist, absolut plicticos! Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în urmă, căci toate tuburile erau pătate și scorojite. Demodată încă din 1939, arăta în 1944 a mobilă de epocă. Charlot se văzu întâmpinat de un bătrân care fusese, probabil la vremea când mobilierul era încă nou, receptiv la ceea ce era modern și de bun gust. Bătrânul se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai avea han și crâșmă la vremurile aiestea - a răspuns hangiul, iscodindu-i din dosul ochelarilor. Da’ uite cum mă întind eu la vorbă și clienții mei fac zâmbri - s-a dojenit hangiul, luând-o din loc cu zgomotul încălțărilor scorojite târâte după el... După ce a adus cele cerute, s-a așezat în spatele tejghelei. Se vedea limpede că aștepta ca mușteriii lui să-și arate dorința de a-l asculta. Asta doar după ce or mai gusta câte ceva... Și n-a fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
incertă, minionă, într-un tricou cool, pantaloni albi strânși pe gleznă, sandale pe piciorul gol, cu baretele albe destul de uzate... După ce m-a studiat probabil mai multe minute, s-a apropiat, păcănind autoritar din toace pe cimentul ud, de banca scorojită unde eu dormitam. Mă cunoști de undeva? a întrebat. A, nu-nu, sar eu trezit din picoteală. Și nu vrei să mă cunoști?... Eu sunt Tania, de la Teatru. Artistă? Un fel de! (Tania râde din niște dinți cam stricați, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uitau din toate părțile cu un aer de stăpâni, cu ochii care ziua par înecați în osânză, dar la ora aia erau chiar ca un foc de tabără. Da, confirmă Zina de parcă ar fi vorbit singură, privind departe peste clădirea scorojită a gării ca și cum ar fi văzut prin ea, nu-i prea bine să-i stârnești dacă n-ai o armă. șase În trenul de opt, plin de moldoveni cu aer de rackeți, aglomerația ne-a îndepărtat pentru vreo patru ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e liberă și o să mă distrez împreună cu toți ceilalți... Clubul, o sală veche cu pereți scorojiți dar generoasă ca spațiu, se deschidea la sfârșitul săptămânii începând cu ora unu. Până pe la patru puteai urmări emisiuni la tv, aveai ocazia să repeți o melodie la un instrument sau pur și simplu puteai juca o tablă, sau un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
total neașteptat și nebănuit în calea mea, m-am trezit lângă o fereastră nu tocmai mare, cu gratii subțiri și atinse ici și colo de rugină, ce aparținea unui apartament de la un parter sărăcăcios, cu pereții crăpați și cu tencuiala scorojită toată. Atunci, pentru că nimic nu mă împiedica, uitând de normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea nu erau trase. Era una
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să coborâm. Auzisem că Odesa e un oraș interesant, cosmopolit, cu un farmec aparte. Ceea ce văd eu seamănă, însă, unei femei decăzute care a renunțat la orice cochetărie. Nici nu se mai spală. Bea, înjură și se culcă îmbrăcată. Ziduri scorojite, lăsate parcă în paragină, neîngrijite. Magazine cu marfă dubioasă, de care nu-ți vine să te atingi. Și, unde te învîrți, diverse mărci de votcă. Am, brusc, impresia că Odesa e un oraș locuit de stafii care se îmbată pentru
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu mirodenii: ghimbir, ienibahar, nucșoară, cuișoare, scorțișoară, cimbru, foi de dafin, boia de ardei, tarhon... La ce mâncăruri le punea? Cum am să-mi mai amintesc vreodată de ele?... Și a mai rămas un carnețel minuscul, cu coperte de mușama, scorojite, în care ea, la vârsta de paisprezece ani, își făcuse o însemnare sau două. Carnețelul l-am descoperit într-o casetă de piele, aproape dezmembrată de veche ce era, conținând și alte câteva flecuștețe. Am citit cu dificultate, aproape am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
666. N-au observat farul spart și nici izbitura proaspătă de pe portiera Boomerangului când m-am furișat a doua zi la Hire-A-Heap. M-am aplecat în costumul meu larg și am andosat cecul, în timp ce degetele lovite nai tremurau pe portbagajul scorojit. În spatele meu, sub reflectoarele lui de testau plutitor, Sunset Boulevard continua să curgă lin la vale. O oră mai târziu, îmi puneam centura de siguranță la LAX. Clasa întâi: the Pantheon of Celestial Arts - meniul lor. Onorând-ul pe John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nici casa derbedeului ăla de Vijulan nu mai e, care zici că voia să o dărâme atunci, În primăvara În care i-au murit părinții, când tu te duceai la școală și l-ai surprins lovind cu piciorul În zidul scorojit și strigând cu ochii În lacrimi, ca turbat, Între disperare și batjocură: „Mi-a rămas moșie! Na, futu-vă muma-n cur, mi-a rămas moșie!“ Și nici grădina de vară nu mai e, unde vă duceați să vedeți filme
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
brațul nesigur al lui Vaughan întinzându-se după mine. Am mers de-a lungul palisadei spre intrarea năpădită de buruieni a depozitului de mașini dezmembrate. Deasupra mea, mașinile de pe autostradă se mișcau ca niște epave motorizate, cu vopseaua decolorată și scorojită. Șoferii lor ședeau rigizi în spatele volanelor, depășind autobuzele liniilor aeriene pline cu manechine îmbrăcate în haine absurde. O mașină abandonată, cu motorul și roțile lipsă, stătea pe butuci într-o zonă de staționare de sub pasajul superior. I-am deschis portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]