344 matches
-
Călușul! Unde e călușul? Făcui eu, disperat, alunecându-mi degetele în buzunarul vestei. Fiindcă nu l-am găsit alergai să-l caut la hotel unde am scotocit prin geamantanele și cărțile, împrăștiate pe covor. Abia din ultima valiză de mucava scorojită scosei la iveală mașina unei lămpi de petrol No. 5, un fitil No. 8, o sticlă de lampă No. 11 și un guler moale No. 49. Erau bagajele mele. Tocmai confecționam călușul din fitilul mașinii, când ochii îmi căzură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite și parcă mâncate de lepră. ă Chiar dacă oamenii se vor iubi după moartea mea și războiul va dispare pentru totdeauna, acela care-și va ucide sufletul se va naște iar ca să trăiască și după mine și să moară într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajunge În Darktown fără să fie văzuți. Și-i Închipui pe toți patru Înarmați. Speriat - ca la Guadalcanal, În 1943. Nelegiuit - nu a raportat pista. Ed conduse mașina pînă la jumătatea cvartalului. Clădire victoriană, acoperiș din șindrilă, patru nivele, zugrăveală scorojită. Sări treptele și controlă cutiile poștale: R. Navarette, 408. Înăuntru, cu haina Înfășurată În jurul armei. Un hol lung, lift cu ușă de sticlă, trepte. Urcă treptele. Nu-și simțea propriii pași. Ajunse la al patrulea nivel: nimeni la vedere. Numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită care trăiește doar din amintiri. Buzele astea prea roșii pe chipul ei palid arată ca o rană. Violent de-a dreptul, numai puștoaicele și tinerelele care umblă cu Andrei Vlădescu își pot permite. Sau vampele. Ce-or fi simțind vampele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se uite la ea, și o puse în geantă cu mișcări automate. La ora 5, când ieși de la domnul Martin, își aprinse o țigară mentolată și se așeză pe o bancă din părculețul de lângă bloc. O bancă de un verde scorojit, care părea să nu fi fost atinsă de vopsea de ani de zile. Mai știi, poate chiar din anul când se mu tase aici, cu tatăl său, în acest bloc pe atunci nou, dar la fel de trist ca acum. Aceeași bancă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
într-o parte, pe perna ponosită, cu privirea fixă și cu maxilarul încleștat... Doctore, doctore, am strigat din răsputeri. Să vină cineva!... Moare Sturz!...Moare, omul acesta, cu zile!... Am izbucnit, urlând înspăimântat, pe culoarul pustiu, al Spitalului cu pereții scorojiți și cu uși întredeschise din cauza broaștelor defecte. Într-un târziu, începu agitația tot mai multora din personalul de serviciu: veniră repejor și degrabă o îngrijitoare în halat de un alb-murdar, cu T-ul și cârpa de șters mozaicul și linoleum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot mai apoplectic, încearcă să sugrume, apoi, umbre specifice amurgului citadin, care zămislesc la subțiori de ziduri. Unde și unde, mere putrede, aruncate de coșurile precupețelor din halele ridicate de edilii de odinioară, din alt secol, sau foi de ziare scorojite, foșnind la adierile curenților de aer, iscate din vechi coridoare subterane, prăbușite la primul asalt al utilajelor de construcții, atestă că civilizația nu s-a retras definitiv din acest spațiu, unde, pe sus, păsări răzlețe vâslesc spre orașul nou, anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aici se văd urmele luptei. Becul din tavan este făcut țăndări, globul de cristal care-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă pe care scrie cu vopsea verde, scorojită, ceva în cehă. Intră, urmat de Mâțu, în scârțâitul balamalelor uzate. Sprijinit de peretele scorojit, cu arma în brațe, Romulus. La vederea lor, prizonierul, întins până atunci într-un simplu pat de campanie, se ridică calm. Părul blond e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-l proteja este smuls cu tot cu o bucată de zidărie. Pășesc peste cadavrul unui militar neamț și deschid o ușă pe care scrie cu vopsea verde, scorojită, ceva în cehă. Intră, urmat de Mâțu, în scârțâitul balamalelor uzate. Sprijinit de peretele scorojit, cu arma în brațe, Romulus. La vederea lor, prizonierul, întins până atunci într-un simplu pat de campanie, se ridică calm. Părul blond e în dezordine, deși încercarea nereușită să fie pusă ceva ordine în el este vizibilă, iar fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
