372 matches
-
față de ideea scrisă ( deși cameră să, înțesata de cărți, induce inspirația, asigură starea de securitate, el își închipuie, trăiește ficțiunea). Transferul în planul imaginar este atat de intens, încât se identifică unui Dumnezeu domestic: ,,Lumea sărbătorii căreia mâinile Prin actul scriptural, memoria, imaginația altcuiva sunt însușite, iar creația, sub semnul pefecțiunii simbolizate de cifră magică șapte, devine reflectare a omenescului, fiecare decoperindu-se pe șine :,,Șapte cuvinte în care tot ce a fost viu se cuprinde...” Chiar scriitorul are revelația propriei identități
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
model este cel al fundamentalismului definit ca antielitism. În joc este reacția frustrată, deseori elementară, a categoriilor sociale paupere din întregul Occident. Reacția presupune, printre altele, o reconvertire în cadrul noilor mișcări religioase, creștine și orientale, ce se bazează pe fundamentele scripturale și sacre. Poate cel mai specta culos exemplu este cel al teleevenghelismului American. Sute de mii de oameni se lasă fascinați de charisma unor lideri religioși, excelenți vorbi tori și manipulatori ai unor discursuri antielitiste și populare în raport cu Biserica și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
reguli și al unui mecanism de generare. Setul de reguli ar include afirmații, axiome, propoziții elementare, ultime, nede com pozabile. Ele ar putea fi următoarele: „Există fundamentalism religios”; „adevărul se află doar în Sfânta Scriptură”; „religia însemnă întoarcere la bazele scripturale ale credinței”. Odată enunțate aceste reguli, ele se vor combina în virtutea unui mecanism mental de generare a interpretărilor. Teoretic, aceste interpretări sunt infinite. Genetic și funcțional, ele sunt perfect egale. Teologic, social și moral există mari diferențe între un model
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
aceea? Greu de spus, pentru că oamenii sunt cei care conced o anumită doză de veridicitate unei variante sau alteia de fundamentalism. Este cu putință ca versiunea primă să fie cea 225Fundamentalismul religios adevărată. conform acesteia, fundamentalismul înseamnă întoarcea la bazele scripturale ale credinței, adică la fundamente. Așa gândea în 1920 baptistul curtis lee laws. Or, dincolo de acest fapt posibil, există adevăruri construite social cu privire la celelalte forme de fundamentalism. Între adevărurile acestor fundamentalisme există luptă, competiție. Unele pierd (cele mai multe), altele câștigă. revenind
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
umorului, înveselitor, ci al unui ironist: acid, pieziș, interogativ. Nu cred că m-am amuzat de-a binelea vreodată în prezența sa. Ca pregătire, era un romanist integral, cu pilonul de bază în franceză, însă tip oral, cu puține antecedente scripturale, obligat abia în ultimul deceniu să redacteze cursuri, ba să treacă și un doctorat. Redactor la „Ateneu”, am avut rareori de-a face cu textele lui: nu priveau „sectorul” meu. Deși nu era în relații cordiale cu cei din redacție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
2010. 20. Premiul de excelență pentru Întreaga activitate literară, conferit de Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași, 20 octombrie 2011. 1062 1063 CUPRINS Volumul I pag. Prefață de Prof.dr. Elena-Brândușa Steiciuc : Eugen Dimitriu sau corespondența literară Între document și model scriptural..................... 4 Cuvântul autorului................................................................................. . 7 Scrisori emise..................................................................................... .... 15 Scrisori primite................................................................................... .... 279 Volumul II Scrisori primite................................................................................... .... 499 Anexă..................................................................................... ................ 1057 1064
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de la Înălțimi gnomice rațiunea istorică recentă prin Întruchipări memorabile (cu adagiul : dați toată importanța lucrurilor care se văd, căutați Înaintea lor) : este vorba despre literatura lui Michel Houellebecq, unde naratorul povestește mereu din viitor. Între miniși maxiexistă Încă o paradigmă scripturală despre care se vorbește destul de mult la noi, care se practică În siaj : autoficțiunea. Deși apare Înaintea blogurilor, e limpede că autoficțiunea anunță literatura de blog, sprijinită pe două principii: cel democratic al literaturii de masă, conform căruia oricine știe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Franța Însă continuă să dăinuie, dar, semn irefutabil de Îmbătrînire, este astăzi confirmată cu statutul de doctrină academică: literatura adevărată este poetică: Chevillard, Echenoz - toată literatura Minuit, În curs de monumentalizare - au o dimensiune poetică (ludică, loufoque, umorală, adînc scripturală, intertextuală: poetică) a cărei existență este demonstrată În teze de