1,649 matches
-
merit e legat de Nae Ionescu. E îndeajuns să ne amintim de monografia pe care i-a dedicat-o profesorului, un document impresionant ca putere de cuprindere a informației, ca să ne facem o idee despre anvergura Dorei Mezdrea. Numai că, scotocind în arhive publice sau private, în vrafuri de corespondență și în ziare de epocă, doamna Mezdrea a ales să fie genul de cercetătoare prin excelență invizibilă. N-o veți vedea luînd cuvîntul la mese rotunde, la lansări de carte sau
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
Ruxandra Cesereanu Îmi place să scotocesc prin romane celebre după epistole de dragoste! Poate că e și un fel de joc de-a șoarecele și pisica sau un pariu pe care îl fac eu însămi cu celebrii autori pe care îi scotocesc. Sau poate fac lucrul
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
Cesereanu Îmi place să scotocesc prin romane celebre după epistole de dragoste! Poate că e și un fel de joc de-a șoarecele și pisica sau un pariu pe care îl fac eu însămi cu celebrii autori pe care îi scotocesc. Sau poate fac lucrul acesta pentru că eu însămi am scris câteva îndelung lucrate epistole de dragoste în literatura pe care am publicat-o până acum. Nu știu exact. Dar caut scrisorile cu pricina atât de flămândă și pasionată încât, dacă
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
cărții (notele, trimiterile și indicațiile lui Steinhardt privind revistele în care unele capitole fuseseră publicate anterior). Florian Roatiș, cu aceeași minuțiozitate de care dă dovadă întregul colectiv editorial, s-a străduit să recupereze, înainte de toate, prima versiune a textelor. A scotocit arhiva Mănăstirii Rohia, a cercetat publicațiile la care Steinhardt colabora și a identificat prima versiune a textului, pentru 56 din cele 73 de eseuri din volum. Pe baza acestor prime versiuni, a putut înțelege modul de redactare al lui Steinhardt
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
curge monoton, cuminte, ca nisipul din clepsidră. De față cu mama ei, părintele Luc consultă o fetiță și-i prescrie o rețetă. Vizita medicală încheiată, femeia îi zâmbește și-și arată sandalele din picioare cu cataramele rupte, iar bătrânul medic scotocește într-o ladă cu încălțăminte uzată, rezultatul cine știe cărei donații umanitare. Femeia pleacă încălțată cu o pereche de teniși. Xavier de Beauvois știe să deschidă prin aceste episoade perspectiva unui flux subteran al acestor vieți, bucuria care vine din bunătate, din
Când zeii tac by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5702_a_7027]
-
aminte de iubirea unui bărbat care a fost al meu - numai al meu! Niciodată atins de mâna alteia. Nimeni alta în afară de mine! Doar eu! (Gâfâie și iese în fața casei, pe trepte. Lumina soarelui o inundă. Pare mirată. Se pomenește plângând. Scotocește în poșetă după batistă.) FLORA: Niciodată atins de mâna alteia? SERAFINA (cu aprigă mândrie): De nici o femeie în afară de mine! FLORA: Știu eu pe cineva care ar putea să spună altfel. Și nu departe de-aici. Nu mai departe de Square
Tennessee Williams - Trandafirul tatuat () [Corola-journal/Journalistic/5924_a_7249]
-
cu îngîmfare spre dormitor, deschide larg ușile dulapului, are nevoie de cîteva pulovere și de niște pantaloni lungi, începe deja să fie răcoare seara, spune, unde ții lucrurile de iarnă, aici? Mîinile lui pline de pistrui, mîini albe de funcționar, scotocesc prin sertarul meu cu chiloți, ai nevoie de o nouă garderobă, Ellinka, mă anunță cu o tristețe prefăcută, nu mi-e plăcut să-ți spun, dar pe piața de carne vie trebuie să faci investiții serioase, nimeni n-o să se
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
porți așa ceva, îmi flutură prin față niște chiloți verzi și decolorați, aproape deșirați, iar eu simt roșeața ridicîndu-mi-se în obraji, de parcă aș fi fost pălmuită, cară-te de aici, perversule, ia-ți labele de pe dulapul meu, dar Gaby continuă să scotocească, doar te-am rugat să mă ajuți, face el pe naivul, pescuind dintre rufele împăturite un sutien cenușiu de atîta spălare pe care îl flutură ca pe o undiță, n-am altă soluție decît să mă descurc singur. Cară-te
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
de pierdut. Din gura ei iese adevărul. Doar că văduva aceasta tace și-și consumă, în stil nemțesc, crenvirșt-ul și berea, plătește și pleacă. În numele ei, și pentru ea, vorbește Conu' Rache. Omul ei, dispărut, este Gogu Nicolau, un anonim: „Scotocii prin toate fundurile de sertare ale ținerii mele de minte, fără a găsi nimic legat de acest nume." Un funcționar a cărui legendă se consumă între cei ca el, fără să depășească, vreodată, ușa berăriei. Un nene Anghelache. Viața și-