După ce ajunserăm la marginea gropii, iar sicriul fu pus pe pămînt, Începu slujba, la care asistai descoperit În lumina molatică a după-amiezii. La sfîrșit sicriul fu coborît În mormînt și se fixă crucea În pămîntul afînat. Alături mai era Încă, scorojită, parte putrezită, crucea fiicei, pe care se mai putea citi, vag: I.N.R.I. iar dedesubt, abia vizibil, numai unele litere, rămase din Întregul „Ecaterina Perussi” de altădată și imediat sub asta, pe brațul vertical, scris În paranteză, surprinzător de clar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Această neașteptată Claire/Vanesa Redgreave se potrivea bine cu decorul, restaurantul fiind la parterul unei clădiri dintr-un secol de mult apus, cu ferestre ce nu păreau că s-au mai deschis în ultimii zeci de ani și cu pereți scorojiți și galbeni, ca aceia din film, în ale căror crăpături se depozitau scrisori de dragoste. Un perete cu firide pentru scrisorile electronice nu se inventase, dar tot timpul am crezut că e-mailurile sunt propriul lor zid și nu-mi plăcea
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
moi, răscoapte (pline de unelte gospodărești, stive de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
-ă nom. ruperea, ruptul A SE SCHIMBA Ion s-a schimbat datorită Ioanei tranz.: Ioana l-a schimbat pe Ion part. schimbat, -ă nom. schimbarea, schimbatul A SE SCOROJI Pereții se scorojesc tranz.: Căldura excesivă scorojește vopseaua de pe mașină part. scorojit, -ă nom. scorojirea, scorojitul A SE SCRÂNTI Glezna se scrântește din cauza tocurilor tranz.: Ioana își scrântește glezna din cauza tocurilor part. scrântit, -ă nom. scrântirea, scrântitul A SE SCUMPI Pâinea se scumpește tranz.: Brutarii scumpesc pâinea part. scumpit, -ă nom. scumpirea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
A SE SCHIMBA Ion s-a schimbat datorită Ioanei tranz.: Ioana l-a schimbat pe Ion part. schimbat, -ă nom. schimbarea, schimbatul A SE SCOROJI Pereții se scorojesc tranz.: Căldura excesivă scorojește vopseaua de pe mașină part. scorojit, -ă nom. scorojirea, scorojitul A SE SCRÂNTI Glezna se scrântește din cauza tocurilor tranz.: Ioana își scrântește glezna din cauza tocurilor part. scrântit, -ă nom. scrântirea, scrântitul A SE SCUMPI Pâinea se scumpește tranz.: Brutarii scumpesc pâinea part. scumpit, -ă nom. scumpirea, scumpitul A SE SCURTA
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înțelesul în discurs, București de fete, vrem locurile noastre, în mituri scazi din înălțimea lor, Gara de Nord mitul centru, mitul codrul de stîlpi stivuit copaci Baudelaire, priviri familiare, mai ușor de lucrat cu obiectele, pleacă odată cu trenul "Prietenie" București Chișinău, vagoane scorojite, ce facem noi pentru Basarabia! Podul Grant, Teatrul Giulești, vagoane Basarab, stadionul Rapid modurile Cîmpiei București, Craiova București la depou, prezentați, vă rog, biletele pentru control, am supracontrol! prinde viteză, mîna ce-au strivit-o munții / Și, adunată, du-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
hățurile visului paleontologic al treilea șoim, aceleași aripi, "Dolomită Voșlăbeni" 44 intern 55 CFR km 142+8, 143 atol alb prin vegetație, orhidee la frăgezimea petalei, Gheorghieni iotacizat oficial, dublat în personalul Gheorghieni Tîrgu Mureș, însemne tricolore locomotiva cu vopseaua scorojită, fetița avea degetul în gură, cerul uniform deasupra noastră, legea morală în noi! cu bunica ta aproape oarbă, 78 de ani, cristal opacizat la amîndoi ochii, cît un fir de păr și nu se poate interveni! paleta abstractă de peisajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