doctorat. Ajungem la capitolul 5 al cărții, cel mai interesant, Un métier d’ignorance, un eseu el Însuși de 60 de pagini care vorbește despre condiția mundană a poeziei Înțeleasă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scurta introducere, autorul crede că specificitatea romanului ultimei sute de ani se regăsește În “interogațiile asupra sensului, pertinenței și legitimității sale”. Romanul de secol XX devine un “roman critic”, introspectiv. Literatura, cu alte cuvinte, este dublată de metaliteratură, fiecare gest scriptural apare Însoțit de notația rezonanței lui, În conștiința individuală a scriitorului, În cea colectivă a “cititorului”, În extremitatea În construcție a istoriei literaturii. Criticul francez confirmă, În avatarurile romanului francez de secol XX, manifestarea unei crize a reprezentării, vindecată azi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În total contracurent În Franța contemporană și, În fine, abordarea unei tematici coagulate În jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemoran: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin În versiune franceză). Prima dimensiune a literaturii sale, cea scripturală, este, dintre toate, cea care contează cel mai puțin În evaluarea locului ocupat de romancier În conștiința publică. Ea nu este totuși de neglijat. Într-o literatură unde bravurile scriiturii, serpentinele sintaxei și explorarea minuțioasă a fagurelui lexical constitruie argumentele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
are vârsta adulților de azi), de veleitățile științifice afișate, cu nuanțe mesianice, primează și anulează judecata avizată. Specialiștii nu Întârzie să-și spună Însă cuvântul: Antoine Compagnon Îl critică, În revista Lire, În termeni duri, acuzându-l de ignorarea tehnicilor scripturale moderne și a Întregii tradiții literare franceze. Dincolo de ingenuitatea, conservatorismul și, pe alocuri, stângăcia construcției (finalul este ratat), cele două personaje principale ale cărții sunt vii, poate cele mai pregnante ale literaturii franceze din ultimul deceniu. În raport cu scriitorii publicați de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
șaman sau guru, Houellebecq rămîne, și după acest roman masiv, un scriitor mondial, așa cum nouă ne lipsește. Primul lucru de remarcat În cazul literaturii houellebecquiene, niciodată Îndeajuns de mult repetat, este ruptura instituită În raport cu ideea recentă de literatură, ca practică scripturală conștientă de propriile convenții și deci autosubversivă. Din perspectiva teoriei literaturii o disciplină foarte nouă și totuși muribundă astăzi Michel Houellebecq nu este un scriitor postmodern, nu este un scriitor cultiva: deci inactual, ba chiar desuet. Narațiunea curge În șuvoaie
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e un cronicar monden care se-mbată criță, dar nu se droghează prea tare, care se Îndrăgostește subit dar scurt, care călătorește buimac fără să vadă nimic. Singura motivație a actului scriptural o reprezintă, se pare, jocurile cu cuvinte gratuite. Narațiunea are ritm, dar vei constata că de fapt nu se Întîmplă nimic. Vei constata că nu afli nimic despre Anne, noua iubire a lui Marc - o semi-prostituată foarte frumoasă (și, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Duvert, homosexual, vă poate da o idee despre această Întîlnire dintre sex și text. La fel, romanul celebru pentru că include prima definiție a autoficțiunii datorată lui Serge Doubrovsky, În 1977: Fils (Fii sau Fire). Aici, autoficțiunea e o simplă practică scripturală, „autofricțiune”. Actul scrisului e echivalent cu actul sexual, violent și liber, sublim În Încercarea lui autarhică și sisifică de auto-oglindire. Aceste două romane sunt greu lizibile din pricina absenței punctuației, a coerenței narative. Ele reprezintă cântecul de lebădă al utopii literare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
en train d'écrire”. Așa s-a născut, din spirit de frondă, de aventură, În anii punk, autoficțiunea. Atunci cînd Barthes sau Sartre nu muriseră Încă, autoficțiunea venea În sprijinul tezei “morții personajului”, argumentînd În favoarea luării de conștiință a actului scriptural ca exercițiu autoreferențial asimptotic. Doubrovsky definește autoficțiunea cu acea inconfundabilă retorică a paradoxului pe care Derrida o va transforma În scop În sine: “Fiction, d’événements et de faits strictement réels; si l’on veut, autofiction, d’avoir confié le
