1,662 matches
-
sustrag ceva din lucrurile lui Helen. Care avea să se supere. Incontestabil. Dar ea era oricum supărată pe mine pentru presupusa atracție față de prietenul ei, deci ce aveam de pierdut? Diverse aluzii la oi, miei și spânzurători. Am început să scotocesc cu frenezie printre umerașele lui Helen. Pe bune, avea niște haine foarte drăguțe. Am simțit cum începe să-mi crească nivelul energiei, cum mă inundă vechile senzații. Eram înnebunită după haine. Eram ca un om care moare de sete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai fi motivată... Făt-Frumos spui? Pentru mine toți Feții-Frumoși au murit, Ema! Discuția lor a continuat multă vreme pe această temă. Ema căută să o sfătuiască că imprevizibilul poate să apară la tot pasul, ... dar în același timp încerca să scotocească în cele mai tăinuite colțuri ale sufletului Simonei, să o descoase, să afle cât mai multe amănunte. Era acum posesoarea unui subiect spumos care, fără îndoială, suscita mult interes din partea ei și, dacă se gândea bine, avea și o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zi întreagă au tot ars casele, a ars și Banca la care lucrase tatăl meu, au ars magazine întregi, au fost pierderi materiale imense, dar s-au salvat toate viețile omenești. Orașul devenise peste noapte un cimitir, plin de țigani scotocind printre moloz, dar viața mergea înainte. Moineștiul a renăscut curậnd din propria cenușă, iar noi am ajuns liceeni fericiți, iarăși colegi de clasă, ba chiar vecini de bancă. Emil și Traian își vedeau liniștiți de lecții; ei se ocupau de
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
apoi s-a întâmplat inevitabilul: Candy Grrrl a fost cumpărat de corporația Devereaux pentru o sumă secretă alcătuită din opt cifre (11,5 milioane de fapt, în caz că vă interesează, am găsit-o între niște hârtii la birou vara trecută. Nu scotoceam, am dat pur și simplu peste ea. Pe bune.) Deodată, CG a devenit accesibil publicului larg și a făcut furori în standurile din Saks, Bloomingdale, Nordstrom - în toate magazinele universale mari. Totuși, Candace și George nu erau „împăcați“ cu serviciile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și noi eram în mișcare și ne îndepărtasem prea mult. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fapt? Am deschis gura, am tras adânc aer în piept, cu un tremur care a dat într-un hohot de plâns. Cu soțul meu. Soțul meu a murit. Deodată lacrimile îmi șiroiau pe față. Cu el vreau să vorbesc. Am scotocit prin geantă după un șervețel, în timp ce Morna își apăsa iar tâmplele. — Îmi pare rău, a zis. Nu primesc nimic. Dar există un motiv pentru asta. Mi-am ridicat capul instinctiv. Care? — Ești încărcată de energie negativă. Cineva a pus ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am simțit că mă strânge ceva de gât. Îmi lipsești, m-am gândit. Îmi lipsești atât de mult, Aidan Maddox. Dar n-aș fi dat pentru nimic timpul pe care l-am petrecut împreună. Merită, oricât aș suferi acum. Am scotocit în poșeta minusculă după un șervețel; Helen mi-a îndesat unul în palmă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și am șoptit, „Mulțam“. „N-ai pen’ce“, mi-a șoptit și ea, cu ochii în lacrimi, la rându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fel de durere surdă, ei bine, s-a schimbat. E mai ascuțită. Aidan se obișnuise cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de șarpe: —Ooh, Iisuse, oh, Doamne. Oh, degetul meu, doare îngrozitor. Stai jos, îmi zisese Aidan. Arată-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Desigur, Îmi ziceam Întorcându-mă spre casă, nu e vorba de a descoperi secretul templierilor, ci de a-l construi. Belbo părea contrariat la ideea de a ne Întoarce la documentul ce-i fusese lăsat de colonel, și Îl regăsi scotocind cam În silă Într-un sertar de jos al biroului. Totuși, am remarcat, Îl păstrase. Am recitit Împreună mesajul din Provins. După atâția ani. Începea cu faza cifrată după Trithemius: Les XXXVI inuisibles separez en six bandes. Și apoi: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
