982 matches
-
s-ar fi prăfuit mult și bine în acea amețitoare colecție Mari opere ale gândirii contemporane din biblioteca mea, dacă pictorul Romeo Niram nu mi-ar fi pus sub ochi ecuația energiei sub o nouă paternitate: „Brâncuși: E=mc2”. Puteam scrâșni printre dinți, puteam zâmbi zeflemitor sau cu un aer de generozitate paternalistă, puteam să ridic savant din sprâncene sau să bâigui vreo silabă cu iz anecdotic ― zarurile fuseseră aruncate. Așa că, neavând încotro, m-am întors, ca pe vremuri, la lecție
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
Nicolae , publicat în Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016. AMURG DE VISE Din nou lumină amurgului de toamnă Se contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vară. Ca într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă... Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stăpâni. Se adună într-un covor multicolor... Mânate de la spate de vântul sec și rece Precum o turmă rătăcita de ciobanul lor, Și-apoi se risipesc din nou gălăgioase. Pitindu-se
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
să mă uit înapoi. Pășesc fără cuvinte, dar tăcerea ... Citește mai mult AMURG DE VISEDin nou lumină amurgului de toamnaSe contopește strâns în mantia ruginita a frunzelor de astă vara.Ca într-un dans nebun, se învârtesc în horă, foșnesc, scrâșnesc, aleargă...Frunze dezlănțuite, scăpate din îmbrățișarea verde a pomilor stapani.Se adună într-un covor multicolor...Mânate de la spate de vântul sec și recePrecum o turmă rătăcita de ciobanul lor,Și-apoi se risipesc din nou galagioase.Pitindu-se care-n-cotro
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Să stai cu mine, cât te mai rugam...! Avem vreme, îmi răspundeai ades, În urma ta, nimic nu am cules. Erai atât de trist... și te-am iertat; Cum i-am iertat pe toți care-au plecat. Și parcă te aud, scrâșnind din dinți, Că timp nu ai avut să mă alinți. -Tu, care-mi bați în ușă, cine ești? -Sunt Următorul, vreau să mă-ncălzești; Eu nu te mint, viața e o școală, Alintată-ai fost... la mama-n poală. Referință
DE CE-AI PLECAT? PUTEAI SĂ MAI RĂMÂI... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354380_a_355709]
-
fagurul de aur/ al privi¬rii, s-adormi, tu, călător/ grăbit, pe care te-am cules drept/ talisman, din toamna asta,/ Miere și lumină..." (Talisman). Un singur poem iese din acest tipar, în sporul poeziei, în fond: "Mai treceau trenuri scrîșnind în amurg/ Un chiștoc de țigară fumat pe din două/ Bocănitul ritmic, aceeași plimbare banală,/ Papagalul și ceaiul,/ Constelația nouă/ Și gazeta cea nouă/ Și mantaua cea nouă..." (Papagalul și ceaiul). Poemele din Echinox sau solstițiu se scriu în balansul
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
le dea o lecție părinților și pătrunse val - vârtej în dormitorul acestora. În fața năvalei sale, ușa sări în lături. Prințișor și Narcisa tresăriră speriați. - Vlad, ce s-a întâmplat? - Vreau să aflați puterea fiului vostru! Ridică brațul drept în față scrâșnind din dinți și geamul ferestrei se făcu țăndări. Părinții nu pricepeau ce se petrece. -V-ați speriat de moarte!? - rânji el satisfăcut. Băiatul vostru deține puteri magice, nemărginite! Ar trebui să fiți mândri de mine! După acest eveniment, urmă o perioadă
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
ca hârtia și sărea sângele în mărgele roșii când erai atins de năpârcă! Femeile se opreau prin curți când trecea Urâtu, parcă le era teamă să respire, bărbații se opreau din trebăluit și îl urmăreau cu privirea, strângând pumnii și scrâșnind din măsele... “Grijania mamii lui”, rostea tata printre dinți! Toți băieții de pe stradă fuseseră șfichiuiți de năpârcă, ori pentru că scăpaseră vacile în lucernă, ori pentru că încercaseră să ia porumb de fiert! Urâtu era peste tot, de la câmpul Caramanului - aproape de calea
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
mare, a fost campionul vânătăilor atunci! Abia a ajuns acasă, cu cămașa lipită de crăpăturile pielii! Mama a înmuiat colțul basmalei în uleiul din paharul candelei și ungea rănile, să se desprindă cămașa. Tata a intrat pe ușă bufnind și scrâșnind din măsele: - Îl omor, ceara mamii lui, cu mâna mea îl omor, îi zdrobesc oasele, îl calc în picioare... -Taci omule și nu mai sudui! Lasă-l în plata Domnului! - Până la Dumnezeu îi dau eu de cheltuială, necuratul naibii! Tu
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
