587 matches
-
Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
miros stătut, amintind de benzină arsă și de străzile orașului. Am întins mâna după pahar și am băut încet. Dedesubt, ușa clădirii se închise singură. Pe caldarâmul liniștit răsunară pași. Nu departe, porni o mașină. Țâșni în noapte cu un scrâșnet fioros al schimbătorului de viteze. M-am întors spre pat și l-am privit. Pe pernă se mai vedea încă urma capului ei, iar pe cearșafuri, cea a trupului mic și corupt. Am pus jos paharul și am aruncat așternuturile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
-se în ei înșiși. Câțiva dormeau, confundându-se cu morții. Iar când o aripă a avionului plonja greoi, rănile se deschideau în acea nouă poziție, țipetele răniților creșteau, iar dindărătul morților înfășați ca în niște gogoși de viermi, se auzea scrâșnetul păianjenului metalic. Te țineam pe după umeri, iar buzele mele, rătăcind prin părul tău, îți ardeau obrazul, urechea, cu adevărurile acelea tăiate în bezna irespirabilă a acelui cimitir zburător. Strigam sfârșitul, înfrângerea, inutilitatea vieții noastre irosite, orbirea stupidă a lui Șah
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
bălăriilor, locul unde se aflase casa lor, acum, dispărută. Nu mai suferea. Încă de la primii pași în jurul vechiului incendiu (sub dărâmăturile bârnelor rămase ca niște grămezi de cărbune, zărise un pat negru, de fier, și-l recunoscuse), încă de la primul scrâșnet de sticlă spartă sub pași, durerea depășise limita suportabilului și-l lăsase complet insensibil. Doar câteva mici amănunte absurde îi mai răneau privirea. Seara, ghirlandele acelea de flori albe agățate de vatră: aproape de pământ, florile erau deja închise, dar în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
iscară umbre. - Funiile ! răcni năprasnic, de sus, morarul. Căzuse în genunchi, agățându-se de grinda pe care se zbătea felinarul. Sprinteni, oamenii legară șfacurile. înotând ca niște monștri scufundați, copacii porniră către mal. Șuvoiul se limpezi iar opustul venea cu scrâșnete la loc. Apele băteau năvalnic dar cu puteri slăbite. Prinși între plavii, prin spumă se apropiau din nou copaci. Bulboanele îi roteau în loc și-i slobozeau drept către opust. De sus, țăranii sprijineau crengile în cațe și în căngi, mânându-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ca răspuns la Întrebarea bunicului meu, Zizmo deschide ușa din dreptul lui, ca să poată ieși mai ușor. Lefty face la fel. Roțile din față ale Packardului intră pe gheață. Întregul lac Înghețat pare să se miște. Apoi se aude un scrâșnet, ca atunci când niște dinți sparg cuburi de gheață. După câteva secunde zgomotul se oprește. Coboară și roțile din spate. Gheața se liniștește. Bunicul meu, care nu s-a mai rugat de când era În Bursa, are impulsul de a mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu voia să-și aducă poliția pe cap. Conștient că părintele nu avea unde să se ducă, Milton se mulțumi să-l urmeze până la apă. Așa că o ținură tot Înainte În stilul acela molcom, Gremlinul cu formă ciudată oprind cu scrâșnet de frâne la semnele de circulație, iar Cadillacul făcând la fel puțin mai târziu. Pe străzi fără nume, pe lângă case dărăpănate, prin fundăturile din zona uitată de lume situată Între șosele și râu, părintele Mike Încerca, nechibzuit, să scape. Vechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a se putea opri la timp. Călcă frâna, dar era prea târziu: Gremlinul verde grecesc se izbi de mașina din fața lui. Și apoi urmă Cadillacul. Milton se pregăti de impact. Dar În acel moment se petrecu un lucru uimitor. Auzi scrâșnet de metal zdrobit și de geamuri făcute țăndări, Însă zgomotul venea de la mașinile din față. Cât despre Cadillac, acesta nu Încetă nici o clipă să Înainteze. Se urcă peste mașina părintelui Mike. Spatele ciudat, Înclinat, al Gremlinului funcționă pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de Mihai Eminescu. Un tragic sfârșit: fiind în „mare trecere” către emisiunea de la ora 1700, la Radio UNISON, din 7 septembrie 1997, cu 19 ani mai târziu, un om care a trăit pentru o pasiune și-a frânt aripile în scrâșnetul roților unui autoturism condus la întâmplare. Toate deodată s-au spulberat și a survenit moartea ca un fapt al vieții, fiindcă viața este eternă... august, 2004 Elena Poamă Despre volum Gheorghe Zarafu Alexandru Poamă sau nostalgia copilăriei Un autor atras
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să strige, să-și agite brațele, să-i avertizeze cumva pe oamenii aceia, aflați prea departe de el ca să-l vadă ori să-l audă. Dintr-odată, însă, un freamăt confuz îndepărtat se ridică în vale, răsunând straniu, ca un scrâșnet, sub cerul plumburiu. în depărtare, Sebastianus văzu niște oameni revărsându-se în număr tot mai mare dinspre albia secată a râului. întreaga coloană se opri dintr-o dată și păru să șovăie pentru câteva clipe lungi, apoi fu parcă străbătută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