va fi una dintre fațadele noastre. Și m-a pus la curent - oh, numai În parte - cu Complotul Cosmic. Secretul Templierilor! — Miza? am Întrebat - Ye Globe. Mult timp m-am culcat devreme, dar Într-o seară, pe la miezul nopții, am scotocit În cufărașul personal al lui Dee, am descoperit niște formule, am vrut să invoc Îngerii, așa cum face el În nopțile cu lună plină. Dee m-a găsit răsturnat pe jos, În centrul cercului Macrocosmosului, ca sub o lovitură de bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nisip izbit de o rafală de vânt, am fost aproape orbiți de particulele corpului lui de cretă ce se fărâmițau ca niște atomi În aer, iar până la urmă ne rămase la picioare o grămăjoară de cenușă arsă. Dee se aplecă, scotoci În pulberea aceea cu degetele lui descărnate și scoase din ea un petic de hârtie pe care-l ascunse În sân. În clipa aceea ieși din umbră un rabin bătrân, cu o tichie unsuroasă ce semăna mult cu gluga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deja și În altă parte. Dar o aluzie mă frapă: aceea că Bacon ar fi vicontele de Saint-Albans. Ceva Îmi tot zumzăia prin cap, ceva care avea de-a face cu teza mea mai veche. Mi-am petrecut noaptea următoare scotocind printre fișele mele. „Domnilor“, le-am spus eu În dimineața următoare, cu o anume solemnitate, complicilor mei, „nu putem inventa conexiuni. Ele există. Când, În 1164, Sfântul Bernard lansează ideea unui conciliu la Troyes ca să le dea legitimitate Templierilor, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
237-238) Reconstituirea ne luă zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
transilvană și se numea Ragozki. Mai trebuia adăugat că și Comenius Își dedicase Pansofia sa (operă cu iz sigur de rozicrucianism) unui landgraf (ce de landgrafi În povestea asta a noastră) care se numea Ragovsky. Ca ultim tușeu dat mozaicului, scotocind pe la o tarabă cărți din Piața Castello, eu găsisem o operă nemțească despre masonerie, anonimă, unde o mână necunoscută adăugase ca subtitlu o notă potrivit căreia textul se datora numitului Karl Aug. Ragotgky. Luînd În considerare că Rakosky era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dintre modalitățile imaginate de ea nu părea destul de îngrozitoare. Nu așa cum merita avocata să moară. Amanda a deschis din nou ochii. Gândurile legate de recentul dezastru juridic erau aproape la fel de chinuitoare ca și condițiile de la clasa economic. A început să scotocească prin geanta mare, dintr-o piele la modă - unul dintre multele cadouri pe care nu avea să le mai primească -, scoțând la lumină un vraf de reviste glossy, după care s-a apucat să le studieze copertele. Și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era mai simplu să-l lase pe el să pună la punct planul de naștere. —Ți-l aduc imediat, mamă, a spus ea fără tragere de inimă. Apoi s-a dus către un colț al camerei și a început să scotocească într-o cutie de carton care-i servea și de birou, și de dulap. I-a întins maică-sii foaia A4. —„Ne dorim o naștere acasă și cât se poate de naturală“, a citit doamna Duffield cu voce tare, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
crid, tomnule. Păi, atunci apă? Era limpede că mușteriul era pus pe harță. Evident, apă trecută prin filtru reciclabil. —Crid că avem pe undeva o sticlă de apă, a spus barmanul nu prea convins. După ce s-a aplecat și a scotocit pe sub bar, acesta a reapărut cu mâna goală. Îmi pare rău, tomnule. Majoritatea tomnilor care vin aici, vor alcool. Trabucuri. Înțelegeți, ca să sărbătorească. Nou-venitul a început să dea energic din mâini ca să scape de fumul provenit de la trabucul lui Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