dintr-o minte zdruncinată: „Ce mi-ai făcut biletele? răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleștați d. Lefter.”, „Ce ai spus pe țigănește? urlă d. Lefter.” Îi ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să-mi scoți biletele! scrâșnește d. Lefter; să-mi scoți biletele, hoațo! Că te omor, mă-nțelegi? Te omor!” Insinuările de furt devin acuzație directă prin folosirea apelativului în vocativ hoațo. Virulența furiei se manifestă la nivel sintactic prin repetarea aproape identică a propozițiilor „Să
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
abataj, că sunt surprinși de o surpare a boltii. Trupul lui Boganici este prins sub bolovăni: Deodată, o ploaie de năruitura / Porni din înalt, si cură cu ură, / Tot mai larg cască moartea lacoma-i gură, / Tot mai crunt își scrâșnește deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta boltii -/ Trup tânăr, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o să mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gând al lui Silvester e să fugă, "dar un geamat-cuțit crunt în
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma călâului o s-o aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, capul retezat către cer să
CUŢITUL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357262_a_358591]
-
lui se confunda peretelui stâncos. Amesteca sânge cu salivă... A deschis arcul brațelor, a închis ochii și a văzut clar fiara... Întâi ochii: reci, limpezi, strălucitori. Privirile ei ucigătoare l-au înfiorat. A vârât degetele în pasta unei pietre și, scrâșnind, țipând de ură și respect pentru felină, a scos ochii și i-a fixat pe stâncă... Le freca întunericimea cu pastă sidefie, dându-le străluciri de fosfor... Acum colții și botul din sângele lui, din sucul de lemn și alte
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
Acasa > Cultural > Artistic > DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 326 din 22 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ferestrele se loveau cu furie, cadențat, scrâșnind a moarte...cerul vinețiu, parcă nu-și mai găsea locul , alergând în cele patru vânturi, scârțâind, văitându-se, luând foc, trăsnind ...într-un colț de cer parcă, o stea își găsise un dram de albastru și încerca să-l țină
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
de aproape. Și astăzi, și mâine și în veci de veci. În tot pământul, până la sfârșitul veacurilor, se cântă faptele voastre minunate, răbdarea voastră, chinurile, jertfa, nedreptățile ce le-ați suferit, mucenicia, cuvioșia, mărturisirea, arhieria. Unii, la prezența voastră, au scrâșnit din dinți. Și atunci și astăzi mai fac asta. Din păcate, și Iisus Hristos, din iconomie, dacă ar mai veni odată pe pământ oamenii L-ar mai răstigni, iar și iar... Poate nu pe față, poate în ascuns, poate pe la
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
probabil din mahon, castanie, lustruită, cu care mă ascundeam în spatele casei, printre buruienele înalte, umplând-o cu tutunul agățat la streașina casei, pus la uscat de Moromete, așa cum îl poreclisem pe tatăl meu, ce-și ducea calvarul colectivizării cu dinții scrâșnind, alături de ceilalți frați ai săi, cu originea lor sănătoasă, cărând-o în spate ca pe o malformație, transmisă din generație în generație. Încă de pe vremea aceea fusesem infectat (nu știu dacă termenul este tocmai potrivit), de incursiunile cinegetice cu becațele
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
Introspectie > DUELUL CU MOARTEA Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Sabia timpului Mușcă necruțătoare Din anii vieții mele. Nu curge sânge, ci amintiri. Tăișul ei Lasă urme adânci Pe fiecare clipă. Scrâșnește lama oțelului, Ca un vaiet ascuțit în noapte. Mă doare fiecare urmă, Ca și când ar fi prima. Mânerul sabiei Îl ține moartea. Negociez cu ea Cât să mă mai lase Să fac umbră pământului. Nici moartea nu cedează, nici eu, Fiecare
DUELUL CU MOARTEA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357757_a_359086]
-
Doamne, căpeteniile lui Tudor l-au trădat și l-au vândut vicleanului Ipsilante cu grecii lui, care l-au tăiat în bucățele și l-au aruncat într-o fântână lângă Târgoviște. - Și unde este tâlharul acesta netrebnic de Ipsilante? a scrâșnit Domnul din dinți, mânios foarte. - Unde să fie, Doamne, a oftat iar Sfântul Petru, zace pe fundul iadului, băgat până la gât în smoala fierbinte, împreună cu asasinul lui Burebista, cu trădătorii lui Decebal, cu toți trădătorii acestui neam nenorocit, Doamne, așa cum
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
