975 matches
-
al vulgatei și al lui vulgum pecus. De stirpe joasă, de traducere bună. Asta fiindcă noi, odrasle curioase ale creștinismului, îi venerăm pe Sfîntul Ioan și pe Sfîntul Duh, pentru care îi sîntem îndatorați Sfîntului Ieronim, inventatorul Vulgatei cu majusculă, scrib meticulos și desțelenitor care a înlocuit textele în ebraică cu cele în latină, pe atunci limbă vulgară. Martori ai dispariției socialismului, respectăm spiritul utopiei. De asemenea, ne place să ne prezentăm omagiile fondatorului saint-simonismului, acel biet conte de Saint-Simon, fiindcă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
politice. Mediumul este de natură reversibilă: el permite spiritului să devină forță și forței să se transforme în spirit. Nu-i de mirare că acest Ianus cu dublă intrare interesează în același timp și sabia, și sfeștocul, și Prințul, și Scribul, și omul de afaceri, și omul influent. Distincția violență simbolică/violență fizică răspunde dublei naturi, iar în fața liantului politic a se revedea imaginea Leviathanului putem așeza față în față "Intelectualitatea" și "Statul", cu "Mediile" la mijloc, și putem determina funcționarea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
joc fără miză, ieri, între librar și Principe, iar astăzi, între ziarist și ministru. Cu cît primul este mai puternic și mai sigur pe el, cu atît cel de-al doilea este mai umil și mai precar. Veți găsi în Scribul o scurtă descriere a jocului de alternanță dintre puterea politică și puterea intelectuală: cînd coboară una, cealaltă urcă, și invers. O demonstrează atît istoria Franței, cît și istoria fiecărei Republici în parte. Sistemul vaselor comunicante a cunoscut o versiune cantitativă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
propriile exigențe ecologice. Redescoperim cu plăcere limbajul medieval al imaginilor și vechile arte ale cuvîntului, virtuțile rîsului, ale absurdului, ale digresiunii, această cultură populară comică și carnavalescă evocată de Bahtin cu referire la Rabelais. În noul spațiu public, retorii înlocuiesc scribii, în timp ce în prim-planul politic revin înlocuitorii doctrinari ai "modernismului reacționar", cultivat de tradiționaliștii noștri din perioada interbelică. În dorințele noastre, laserele, amplificatorii și decibelii produc din nou un întreg univers emoțional și tribal, bogat în revivals și farmece. Trezesc
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
împotriva lui Jean Guitton, charisma împotriva academismului. Adevărul rostit prin viu grai contra spunerii adevărului, sufletul contra culturii. Best-seller-ul exploziv contra tirajului scăzut cu vînzare lentă. Este, ar fi spus Michelet, locuitorul de la munte împotriva celui din Gironde, inspirația împotriva scribului, spiritul credinței împotriva spiritului legilor. Or se întîmplă ca, paradoxal, filiația Cărnii, populistă, să fie mai mult autoritară, iar cea a Cuvîntului, elitistă, mai mult liberală. Cu imaginea-sunet, familia Walesa are șanse reale de a cîștiga teren pretutindeni. Astăzi, prioritatea
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
grup, o societate fără amintiri își croiesc cu mare dificultate un viitor care să le fie propriu. Nașterea concomitentă a agriculturii și a scrierii, a crestăturii în piatră și a aratului, comunitatea originară a argilei și a humusului au alăturat scribul și țăranul. Brăzdarul și pana. Pagina cărților noastre vine din latinescul pagus, care înseamnă "cîmp cultivat", iar scrierea greacă numită boustrophédon, care merge de la dreapta la stînga și de la stînga la dreapta, răstoarnă căruța-n drum. Sînt fapte de istorie
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
refăcând! ”, prin ceea ce aduc ei de pe pământ , adică informația în care oamenii transformă materia. Acest lucru e foarte clar expus în : “Cuvintele (s.n.) de Putere, smulse din mine (omul, n.n.) sunt singura hrană ce în viață te ține”; sau: “Eu, scribul Osiris Ani, în Ființa mea, aduc o substanță care poate fi dată zeilor, ca ofrandă”. Frapează similitudinea cu cele menționate în Upanișade, privind menținerea în viață a zeilor de către oameni (v. §II.4.3.7). Atunci când, după câteva reîn“carnări
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
ca înțelepciuni propedeutice, pregătitoare, pentru creștinism, beneficiază de un avantaj asupra concepțiilor realmente ostile idealului ascetic catolic. Și apoi, cartea antică servește ca exercițiu mnemotehnic accesoriu, într-o epocă în care primează oralitatea și transmiterea verbală. Discursul evanescent, neconsemnat de scribi ori de copiști, este pierdut pentru totdeauna. Așa s-a întâmplat și cu învățăturile orale ale lui Platon probabil foarte diferite de cele din textele care ne-au rămas. Obstacol al oralității așadar. Apoi obstacolul fragilității suportului: papirusul egiptean la
