873 matches
-
idei, acțiuni ce făceau referire la aceste discipline. Fluxus devenea mai mult o stare de spirit și o atitudine care ataca “funcția simbolică a obiectului” (Jean Luis Pradel)11, o atitudine pe care artiștii încercau să o promoveze prin revistele scoase (Fluxus, Something Else Press-1964), prin cărțile și filmele realizate. În locul happening-ului apare event ul, de fapt evenimentul care cuprindea deopotrivă compoziția muzicală, reprezentația și poemul. Ben Vautier (Ben) definea astfel Fluxus: “este: o atitudine contra artei, pentru importanță pornind
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
înguste ale Parisului. În altă parte, un monstru devorează fără milă o figură ce aduce cu o ființă umană. O himeră cu trup de leu, cap de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează dezgustător prin trupul descărnat, cu piele transparentă, a cărui culoare de piatră gălbuie are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează cerurile bătrânului oraș alături de imagini mai
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
să se facă alegeri „corecte“ în 1937 și guvernul a pierdut. După 1989, dezmățul electoral continuă, cu formule propagandistice adecvate fiecărei campanii. S-a mers la început pe „consolidare“, apoi pe „schimbare“ (cei „15.000 de specialiști“ așteptau cu limbile scoase să preia țara), pe urmă s-a urlat a „continuitate“ sau a „altă schimbare“. Circul e același. Pomenile electorale la fel de deșănțate. Plicuri cu bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
na Codreanu, valiza soțului său. Vinul tonic pentru trupul ce ducea de atâta vreme duritatea regimului negru... Și o biblie. S-a aprins de jur împrejur tămâia... Fumul urcă spre cer, cu sufletul celor pe care-i străjuiește. Primii martiri scoși: Ion Caratănase și Fane Georgescu E ora 11.30. S-au adus cearceafuri mari pe cari vor fi scoși martirii. Cearceafuri mari, albe ca sufletele celor răpuși. Primul martir e așezat pe cearceaf. Scos din groapă, e așezat pe lespedea
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Auzi urale, urlete și scâncete, apoi nimic. În canion susura un vânticel cald. Mal se sprijini de mașină și se gândi la operațiunile lui de la Moravuri și cum refuzase el să facă parte din Brigada Durilor, unde intrai cu pistolul scos, iar tipi ca Dudley Smith te respectau. Pe când lucra la Moravuri, desființase o rețea de bordeluri din Chinatown despre care se credea că nu puteau fi distruse. Trimisese niște boboci abia veniți de la Academie ca să solicite sex oral, iar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz îl smulse din priză și-l aruncă de pământ. Mal alergă spre scări. Buzz gâfâi agitat pe urmele lui, ajungându-l din urmă pe culoarul de la al patrulea etaj. Mal stătea în mijlocul coridorul, ce duhnea a putred. Avea pistolul scos și arătă spre o ușă. Buzz își recăpătă suflul, scoase pistolul și se postă în fața ușii. Mal numără. La trei sparseră ușa. Un negru în niște chiloți murdari stătea pe jos și își înfigea în braț acul unei seringi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare... trei... cinci... opt ieniceri omorâți! Alexandru sări de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acolo. Îl lăsă să treacă, strângând cu toată puterea mânerul sabiei. La celălalt capăt al culoarului de făclii se ivi un călăreț legat cu mâinile de șa. În stânga și În dreapta lui se aflau doi războinici ai tribului Bordjighin, cu iataganele scoase. Alte făclii se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
