570 matches
-
forme se atinseră și scânteile se produseră în rețeaua lui. Se transferă rapid alunecând în solul pe care ajunseră să se proptească membrele cu terminații segmentate. Echilibrarea se instală imediat, cu toate că rețeaua continua să înregistreze apropiata descărcare energetică incomensurabilă. Tentația scrijeli adânc în câteva racorduri, dar Shri-Kr nu cedă. „Niciodată încă odată”. Căută o altă formă care să îl poziționeze avantajos față de forma pe care tocmai o părăsise și a cărei amprentare nu reușise să o încheie cu succes și găsi
REGULA DE BAZĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381549_a_382878]
-
Îmi conturează trecutul, prezentul și viitorul, într-o îmbrățișare dincolo de dureri trăite, bucurii și speranțe, izvorâta din vârful cotidian de condei îndrăgostit. Așa, îmi trece viața, iubirea prin urechile acului, din prima și prin vârf, cotidian, de condei îndrăgostit. Îmi scrijelește-n inima ofrande noi, pe altarul scrierii despre mine, despre tine, despre oameni și lucruri, despre viața. Sunt prinsă-n mrejele condeiului îndrăgostit precum șarpele, în mrejele dresoarei. ................................. Mă plume prend la position de l’étonnement, attendant de me réveiller
LA PLUME AMOUREUSE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374623_a_375952]
-
ființei mele Timpu-si strecoară secundele haihui, Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre, Spulberandu-l în aer, nepăsătoare. În biserică mea e-o toaca Ce-și zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață, Asurzindu-ma. Pe marmură fetei mele, Vântul scrijelește cu cioburi de sticlă Hieroglife bizare, Desfigurandu-ma. În închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică, Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul, Și eu, Rătăcind... Citește mai mult În clepsidra
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
clepsidra ființei meleTimpu-si strecoară secundele haihui,Așa cum eu cern nisipul prin sita mâinilor aspre,Spulberandu-l în aer, nepasatoare.In biserică mea e-o toacaCe-si zdrăngăne disperarea în tâmple de gheață,Asurzindu-ma.Pe marmură fetei mele,Vântul scrijelește cu cioburi de sticlaHieroglife bizare,Desfigurandu-ma.In închisoarea mea nu sunt păsări, nu e lumină, nu sunt răsărituri de soare, nici muzică,Sunt doar secundele haihui, si toaca, și vântul,Si eu,Rătăcind...... VII. OAMENI ȘI POVEȘTI PE PORTATIVUL
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cheamă vară acasă, Cu ochi de mure răscoapte, mustind, Cu gust de frăguțe pe buze, La urechi cu cireșe pietroase, Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește, Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele, Scrijelite pe petale de maci sângerii, Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belșugului. Mă cheamă dealurile verzi și luminoase Pe care ma rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cheamă vară acasă,Cu ochi de mure răscoapte, mustind,Cu gust de frăguțe pe buze,La urechi cu cireșe pietroase,Cu chip de floarea-soarelui râzând ștrengărește,Cu glas de domnită bucălata și bălaie, În părul căreia sălășluiesc basmele copilăriei mele,Scrijelite pe petale de maci sângerii,Prinși în cununa-i de regina a tinereții și belsugului.Ma cheamă dealurile verzi și luminoasePe care ma rostogoleam,Copil fiind,Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume.Ma cheamă dorul nebun
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul scrijeliți pe piele, scrijeliți în inimile și gândurile lor. Oricâte cuvinte ar mai fi avut să-și spună, înțelesurile lor nu se pierd cu timpul, ci capătă noi însușiri: completarea, permanența, indestructibila legare. Veșnicia! „În visul copilului” - da, copilul este primul
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul scrijeliți pe piele, scrijeliți în inimile și gândurile lor. Oricâte cuvinte ar mai fi avut să-și spună, înțelesurile lor nu se pierd cu timpul, ci capătă noi însușiri: completarea, permanența, indestructibila legare. Veșnicia! „În visul copilului” - da, copilul este primul care recepționează corect
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
lumina țigării îmi contura estompat sânii cucerisem definitiv teritorii underground m-am dezbrăcat și de lumina albastră dansau tribal cuvintele-ntre noi m-ai privit în ochi ca la ultimul sabat sunt orbi ce pipăie cuvinte snoabe pe epidermă am scrijelit vitralii mi-am lipit urechea diformă de sufletul tău nud pictez freamătul mării în palmele tale nu aprinde lumina cerului vom mutila irișii nostalgici inimi goale Referință Bibliografică: Nostalgie cu nud / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1318