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și încoace în turnul său, vorbește unei terțe persoane care scrie. O terță persoană despre care nu știm nimic. Un servitor? Un prieten? Nu se știe... Dar o putem constata în patru rânduri: Montaigne spune chiar că unul din acești scribi, necinstit, a plecat într-o zi ducând sub braț un teanc de foi scrise sub dictare și nu s-a mai întors niciodată... Poate că există chiar undeva niște capitole necunoscute ale manuscrisului princeps! Montaigne susține că are văzul bun
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
fascinează. Castelul lui Montaigne constituie oare o Romă miniaturală edificată prin voința tatălui său? El își face castel în castelul - citadela interioară a lui Marc Aureliu... - cu faimosul său turn. Iar acolo, în compania celor vechi, având ca martor un scrib, el vorbește, își vorbește și nu mai contenește cu acest flux de cuvinte notate de scribul necunoscut al unei capodopere universale. Scrisul nu-i marea lui pasiune... în călătoria spre Italia, el parcurge Europa cu un grup de prieteni în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face castel în castelul - citadela interioară a lui Marc Aureliu... - cu faimosul său turn. Iar acolo, în compania celor vechi, având ca martor un scrib, el vorbește, își vorbește și nu mai contenește cu acest flux de cuvinte notate de scribul necunoscut al unei capodopere universale. Scrisul nu-i marea lui pasiune... în călătoria spre Italia, el parcurge Europa cu un grup de prieteni în care se află și o persoană despre care nu știm nimic dar care ține până în cele
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta, încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători, mari meșteri în cuvinte, disciplina nu duce lipsă de ei. Practicienii, în schimb, par o marfă mult mai rară. Oameni care găsesc ceva și trăiesc în conformitate cu găselnițele lor, indivizi solicitați de gândire și convertiți la înțelepciune, performanța
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
precis, traducător și adnotator al textului Bibliei în limba latină. Că astfel de misiuni au putut reveni unor indivizi atât de puțin scrupuloși, cinstiți și loiali spune multe despre ideea pe care ne-o putem face despre acea masă de scribi care confecționează creștinismul plecând de la un Iisus de ficțiune între sfârșitul secolului al IV-lea și începutul secolului al V-lea din era noastră... Dughenile în care se elaborează fabulația creștină presupun o elogiere a textelor biblice simultan cu încropirea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
obișnuia să se întâlnească cu scriitorii de seamă ai epocii la Catedra sa de la facultate. În prezența profesorului și a asistenților săi, autorii citeau din opera lor și răspundeau la întrebări cu caracter biografic. Cineva lua note amănunțite (de obicei „scribul” era Valeriu Ciobanu) și manuscrisul devenea document istorico-literar. În acest mod au fost chestionați Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Vasile Voiculescu ș.a. În momentul când președintele Academiei, Traian Săvulescu, tatonează posibilitatea înființării unei rețele de institute, G.
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
teme și tehnici exersate adesea cu rafinament de intelectualii români. Cultura a fost parțial salvată prin aceste jocuri bizantine subtile, în vreme ce societatea a rămas aproape imună la mesajul lor. Cei care au deschis calea compromisului, în anii ’50, au fost scribii. Ei sunt exponenții modelului cultural jdanovist și au consacrat dependența culturală față de regim. În „obsedantul deceniu“ ei au creat realismul socialist, iar în anii ’80 hagiografia oficială. La sfârșitul anilor ’50, atunci când Gheorghiu-Dej a arătat primele semne ale independenței față de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
afecteze prin nimic bazele sistemului. În schimb, negocierea contractului dintre putere și societate a fost apanajul negustorilor. La fel ca și călugării, ei au apărat diversitatea în cultură și nu în societate. Negustorii au asigurat legătura dintre dizidenți și servilismul scribilor. Cum numai în ficțiune se putea discuta despre morală ori justiție socială, scriitorul a fost aproape singurul care a avut apanajul de a chestiona societatea, în condițiile în care această șansă le-a fost refuzată istoricilor, sociologilor și jurnaliștilor, subordonați
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ori justiție socială, scriitorul a fost aproape singurul care a avut apanajul de a chestiona societatea, în condițiile în care această șansă le-a fost refuzată istoricilor, sociologilor și jurnaliștilor, subordonați aproape integral rigorilor ideologice ale regimului 27. Trădată de scribi, cultura română sub comunism a fost salvată de călugări și negustori. Acest fapt a făcut ca dizidența intelectuală să fie târzie, izolată și relativ ineficientă, apărând abia la sfârșitul anilor ’70. Dizidența internă nu a generat însă o mișcare de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