erau singuri. Din toate părțile se auziră pași ușori, apropiindu-se cu repeziciune. Erau Înconjurați. Căpitanul privi spre cai, unde se afla centura cu spada, dar distanța era prea mare. În jurul lor se iviră câteva zeci de ieniceri cu iataganele scoase. Unul din ei se postă În fața lui Oană și Întrebă, repezit, În limba turcă: - Cine sunteți? Oană Înțelese perfect, dar preferă să joace rolul țăranului care nu pricepea boabă de turcă. Privi spre ienicer cu candoare și spaimă. Oșteanul nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apropia de cortul sultanului. Cordoanele de războinici se dădeau la o parte la vederea șefului grupului, care părea un sfetnic apropiat al lui Mahomed. În fața unui cort imens, pătrat, străjuit de peste douăzeci de africani uriași, cu piepturile goale și iataganele scoase, și de un cerc de ieniceri Înarmați cu halebarde, grupul se opri. Șeful lui Înaintă până În fața intrării, Îngenunchie și Își lipi fruntea de pământ. Dinăuntru se auzeau voci. Omul așteptă, lipit de pământ, până când o voce abia auzită prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Spune-mi, Erina... Spune-mi tot ce vezi... Am un sentiment ciudat... parcă aștept ceva... parcă se apropie cineva... - Și eu, spuse Erina. E primul atac al Moldovei după Înfrângerea de la Valea Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu În păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
imediata apropiere Încercaseră să Îndeplinească porunca și căzuseră despicați În câteva secunde. De data asta, Alexandru apucase să vadă ceva. Fusese Umbra. Acum, un grup de cel puțin o sută de spahii se apropiau de el la galop, cu iataganele scoase. Era limpede. Nu putuse fi prins viu, trebuia ucis. Și atunci fu străbătut de un gând care nu era gând, era mult mai mult de atât, era o prezență intensă, ca un țipăt mut, ca o revărsare de forță, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu crengi. Pran își face loc pe lângă foc, se îndreaptă spre ele și este întâmpinat de un sunet profund, iritant. Un urlet. Speriat, realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la el cu limbile scoase și ochii apoși, abia îi înregistrează prezența. Se întoarce spre fotograf în căutarea vreunei explicații. Toți bărbații rânjesc la el de parcă a picat direct în mijlocul unei farse. — Când vin englezii la vânătoare, râde fotograful, e mai bine să nu lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sperie noaptea pe îndrăgostiți? În holurile caselor de cultură, să nedumerească pe tinerii muncitori, sau nu cumva crezi că își au locul în muzee? Cum?! Lângă Paciurea, autorul genialelor Himere? Blasfemie! Ai să zici că în acest caz ar trebui scoase și aruncate la gunoi și acele opere de artă primitivă ale negrilor, compuse din simple bucăți de lemn în care un măr de metal în burtă închipuie buricul, și niște cuie înfipte în cap, părul din cap. Ei bine, ce
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
școală și atunci învățătorul începea să-i bată la palmă cu o nuia de corn foarte ageră, de care tot unul dintre noi făcuse rost. Era atât de furios încît uneori îi bătea la palmă pe toți cei care eraiu scoși odată, deși unii dintre ei protestau indignați că ar fi răspuns bine la întrebările puse. Așteptam tremurând să-mi vie rândul. Nu știam nimic și ascultam înfiorat plânsetele care umpleau clasa. Băieții suportau bine loviturile în clipele când le primeau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui Mitsuharu era o ușă glisantă mare. Nu auzea nimic din spatele ei, dar putea simți prezența lui Saito Toshimitsu și a altor câțiva oameni cu armele scoase, așteptând doar ordinul lui Mitsuhide. Mitsuharu nu-i purta pică vărului său pentru acest comportament ilicit și lipsit de scrupule; înaintea de toate, îi stârnea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a zis îngerului care nimicea: "Destul! Acum, trage-ți mîna înapoi!" Îngerul Domnului stătea lîngă aria lui Ornan, Iebusitul. 16. David a ridicat ochii, și a văzut pe îngerul Domnului stînd între pămînt și cer, și ținînd în mînă sabia scoasă și întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David și bătrînii, înveliți cu saci, au căzut cu fața la pămînt. 17. Și David a zis lui Dumnezeu: Oare n-am poruncit eu numărătoarea poporului? Eu am păcătuit și am făcut răul acesta; dar oile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