eu nu mai am ce pierde. De acum înainte, pierde poezia." Cartea a apărut. Mi-l amintesc pe Popel, poetul de 20 și ceva de ani, sorbind fără lăcomie, cu resemnare, oxigen din tubul sprijinit într-o rână de peretele scorojit al clinii ieșene de "radiologie". Cu un an în urmă, mă invitase la el acasă, la vânătoare de iepuri, undeva, în nordul județului Botoșani. "Acolo se străduia să mă convingă sunt atâția iepuri, că și-un nepriceput împușcă". Dându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
furate; tot acolo am aflat broșura cu "Poemul invectivă" al lui Bogza după mulți ani, am recunoscut cărțulia acasă la un cunoscut poet ieșean: se vede că poposise și el, cândva, cu folos, la Mălini...) erau păstrate într-un geamandan scorojit, pe șifonier. Cu îngăduința tatălui, am ales câteva poeme, desigur, inedite, și le-am publicat la Cluj, în "Tribuna". După apariția versurilor, bătrânul Labiș mi-a trimis o scrisoare ce poate interesa, neîndoielnic, istoria literară. Iată scrisoarea: "Călare pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Iată proba celor ce v-am spus cu vreo doi ani în urmă! Ajungând la pârâu am căzut toți în apă de sete și oboseală, bând apa ca vitele din locul unde ne aflam. Mai toți ne-am descălțat bocancii scorojiți și înaintam cu greu pe asfaltul fierbinte. Aproape de Alba Iulia lumea ieșise pe câmp, încercând să adune ce mai era cu putință, înainte de a fi distrus sau prădat de sovietici. Mulți din cei de pe câmp au venit la marginea șoselei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
gândesc, cu durere în suflet, că, din păcate, există zone în care trăiesc oameni ce pustiesc locul. Am și văzut, nu demult, un trunchi de stejar secular pe care atârna o bucată de tablă ruginită. Se mai puteau citi litere scorojite: Monument al naturii. Deasupra inscripției, nu se mai afla decât un corb, care își odihnea bătrânețile... la fel de grele ca și cele ale fostu- lui copac. Jur-împrejur, numai cioate. Acolo se fălise până nu demult o pădure ce fusese declarată Re-zervație
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
se poate și dansa. Un loc cum sunt multe în Polonia (ca și la noi). TIMPUL ACȚIUNII: azi, care e la fel ca ieri. Vara, cu aerul ei colorat care umflă penele porumbeilor, cu culorile pe care le dă fațadelor scorojite. Orice an de după 1989, căci poți cumpăra mașini americane la mâna a patra și te poți înscrie la nesfârșit la un concurs pentru un post la o firmă ținută de un italian. PERSONAJELE: Stefek - un puști blond ca din Creangă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
M-am apropiat, am privit insistent: vroiam să văd cum reacționează trecătorii ce se foiau fără rost în apropiere. Ei nu vedeau gigantul de piatră de parcă ar fi fost un copac înalt cu care se obișnuiseră demult, un copac bătrân, scorojit, crescut sub ochii lor, fără nici un scop. În apropiere se află berăria. Cufundați în gânduri impenetrabile, câțiva bărbați zăboveau în jurul meselor cu halbele pline în față, cu privirile ațintite asupra lor. Am așteptat un timp îndelungat până când unul din ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să încep să scot piatră din podea. Găsesc un dulap în perete, cu o ușiță din grătar metalic arcuită la vârf. Încuiată, dar ușor de forțat. Presupun că dulapul trebuie să conțină argintăria bisericii. Eroare: numai o mână de lemn scorojită (de la un înger baroc?) și un maldăr de cărți vechi de psalmi. Golesc, dimensiunile corespund. Împachetez și ramurile de pin. Iau portretul lui Luther, adun cioburile și îl așez înclinat spre figura de pe altarul Mariei. Aprind două lumânări. Încep din
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
vândut în scurt timp terenul și ce mai rămăsese din locuința lor blestemată și s-au mutat pe bule- vardul Carol I, într-o casă veche, modestă și sărăcăcioasă, dar o casă. Cu acoperiș întreg, cu pereți sănătoși, solizi, chiar dacă scorojiți, cu ușile la locul lor, chiar dacă scârțâiau groaznic uneori, cu o baie în care se puteau spăla în voie și o bucătărie în care puteau mânca pe scaune, la masă, ca oamenii. Acolo au luat-o de la început. Au frecat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]