intrigante. Nu mai studiem istoria În acest caz? Ce facem cu aceste componente care fac parte dintr-un carnavalesc contextual și dintr-o epicitate pitorească ori picantă? Nu analizăm și partea aceasta a istoriei? Marius Jucan: Eu vorbesc de atitudinea scribului istoriei; Ovidiu ne-o arată În oglinzile acestui scrib. Ovidiu Pecican: Vreau să spun două vorbe referitor la o idee extrem de interesantă - mulțumesc pentru ea, Marius. Este vorba despre această Întâlnire a istoriei hegeliene cu monumentul, cu o anume centralitate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
facem cu aceste componente care fac parte dintr-un carnavalesc contextual și dintr-o epicitate pitorească ori picantă? Nu analizăm și partea aceasta a istoriei? Marius Jucan: Eu vorbesc de atitudinea scribului istoriei; Ovidiu ne-o arată În oglinzile acestui scrib. Ovidiu Pecican: Vreau să spun două vorbe referitor la o idee extrem de interesantă - mulțumesc pentru ea, Marius. Este vorba despre această Întâlnire a istoriei hegeliene cu monumentul, cu o anume centralitate a faptului istoric, pe de altă parte cu o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate (poezie, proză, dramaturgie, traduceri), ci și în cadrul aceluiași gen. Tot astfel, proza sa (Paștele cailor, 1970, Povestea minunatelor călătorii, 1973, Vânătoare de tigri în Sakartvelo, 1976, Elfi la Brusa, 1979, Babilonul, 1981, Scribul și închipuirea, 1984) pendulează între lirism, fantastic, parabolă, eseu, reportaj, dovedind o fantezie debordantă și o deplină însușire a tehnicilor prozei moderniste. A mai publicat proze, poezii, teatru pentru copii și traduceri. SCRIERI: Iadeș, București, 1967; Vânătorile, București, 1969; Farfurii
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
București, 1973; Culoare și aromă. Melanholii, București, 1974; Imnuri, București, 1974; Vânătoare de tigri în Sakartvelo, București, 1976; Meteoritul care a uitat să cadă, București, 1977; Elfi la Brusa, București, 1979; Vânătorile, postfață Al. Condeescu, București, 1981; Babilonul, București, 1981; Scribul și închipuirea, București, 1984; Ioan Metafora, București, 1986; Faraonul, București, 1996; Evanghelia după Ioan Metafora, București, 1997. Traduceri: Antologia poeziei gruzine (sec. XII-XIX), pref. Marcel Petrișor, București, 1974; Blaje Koneski, Poeme, pref. Dinu Flămând, București, 1975; Bessiki, Oștile tristeții, Iași
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
și clasicizarea urmează nu cultivarea unei anume forme poetice, ci câteva direcții tematice: artistul ca disciplinator al realității amorfe a limbajului căruia îi impune forma gândirii sale, refuzul realității - fie în formele ei grotești, fie în cele banal cotidiene; rolul scribului - al celui ce consemnează - în raport cu cel ce făptuiește; fascinația și refuzul măștii; căutarea unei unio mystica cu esența spre care poezia poate fi o cale. În analiza oricărui poem al lui D. sunt importante situarea lui într-un anume context
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
lupta cu iluzia istoriei imediate - în lumea văzutelor, lupta pentru a păstra iluzia ideii de Dumnezeu - în lumea nevăzutelor. Pentru alegoria inserării în istorie, poemul Vânătoare cu șoim (replică la Poetul cu șoimul pe umăr de Nichita Stănescu) este reprezentativ: scribul este cel ce ucide atotputernicului domnitor iluzia cum că gloria lui va străbate lumea. „Visai să pui în locul stelei sus/ Obscura stemă a domniei tale”, sună replica la autoamăgirea celui puternic că va învinge moartea. Iar la gândul că șoimul
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
întâmplat, există afirmații contradictorii. Una dintre ele caută să convingă că toate atitudinile, opiniile și luările de poziție pe care G. le inserează în text aparțin de fapt lui Constantin Brâncoveanu, voievodul - personaj, patron, inspirator și cenzor, prezent mereu în preajma scribului însărcinat cu redactarea „jurnalului de curte”. Mai mult, a fost evocată și participarea directă a stolnicului Constantin Cantacuzino, în dubla ipostază de revizor al concepției generale și de stilizator al formulării. O altă constatare a fixat imaginea unui text amalgamat
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
despre scriitori disidenți (de la Paul Goma la Dorin Tudoran) și cărți interzise de cenzură, despre „cărți amânate”, toate acestea alcătuind „camera obscură a literaturii noastre”. Conceptele operaționale care dirijează clasificarea sunt în acord cu disocierea operată de Sorin Alexandrescu între „scrib”, „scriitor” și „disident”. Criticul a mai publicat, în 1999, un jurnal intelectual al călătoriei de cincisprezece zile în China. Notația scrupuloasă e contrapunctată de reveria cărturărească și chiar poetică: la un moment dat, autorul compune un „poem”, numind, unul după
HOLBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]