NOSTALGIE CU NUD de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1318 din 10 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371298_a_372627]
-
patrona un lac și el pictat cu talent. Deodată, am făcut ochii mari. Din apă se ivi un trup de femeie. Pe brațe ducea un paner cu inițialele mele. În coș - câteva gutui și o hârtie mototolită pe care cineva scrijelise ceva: prizoniera de toamnă a evadat?! Era tânără și o invidiam pentru asta. Stăpână pe gesturi, se apropie de David: - Ai aici zarul pe care mi l-ai dăruit în târgul dintre anotimpuri. Și cele două monede din care ai
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BRAȚE NOI Autor: Gabriel Dragnea Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt, poate
BRAȚE NOI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375079_a_376408]
-
băiat. Maria îl îngrijește timp de doi ani, atâta timp cât permit legile Sovietice. În continuare, asemenea copii sunt crescuți în orfelinate ca simple numere fiind considerați copiii lui Stalin. Maria are grijă să-i dea însă un nume copilului și îi scrijelește pe antebraț numele de Mircea. La o nouă încercare de evadare Maria este împușcată, iar tatăl copilului rămâne marcat pe veci atât de tragicul eveniment cât și de viață din gulag unde rămână timp de 12 ani până la moartea marelui
RECENZIE DE CARTE: „TEMA PENTRU ACASĂ” DE NICOLAE DABIJA de NICHOLAS DIMA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375044_a_376373]
-
corp și ciocurile întredeschise, picoteau. Din când în când, câte o pleoapa li se întredeschidea leneș, lăsând să se întrevadă - ca pe o mărgică de sticlă viu colorată - ochiul adormit. Plictisindu-se de desenele pe care tot încercase să le scrijelească până atunci cu colțul ascuțit al unei pietricele, pe pământul împietrit de uscăciune, Aurelia se ridică aruncând-o din mână și privi cu speranță, spre curtea vecină, de unde, de obicei, răzbătea strigătul arțăgos al mătușii Florica, mereu în război cu
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
Oravița? Iudit: Foarte vag. În ’47 am fost ultima dată, aveam vreo unsprezece ani. Bunicii locuiau în curtea sinagogii. Nu a rămas nimic din sinagogă și nici din casa aia. Cimitirul, unde este înmormântat bunicul, a fost devastat și mormintele scrijelite cu înscrieri fasciste. Nu mai există evrei în Oravița. La bunici era o gospodărie cașer nemaipomenită. Bunica făcea castraveți murați în borcane de 20 de litri! (Râdem) Bunicul a fost foarte sever cu mâncarea rituală, nu admitea excepții. Noi o
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375451_a_376780]
-
SĂ PLÂNGI, MI-A ZIS DUMNEZEU Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2350 din 07 iunie 2017 Toate Articolele Autorului nu-mi aduc prea bine aminte zâmbetul lui și nici ultimele îmbrățișări știu doar că pe întunericul din noapte scrijeleam cu unghiile - TATA tăcut de sub umbra rămasă undeva în timp mă privea Dumnezeu de parcă nu s-ar fi întâmplat mai nimic până în ziua în care mi-a șoptit întoarce-te în lumină și în zborul de pasăre niciodată în umbrele
ÎNVAŢĂ SĂ PLÂNGI, MI-A ZIS DUMNEZEU de TEODOR DUME în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371831_a_373160]
-
și m-am uitat o dată în jos și o dată în sus. Ceva s-a schimbat. Acum văd luminița de la capătul tunelului, dar nu sus, e jos și-mi spune că mă cheamă. M-am înapoiat în mica peșteră și am scrijelit numele meu pe perete alături de o dedicație : « Întotdeauna găsești șanse să iubești ! ». Am lăsat piatră din mână și mi-am rupt ață care ma ținea legată de trecut. M-am uitat încă o dată în urmă mea, am zâmbit și apoi
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
într-o zi vei regreta că nu mai întâlnit și vântul flutură buzele ca frunzele toamna și ochii tăi erau mărgele de șoapte pe piept necunoscut Poate într-o zi ne vom oferi din nou bilețele de ceară cu semne scrijelite de dorința dragostei târzie cu stelele unei seri rătăcite pe poșeta de goblen Poate într-o zi adierea de vânt îți aduce numele meu cum furtuna de vară în paharul cu apă rămas pe terasa în care am băut amintirea
ADIERE DE VÂNT, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1846 din 20 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371054_a_372383]
-