Celălalt Anghelache by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6213_a_7538]
-
Pompilian, Romalo, Derussi, Razu, Scheletti, Prodan, Xenopol și încă pe atîția. Acribia de cercetător a autorului face casă bună cu flerul pe care îl dovedește în căutarea mărturiilor nelivrești. Mihai Sorin Rădulescu acordă egală atenție documentelor scrise și celor orale, scotocește prin arhive private sau publice, face călătorii de documentare, poartă conversații cu urmași și rude îndepărtate, scrutează blazoane aristocratice și traduce diplome nobilitare, într-un cuvînt dă naștere unui șantier memorialistic din care extrage, cu răbdare de filatelist, cele mai
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
lupoaica prăpăstuită-n întunericul orb - Prea de tot mici sunt gheruțele râvnitorilor - n-ar Răzbi, n-ar izbândi nici uliu sur, nici negru corb. Iar iubitei-odor piciorușele desculți i-s degerate, o dor! Și s-ar duce să răvășească, să scotocească desișuri, În bârlogul ursoaicei furișându-se lunecat, temerar, Iar la bazar prețurile vor sălta, vor crește abitir, Scădea-va doar prețul la bolirea cea de pojar. (1916) Graal-ARELSKI (Stefan Petrov) (1888/89-1938?) ÎN TRAMVAI La stație, cu furie de fiară
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
celibatului? Deci e doar o formulare în acel moment anume din roman. Și următoarea întrebare, firește, câtă autobiografie se găsește în romanele dumneavoastră? Nu știu, între 20 și 70 %. Când scriem un roman, ne folosim de întreaga noastră existență. Putem scotoci în viața noastră, a prietenilor noștri, a celor apropiați: romancierul este un adevărat picoreur [termen intraductibil, se referă la albine și la păsările care-și strâng mâncarea „furând” de ici, de colo câte puțin - n.n.]. Ne servim din ceilalți așa cum
Pascal Bruckner despre paradoxurile iubirii () [Corola-journal/Journalistic/5355_a_6680]
-
Majestatea Voastră țara? Guvernul României v-a permis să plecați cu avere, cu bani? Bun, aici se spun atâtea lucruri (că unii cred, unii nu mai cred): de fapt nu am putut să luăm decât absolut lucrurile strict personale. Au scotocit chiar toate valizele, nu au lăsat-o nici pe mama să ia o scrumieră de pe masă. Așa că de luat, ce spuneau ei că am luat, cu toată poliția și Securitatea în jurul nostru, sunt niște copilării. Cum m-a ajutat mama
Regele Mihai: „Pentru România, eu personal găsesc că tot monarhia este sistemul cel mai adecvat...“ () [Corola-journal/Journalistic/5183_a_6508]
-
aparține plasticianului Franz West. Alte evenimente culturale vieneze?Sunt expozițiile sezoniere. Sunt fabuloase. La Albertina, până în prima decadă a lunii ianuarie, sub genericul " Pictând lumina" poate fi admirată o extinsă, excepțional de bine documentată, expoziție dedicată Impresionismului din picture franceză. Scotocind prin colecții, muzeografii de la celebrul "Kunsthistorisches Museum" au organizat o expoziție ce nu te poate lăsa indiferent, anume "Senzualitatea feminină flamandă"; ...în creația lui Rubens, a plasticienilor din cercul său. Peste drum, în Cartierul Artelor, la MuMoK, la Muzeul de
De la Viena la Berlin, un vast spațiu al culturii by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6651_a_7976]
-
căpriorului o înfiorară. Patru puse piciorul pe el și spuse: - L-am simțit că s-a ascuns aici. - Cum așa? întrebă ea nedumerită. - Ăsta e talentul vânătorului. N-a avut unde se duce, că acolo sunt câini și soldați care scotocesc fiecare tufiș. S-au obișnuit așa și chiar fată prin buncăre. Dar șezi, șezi o clipă, o îndemnă și se așeză el primul. Ai avut o relație cu cântărețul acela arestat, nu? În toate rapoartele care mi s-au adus
Fahri Balliu - Panteonul negru by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6702_a_8027]
-
doamnă intră la farmacie și îi cere farmacistului arsenic. Farmacistul întreabă: - Doamnă, la ce vă trebuie arsenicul? - Pentru ca să-l omor pe soțul meu! - Doamnă, nu pot să vă vînd arsenic pentru acest motiv, îmi pare rău, spune farmacistul. Atunci doamna scotocește în poșetă și scoate o fotografie cu soțul ei care făcea dragoste cu soția farmacistului. Acesta se uită la fotografie și spune: - Ah, scuzați-mă, n-am știut că aveți rețetă. Când Dumnezeu a creat căsătoria, i-a promis femeii
BANCUL ZILEI: De ce Dumnezeu a creat Pământul rotund? () [Corola-journal/Journalistic/67383_a_68708]
-
acestor dispozitive pentru înlocuirea portofelului fizic cu cel electronic, accesibil direct de pe telefon. Promisiunea sună convingător: decât să purtați un telefon mobil și un portofel voluminos încărcat cu bani gheață și cărți de credit , smartphone-ul dumneavoastră ia locul portofelului. În loc să scotociți după mărunțiș sau un card potrivit, susținătorii plăților prin telefon își imaginează un client care ar scoțându-și telefonul, apăsând câteva taste pe ecran și plătind rapid și fără complicații, informează site-ul www.techrepublic.com. Mai mult, consumatorul nu