glas de femeie. Tânărul Simplicius fu cel dintâi care ridică privirea ochilor săi aprinși în direcția abatelui, adresându-i o întrebare mută, care însă nu fu răsplătită nici cu cea mai mică atenție. Zgomotul unor pași răsună pe dalele curții; scrâșnetul greoi al unor roți de căruță, apoi strigătele mai îndepărtate, venind din ulița ce cobora de la sihăstrie în vale, tăind desișul de brazi; în sfârșit, ecoul unor voci bărbătești, tot mai numeroase, care sporovăiau cu glas scăzut, temătoare, la câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un nor mare și alb ce trecea leneș și indiferent pe bucata de cer de deasupra lui. Auzi un galop, apoi imediat vocea precipitată a unui burgund: — Trebuie să mergem: le vin întăriri! După o clipă de tăcere, Balamber auzi scrâșnetul metalic al unei săbii ce intra în teacă și, puțin după aceea, vocea Fredianei: — Te las cu destinul tău, hunule. După câte se pare, e cineva căruia i-ai făcut un bine. Pentru mine, e destul atât. O pauză scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete hidoase de cai cu priviri urduroase și gingii dezgolite de mâini abile. Bătrânul era mai mult purtat decât se plimba prin mijlocul acestui sistem închis, cu mișcări aparent dezordonate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci mai degrabă scrâșnet de metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ajunseră goi ca un copil În pântecul mamei, iar groapa fu probabil suficient de adâncă, gloanțele se abătură asupra lor În rafale și atunci pământul Începu să răsune altfel. Zgomot Înfundat de pământ căzut. O tonă, două tone, aruncate Înăuntru. Scrâșnet metalic de lopată. Într-un mod cu totul excepțional, domnul Sammler reușise să se ridice la suprafață. Rar Îi trecea prin minte să considere asta o izbândă. Unde era izbânda? Ieșise scurmând pământul cu unghiile. Dacă ar fi fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vom întâlni... goblen cu fir de mătase goblen cu fir de mătase fata cu mandolină acorduri de septembrie întoarce în rotunjimi de copac cornișe împodobite cu hortensii înflorite printre castane pași șovăitori de bătrâni în landoul pictat cu crizanteme aurii scrâșnete de copii un șarpe vertical desparte amărăciuni de bucurii rugăciuni și iertări ne apropie de Dumnezeu stropi de ploaie sting arsuri ale frunzelor moarte confucius nedumerit se întreabă unde se duce lumina Antonella MOCANU <biography> Născută la Târgoviște în județul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
sunt misogin! - Domnu’ senator, parafrazându-l pe tatăl meu, vă spun că bărbații se împart în trei categorii: feminiști, afemeiați și complexați. Dumneavoastră din ce categorie faceți parte? Nu am auzit decât paharele când a săltat masa din țâțâni. Apoi scrâșnetul de dinți și am mai văzut mâna neveste-si cum îl strânge de cot și-l așază îndărăt pe scaun. Și tăcerea penibilă a celor din jur. Am coborât mai devreme decât ei fiindcă vaporul ne-a lăsat la Orșova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tocmai de pe deal. Întâmplător, locuința inspectoratului sanitar șef era prima de pe drumul de la livadă la Shahkot. Medicul ridică surprins privirea când ricșa, grație impulsului dat de o pantă lină de la nord de bungalow, alunecă până în fața verandei sale cu un scrâșnet sonor al frânelor. Domnul Chawla sări din scaunul său direct pe peticul de pietriș din fața trepetelor verandei și le urcă în fugă pentru a se posta amenințător în fața funcționarului oficial, neținând seama de urmele de noroi pe care pașii săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din față. Am aruncat o privire cu coada ochiului. Fielding și-a ridicat brațul drept, făcând semn Autocratului, dar privirea și direcția în care se îndrepta erau prea directe, fără nici o ezitare. Mașina a țâșnit înainte și a frânat în scrâșnet de roți. Fielding s-a liniștit A ficat un gest complicat, explicativ, supercandid. Și nu s-a întâmplat nimic. Drumul s-a degajat și noi ne-am continuat plimbarea. — Columbia, moșule... Chicago, L. A. , oriunde - în America, centrele noastre de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu o pânză din bumbac (baschetbaliști în acțiune), se uită la ceas (cu un gest moale și indiferent), se uită la mine. Ne-am aruncat câte o privire scurtă și încruntată. Ne-am ghicit unul pe celălalt A scos un scrâșnet ascuțit cu limba și dinții, după care a revenit la starea lui de plictiseală sau supărare sau dezgust Da, mi-a fost suficient să-i arunc o singură privire ca să-mi spun - femeile, sărmanele femei. Ele o încasează întotdeauna. Recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în buzunarele pantalonilor. Poponarii nu s-au dat niciodată la mine. Deși mă doare, trebuie să constat că nu sunt genul lor. Pur și simplu nu ne potrivim. Ceea ce nu ar fi o problemă. Dar, în timp ce traversam drumul plin de scrâșnet și gropi, am simțit obișnuita sporire a batjocurii și violenței, dar am simțit și altceva - am simțit cum greutatea mea, masa mea, carnea mea era cântărită, înregistrată, măsurată nu cu poftă, nu, dar cu o speculație carnală pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rupt. Pare doar mai rău decât e în realitate. Trebuie să recunosc că arăta groaznic - ca o gușă vulcanică. Și mi se părea că fața îmi era sfâșiată de la maxilar până la ochi. Orice mi se putea întâmpla acolo. Am auzit scrâșnetul cartilajului când am închis gura. Aud zornăitul țesuturilor când întorc capul. Un căscat ar fi o idee proastă. O, chiar foarte proastă. Maxilarul e înșelător de tare la pipăit - cel puțin deocamdată - deși pare să fie altul, cu totul alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]