pentru că răposatul a lăsat „numai la un loc 1552 lei” datorie. Și atunci spune Năculeasa: „Neavând alta ce să facem sau a mai lungi, am socotit decât să se mai adaogă dobînda banilor și noi supărându ne de datornici necontenit, scos-am la vînzare casăle din Eș, ce sînt lîngă Dancul, la Ulița Strîmbă...la care văzînd noi că nu ni să plătescu casăle cu acești bani am socotit să se strige la mezat...și dînd răvaș la mării sa vodă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din ghips cu pene multicolore, agățate pe câte o o bucată de elastic. În schimbul lor nu cerea mare lucru, ci doar cârpe. Glasul lui puternic se răsfrângea din caleașca mică la care avea înhămată o iapă scheletică cu un ochi scos sau poate scurs de bătrânețe. Moș Caletcă era atracția noastră și an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de bucurie. Unii mai îndrăzneți se prindeau de inima trăsurii și moșul trăgea cu biciul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
lui. Se ridică și-și încălță pantofii. Cineva plângea. Preotul ieși pe palier și ascultă. Suspinele încetaseră. Preotul coborî la parter și cercetă toate încăperile de acolo, însă - în afara faptului că în salonul nefolosit una dintre husele de pe fotolii fusese scoasă - nu se vedeau semnele nici unei prezențe fizice. Tocmai era pe cale să urce iar la etaj, când sună telefonul. Intră în birou și răspunse. — Casa parohială Waterswick, îngăimă el. — Aici secția de poliție Fenland, spuse un bărbat. Tocmai am primit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
De aici, poate, și frustrările, ura. Dar vă lipsește nepăsarea. Nu e semn de mare deșteptăciune, crede-mă. Nu e mare brânză să tot alergi cu limba scoasă după iubire. După toate câte vi s-au întâmplat, tot cu limba scoasă... după iubire. Nu-i semn de deșteptăciune. Nu apucase să se mire, să răspundă, să dea din mâini și din picioare, să scoată limba, să-i dovedească nepăsarea. Doamna avea de comunicat chestiuni urgente, se pare, și nu avea timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-ați ingăduit sâmbătă părea un grandios prolog, dar putea fi și o încheiere, retezată brusc, în confuzie. N-aș suporta să însemne un adio, vă voi vorbi despre cea mai tulbure zonă a iubirii, după care alergăm cu limba scoasă, cum bine spuneți, scumpa mea Venerică von Teresienstadt. Vedeți, stimata mea prietenă, sinceritatea creează suspiciune. Dar dacă o duci până acolo unde n-aiavut vreodată curajul, nu se poate să nu spulbere reticența. Acolo unde vulnerabilitatea e absolută, adevărul e simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
până când? Vocea groasă, puternică, încă nu-și atinsese amploarea extremă. — Cum vă numiți? îndrăzni sec Marga, aplecându-se spre celălalt capăt al mesei, de unde trase pachetul auriu al colegului Florin și extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra fișei croitorului. — Avocat Olga Orleanu-Buzău! Vreau un răspuns clar. Fără goange. Nu sunt din alea de pe drumuri. N-am să vă ling labele, nici puța, asta să știți. Un răspuns clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
președinte Mao! Șeful plutonului de execuție merge și o trage la o parte pe Fairlynn, apucând-o de guler. O târăște de acolo. Mintea lui Fairlynn e paralizată. Se simte ca un pește gătit, zăcând pe o farfurie, cu șira scoasă. Soldații ridică armele. Se aude zgomotul făcut de vânt. O prizonieră se întoarce. Ochii ei o caută pe Fairlynn. Este colega ei de celulă, Lotus. Fairlynn se rostogolește la pământ și apoi se ridică în genunchi. Deodată, o vede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-și pot da seama ce soartă li se pregătește - zice el - din toată vorbăria aia de la han - zic eu. Ei, acolo nu se vorbește chiar tot timpul. Ceva-ceva dimineața, cu cafea și ciubuc, după care o tulesc toți cu limbile scoase și salivând din belșug în restaurantul zarafului. După miresmele care adie dintr-acolo pe la orele prânzului și seara, mai ales, ăia rod oase cu carne, nu glumă! Și pe veresie, nu altfel! În sfârșit, iată că stăpânul și-a înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]