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se mai confundă, platonician, cu frumosul, de pildă, valoarea nu se mai cuantifică În termeni de conformitate normativă etică și estetică), Însă nu putem postula dispariția lor dintre scopurile literaturii - În nici un caz - și tocmai permanența lor Între finalitățile actului scriptural Îi conferă literaturii bruma de notorietate de care se mai bucură Încă. În cele din urmă, ce altceva exprimă autoficțiunea decît convingerea că literatura este un act de autentificare cu virtuți, eventual, cathartice? Autoficțiunea se dezvoltă În literatură ca un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitoare prea inteligentă pentru a fi banală și prea energică pentru a-și da seama din mers dacă toate victimele călcate de ea trebuia ucise. În cele din urmă se poate vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural (scriitura este cheamată să reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lirice), fie În metafizic și realistă la modul transcripției absurdului (apusă astăzi). Mai nou o altă direcție devine foarte exploatată: literatura realistă la modul recuperării realului refulat prin scris (aici intră și multă poezie), cantonată În individual avidă de actul scriptural În sine care aspiră, În fibrilații disperate sau doar neurastenice, viața. Această tipologie ad-hoc s-ar putea să fie incompletă, În orice caz prima ei rubrică sînt mult mai bine cunoscute și reprezentate În istoria literaturii moderne decît ultima. Nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reîncepe să trăiască. Pe nepusă masă, se Îndrăgostește, Își redescoperă corpul. Departe de a fi, În această descoperire, singur: dacă Toussaint scrie În 2003 un roman despre iubirea pierdută, Dominique Noguez, dominat și el În anii 1980 de prevalența tehnicii scripturale asupra conținutului, scrie un roman de dragoste În 1997. Dar pînă la ei o Întreagă literatură se reorientase spre reprezentări - abrupte, anamnezice, comerciale, fantastice - ale corpului. Pe de o parte, literatura feminină, marcată dintotdeauna de obsesia trupului. I se adaugă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ireală. Dispozitivul poetic al romanelor sale mizează pe paradox: este exploatată tema alienării, Într-o manieră Însă cu totul nouă. Diegeza este, pe de o parte, subvertită, fără a fi anulată, amenințată de piruete funambulești care contribuie la un spectacol scriptural regizat În maniera romanului latino-american, sub influența fastă a unui Garcia Marquez, dar și a experimentelor avangardiste, de la precursori, până la un Georges Perec. Bunăoară, În romanul Au plafond (Pe tavan, 1997, aleasă de redacția revistei Lire, În cadrul unui scrutin anual
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
juriu care premiază anual poezie latino-americană. El a promis că anul viitor Bucureștiul va fi una dintre capitalele literare prezente În revista pe care o conduce. CÎnd vorbește o face cu convingere dar și cu precauție. Crede că astăzi actul scriptural producător de literatură este personal, ireductibil oricărui metadiscurs, iar voința de a-l produce are ca principală miză cea estetică. Aș adăuga eu, și una etică, la fel de importantă. Despre Femeia perfectă, penultimul roman al autorului (1995), trebuie spus În primul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
avea neapărat locul aici, dar este important de subliniat că miza ideologică a acestei literaturi o depășeșete pe cea estetică, În ciuda declarațiilor de intenție ale autorului. Moștenitor al diferitelor avangarde estetice sau cu scopuri chiar mai Îndrăznețe, martor la șantierele scripturale ale Noului Roman, gemene benigne ale celor de exterminare dintr-o Uniune Sovietică fetișizată, realismul minuitist, martor și aghiotant al unei realități tot mai sărace În minereu nobil, dar nu mai puțin interesante Înțelege să reprezinte În metonimie nu atît
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În metonimie nu atît o lume, cît mișcări inaderente vreunei ordini, oameni inaderenți (În general: la formele de organizare socială, la valori, la ei Înșiși pînă la urmă); să se abandoneze cînd și cînd În favoarea unor subtile Întoarceri la sine scripturale, să reprezinte creșterea exponențială a posibilelor Într-o lume tot mai precară și astfel tot mai permisivă, atît de multe Încît timpul devine orar aflat În veșnic stadiu de bruion iar spațiul hartă În mișcare: nu-i de mirare atunci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
câștigarea premiului Goncourt, produsul-fanion al editurii Minuit, unul dintre puținii scriitori francezi cu amprentă. Consonant cu spiritul timpului, cu poetica și etica numite azi, pentru că trebuiau să poarte un nume, postmoderne, Echenoz Își trage treningul pe cap și Începe maratonul scriptural detașat, pe distanță și perioadă nedeterminate. “Nu vreau să scriu o chestie atemporală, vreau să descriu lucruri cât mai legate de lume. Îmi place să mizez pe raportul dintre ficțiunea totală și marcajul cu locuri și obiecte precise”, spunea scriitorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că, din punct de vedere politic, discursurile frînte și detracate sugerează păbușirea Încrederii În coerența mincinoasă a ideologiilor de tot felul. Romanele lui Volodine sunt și niște necroloage ale războiului rece. Ultima carte publicată de romancierul francez continuă linia post-exotismului scriptural anterior: Les Anges mineurs (Micii Îngeri, 1999) este o colecție de patruzeci și nouă de “narrats”, mini-narațiuni care oscilează Între pseudo-realism și aventură SF. Față de cărțile sale anterioarwe, Volodine renunță la construirea de lagăre naratrive, dar totodată și la proiectul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]