uluit că un copil atât de mic era în stare să producă un zgomot atât de mare. Tatăl a sărit în capul oaselor și s-a uitat la ceas: 2:37 a.m. I-a dat un cot Amandei. Amanda a scotocit într-o ureche scoțându-și unul dintre dopurile jegoase cu care Hugo începuse să se obișnuiască, deși era dezgustat când le găsea aruncate pe podeaua dormitorului sau prin pat. — Ce s-a întâmplat? a mârâit ea. —Theo. Plânge. —Of, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seama că nu ar fi crescut în ochii lui Neil dacă i-ar fi mărturisit că nevastă-sa nu fusese interesată să le asculte. În plus, era disperat să-l facă pe Theo să înceteze cu zgomotele. A început să scotocească printr-un buzunar în căutarea unei jucării, rugându-se să nu fi uitat să ia una. Nu uitase. Va trebui să mă mai gândesc, a spus Neil. Păi, poți să te gândești acum? Altfel, mă tem că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mine să bei ceva? Am putea să ne distrăm. Una dintre pleoape i-a coborât într-o clipire lascivă. De teamă, lui Hugo i s-a strâns stomacul. S-a ridicat de la masă, și-a terminat cafeaua și s-a scotocit prin buzunare după mărunțiș. — Îmm, sigur, a zis el punând pe masă o bancnotă de cinci lire. Dar acum te rog să mă scuzi. Chiar trebuie să plec la serviciu. Capitolul 13tc "Capitolul 13" —Al, e greșit s-o consideri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o persoană care, în mod garantat, nu fusese divorțată. Hugo a oftat și a început să bată cu pixul în birou. Trebuia să existe o soluție. Partea cu lipsa garantată a divorțului era cea mai dificilă. Cum putea cineva să scotocească prin epavele vieților personale ale clienților ca să afle așa ceva? Hugo a mai scos și alte hârtii din mormanul cu probleme. Printre ele se afla și Firth House, o proprietate într-una dintre cele mai prestigioase case în stil georgian din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre Jake în timpul convorbirilor telefonice ulterioare, Alice se trezise cu sentimentul inconfortabil, și care creștea în intensitate, că mama ei avusese dreptate. Oare de ce entuziasmul perfect admirabil al lui Jake privind conservarea și reciclarea se transformase în obsesia de a scotoci prin tomberoane în căutarea gunoaielor altor oameni? —Hei, Al! Vocea enervată a lui Jake s-a auzit dinspre sufragerie. — Vino s-o iei pe Ro, da? Nu pot să fac nimic dacă se învârte pe-aici. Alice a plecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
examinat unul dintre borcane. Paste cu gust de roșii organice și mozzarella. Ei, asta era ceva mai potrivit, nu? Dacă ar fi combinat piureul respectiv cu niște penne, Alice nu putea să-și dea seama ce mânca. Bărbatul a mai scotocit în căutarea a două cratițe. Într-una a deșertat mâncarea pentru copii, în cealaltă a pus la fiert apa pentru penne, după care a pornit să găsească niște farfurii. Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca să-și dea seama ce se întâmplase? —Și care se dovedește a fi o alternativă viabilă la vopselele artificiale indigo, care sunt potențial cancerigene, și care sunt folosite acum pentru blugi. Alice s-a încruntat. —Cum? Nu înțeleg? Jake a scotocit în buzunar. —Nici eu n-am înțeles la început, când am găsit chestia asta, a mârâit el, fluturând pe sub nasul lui Alice o bucată mototolită de material din bumbac alb. Alice s-a holbat la el. Mai întâi a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Speak ar putea apoi să propună reportajul ei spre publicare În revista The Nation. În același timp, Phil i-a atras atenția că trebuie să fie extrem de precaută. Jurnaliștii străini nu aveau voie În Birmania. Iar cei care erau prinși scotocind după opinii antiguvernamentale erau arestați Împreună cu informatorii lor, probabil chiar torturați, pentru ca apoi să dispară În vidul care Înghițise alte mii de oameni Înaintea lor. Cel mai grav era că guvernul local nega existența prizonierilor politici. Iar tu vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]