rănilor intervenind rapid (după cea mai mare probabilitate), acest fapt întărata atât pe calau cât și mai mult pe comandantul Latronianus... Altfel, neexplicandu-se cum au putut rezista biciuirilor repetate cu acele arme albe cu țepi de fier, ce le scrijelea carnea în adânc... Filmul de mai jos sugerează faptul că însuși călâul obosea și adus la epuizare vedea că nu are nici un efect 'muncă' lui de a biciui... Dacă ne-am putea închipui vreodată acest sinistru act și repetiția la
PRIMII MARTIRI AI TINUTULUI, ASTION SI EPICTET, MOTIV DE PELERINAJ LA CETATEA HALMYRIS de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344748_a_346077]
-
reguli. E absolut uimitor cum se alcătuiesc aceste prefaceri. Limbajul metaforic scoate la iveală imagini de negrăit. Până la urmă, concluzia este: “sub scoarța polară freamătă / același suflet de cireș”. Și altundeva: “luna s-a spart de necaz, / adun cioburi să scrijelesc pe cer un soare”, sau: “miros de suflet cosit prea devreme” ; “ascult cum râde luna la picioare / când tu mi-o dăruiești”; “mă agăț de fiecare deget de lumină” ș.a. Mihaela Aionesei este poeta care face din simplu amănunt, un
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
în pofida timpului, „spinilor”, palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul scrijeliți pe piele, scrijeliți în inimile și gândurile lor. Oricâte cuvinte ar mai fi avut să-și spună, înțelesurile lor nu se pierd cu timpul, ci capătă noi însușiri: completarea, permanența, indestructibila legare. Veșnicia! „În visul copilului” - da, copilul este primul
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
palierelor reale sau ireale suite sau coborâte de unul din doi sau de amândoi, ușilor închise și deschiderile lor pe alte tărâmuri, se datorează doar fluidului magic ce i-a legat pe vecie. Rămân unul în altul scrijeliți pe piele, scrijeliți în inimile și gândurile lor. Oricâte cuvinte ar mai fi avut să-și spună, înțelesurile lor nu se pierd cu timpul, ci capătă noi însușiri: completarea, permanența, indestructibila legare. Veșnicia! „În visul copilului” - da, copilul este primul care recepționează corect
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
830 din 09 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului noul cod din două cuvinte hărțile ascunse sub insule otrăvite miroseau a vechi și a pericol după ploi acide sub tălpi aspre de bocanci scârțâiau a uitare sau cântau a tristețe altele scrijelite pe cranii de sclavi traversau în sticle oceane odată cu fragmente roșii însemnate cu x plutind undeva în stomacul unui pește rătăcit din cufere putrezite tezaurul curge pe nisip albastru lăcrimând în temple de piatră toate drumurile par închise pirați coji
NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345798_a_347127]
-
să citez integral un poem care mi se pare unul dintre cele mai reușite pentru sensibilitatea care-i tutelează sintagmele: nu mai mușca/din pâinea săracului!/- spunea gândul,/când mă aruncam vultur/ asupra unui cuvânt frumos.../ cu un băț ascuțit,/ scrijeleam nisipul./ acum desenez cuvintele cuminți/în semicercuri. șerpi ai valorilor,/înghit capetele căutărilor/apoi,/se leagănă unele pe altele,/ reinventând rostirea./ acolo sunt./ nu mai mușc./râd...(Stare 10) Aș fi vrut ca acest volum să fie ceva mai cuprinzător
CU ÎNCREDERE, DESPRE POEZIE DE DOAMNA IOLANDA MALAMEN (PREFAŢĂ LA VOLUMUL GEOMETRIA SUFLETULUI ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345998_a_347327]
-
Au izbucnit dezastre. Când în periplu-ți solitar Vei mai avea răbdare, Cioplește ca un cărturar Ode nemuritoare. Nu alerga spre asfințit Cu gândul la himere, Că-n veacul nostru ipocrit Vei sfârși la galere. Când obosit vei renunța Să scrijelești cuvinte, Abia atunci te-or denunța Adepții de morminte. LAS TIMPUL Las timpul să zboare, Eu nu am răgaz, Lumea trecătoare Râde de necaz. Soarele apune Peste-o țară frântă, Stele fără nume Rareori cuvântă. Bat în miez de noapte
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]
-
pădurii, Versul de iubire, Gândul aventurii. Goarna sună moartea, Ca-ntr-o melodramă, Să citească-n cartea Codrului de-aramă. Zboară-n toiul nopții Pasărea furtunii, La îndemnul sorții Spre casa Nebunii Din noian de gânduri Unul, bată-l vina, Scrijelea pe scânduri C-a sosit furtuna. A PLECAT UN OM TĂCUT A murit tăcând un om, Un sătean, un simplu gnom, Ce-asculta cum glia geme Împroșcată cu blesteme. A plecat un om tăcut Spre-un tărâm necunoscut, Visător s-ajungă-n
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347921_a_349250]