Portofel în telefonul mobil by Gherman Doina () [Corola-journal/Journalistic/65990_a_67315]
-
a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă"10), dar - lucru interesant - râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate - naratorul serios / limbajul humoresc al personajelor - devine suportul de noutate descoperit de Iorga în proza lui Creangă, fapt ce-i permite să-l situeze
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
Covrig Roxana De la frigul mortal din Rusia, inundațiile din Marea Britanie și condițiile tămăduitoare pe care le au locuitorii din sud-vestul Franței, care scotocesc după costumul de baie, vremea a luat-o razna în zilele de dinainte și după Crăciun. În Moscova, temperatura a scăzut la minus 25 de grade Celsius- neobișnuit de rece într-o țară în care astfel de temperaturi ajung, în
Vremea o ia razna. În unele țări oamenii fac plajă, în altele, mor înghețați by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/65261_a_66586]
-
rostire cu voce tare. Între oameni sunt mereu lucruri care se tac- din delicatețe, din bun simț, din discreția elementară a conviețuirii, din respect pentru privacy. Nu sunt de partea celor care, de pildă, punând între paranteze opera, aleg să scotocească febril și nerușinat în biografia intimă a unui scriitor. Între cei care se înțeleg și se respectă se pot instala momente prelungi de tăcere, comuniunea înseamnă și acest confort-al-tăcerii-împreună care lasă timp gândului să se așeze. În zona harței-de-dragul-harței, avem
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
nevoia explicației raționale." (p. 124) Și, dacă mai există dubii, reproduc cel mai frumos pasaj din Despre doliu, care autentifică eleganța comprehensiunii: „Kaddish - în varianta Leon Wieseltier - este și o «carte a cărților». Fără pasiunea cititului, fără talentul de a scotoci în vechi texte ritualice și fără cunoștințele anterioare care să-i îngăduie să înțeleagă fascinantul spectacol al confruntării între înțelepți, cartea n-ar fi putut fi scrisă. În cel mai bun caz, autorul ar fi rămas la nivelul confesiunii îndurerate
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
paradoxal nu din nervozitate, ci din calmul exasperant în care strălucește fascinant aura unică a nebuniei. James pare să se simtă confortabil acolo unde chiar de la distanță ceilalți se simt îngrozitor. Una dintre scene de o tensiune incredibilă îl arată scotocind printr-o mașină pentru a descoperi unde duc firele încărcăturii uriașe de explozibil care ar putea mătura o stradă. Scoase din context, mișcările sale apar ca ale unui mecanic care îți repară mașina într-un service. Privit îndeaproape, James pare
Cele ce mor și cele ce dor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6457_a_7782]
-
pe alb asemenea stângăcii ridicole, parcă nu-ți mai vine să te înalți, impersonal, la știu eu ce cote de subtilitate: „Stătea întoarsă puțin cât să-i văd fața bronzată și, după ce-și ridică părul de după ureche, începu să scotocească în geanta bombonoasă [subl. mea], care lui Tiberiu i se părea făcută din două sute de halvițe poroase și răsucite, ca-n vremea copilăriei lui." (p. 13) Ghinion la pagina 13, să zicem. La 15 însă altă trăsnaie: „Stătea la poartă
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
noduri sau cu „crestături pe răboj", iar acestea se cuveneau a fi tălmăcite și înșirate în dicționar. Punctul maxim este acela în care cei trei autori ai versiunilor Dicționarului khazar se inter-visează, interferând atât în realitate, cât și în pararealitate; scotocindu-se oniric, cei trei mărturisesc atât despre treziile lor, cât și despre intrările în vis ori chiar despre morțile lor, de aceea inter-visul este o materie care dospește și în care drojdia stimulatoare este chiar trezia. După cum cititorul bănuiește, vânătorii
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
și eternă." O perlă, care eliberează, într-o cămașă fragilă și bine economisită, o veche sâcâială. Un emisar al libertăților nepuse pe hârtie, al poemelor bănuite, e acest vers dintâi sau, la fel de bine, din urmă. Nu cred că Ion Pillat scotocește, asemeni unor împătimiți mateini, căutători de ritmuri perfecte, prin câteva duzini de versuri inegale, împărțite în strofe, ca să-l găsească pe cel care sună deosebit, ale cărui oase pot să ducă toată stiva de închipuiri care-l completează. Mai degrabă
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]