ori pe copii de lângă mamă. I-am îmbrăcat în straie aspre, i-am încărcat cu arme grele și am biruit prin sânge și foc. Iar Hristos? El este figura luminată care Și-a întemeiat Împărăția pe dragoste. Pe când soldații pier scrâșnind din dinți, ostașii lui Hristos se sting cu zâmbetul pe buze în lupta pentru biruință. Și cât de neegale sunt armele. Întâlnim pe de o parte coaliția tuturor suveranilor din lume, cu armele lor nesfârșite și contracte cu peceți multe
PAŞTELE DREPTMĂRITORILOR CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 855 din 04 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344587_a_345916]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PE ȚĂRM Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului umbra ta acoperă urmele pașilor tăi... nisipul rece scrâșnește sub tălpile-ți prea grele... zbuciumul mării se sparge de țărm... cântec de amintiri tulburătoare, rebele ... doar luna-ți luminează tâmplele-argintii, iar briza te-nfășoară printre gânduri... ai revenit acolo unde n-ai mai fi vrut să vii... trecutul e
PE ŢĂRM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344695_a_346024]
-
nițel, Cum moare neștiutul, blândul porumbel, Și ca un tain ce nu s-a consumat, Pe stânca mă așez, unde valurile bat. 04-02-11 Mi-e dor de iarna casei mele Mi-e dor de iarna casei mele, de focul jucăuș scrâșnind în sobă, de țurțurii trosniți în dinți- copilăria mea cu acadele. Străbat zăpezile bătrâne, prin iernile de sticlă apăsat de ger, mă-ntorc nedumerit către copilul astăzi fără vârstă și... stingher. Orbecăiesc cu palmele pe un geam de gheață; ce
NUMĂRĂ-ŢI IZVOARELE! de STELIAN PLATON în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350743_a_352072]
-
minute, secundele adorm, pe somnul ce ne-apasă, în viața de artist minunea nu se vinde, apare în loc trist oceanul se revoltă în aer se cern ape. Sunt supărat și te lovesc mânie, cu ura încleștată în dinți de măcelar scrâșnesc și freamăt, trec peste amar până și el tot plânge, dânsul... Dracul. Poate m-am pus în ,,cheie sol" greșit partitura tremură a frig in simfonie prin nefiresc indus de ironie aplaud si mușc mărul interzis. Referință Bibliografică: Mărul interzis
MĂRUL INTERZIS de PETRU JIPA în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359054_a_360383]
-
Un tren cenușiu Și-n fiecare gară cobor Totdeauna eu. Șuieratul locomotivei Are rezonanță unui pustiu Unde nimicul e o poveste Pe care doar mecanicul o știe. Pe peronul pustiu Vântul matură timp Ușile se închid Se deschid singure Balamalele scrâșnesc A rugina și a moarte Sunetul pașilor mei Vorbesc cu resemnare Despre Marea Singurătate. Locomotivă pufnește lângă peron Așteptând încordata. Voi rămâne un timp pe aici Sa masor cu pașii tăcerea Iar cu genele clipă. O să-mi las sentimentele La
CĂLĂTORIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359319_a_360648]
-
treaptă, De axa lumii se scarpină câinii, Stă între urlete o vorbă-nțeleaptă, Cântă-n altare litanii nebunii ... ÎN NUMELE CRUCII Răstignit în tăcere la capătul lumii Sângele curge sleit în nisip; Ape duc spumele albe în funii, Cuiele-n oase scrâșnesc ruginit ... Trec pescăruși cu țipăt lugubru, Clipa cu viața odată s-a scurs, Chinul mărește retina și urlu Mirarea în mine că eu nu-s Isus ... Fanatică-i lumea ce crede-n religii Și arde firescul pe rugul încins; Fiara
POEME ALESE de ALENSIS DE NOBILIS în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359357_a_360686]
-
sunt vinovat de-alegerea făcută-n cer. Ori crezi că-n spate te-am lucrat? Nu doar că-i practic imposibil cu Domnul să te târguiești, dar alta-i conduita mea: Mi-ești drag și vreau să mă-ndrăgești! Cain: (scrâșnind din dinți) Să taci din gură, secătură, că nu mai sunt stăpân pe mine! Vrei armonie și iubire când jertfa mi-a adus rușine? O, ce de ură-am adunat de când te știu și până azi! Chiar firea ta mă
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
spintecă văzduhul și ajunse deasupra mașinii. - Strănepote, încetează cu neroziile! Părăsește acel trup, căci în el sălășluiește un suflet arvunit diavolului! - Nu-ți ține vicleșugul, străbunicule! - se auzi un rânjet din autoturism. Vulturul prinse mașina cu ghearele-i puternice. Roțile scrâșniră pe asfalt frânând brusc, dar la fel de brusc demarară trântind pasărea printre țancuri și brazi. Ofensat, Contele își desfăcu mantia neagră și urmărirea reîncepu. Mașina parcă alerga singură. Toate comenzile se blocară și deveni un robot scăpat de sub control. În acel
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]