1,205 matches
-
urme și speranțe în cuget Nefi resc, și plăcerea-i o farsă Când tot ce-ți dorești se cere plătit Chiar și încrederea oarbă e arsă În castelul de vis cu trudă clădit Alergând după Fata Morgana În trecutul de scrum și cenușă Bulversați deslușim cum Satana Ne-a legat de picioare cătușă! AJUNS ACASĂ Când am ajuns acasă lumina era stinsă Mă aștepta la poartă o candelă aprinsă Miros de-nmormântare trona-n ulița mare Mă așteptau în negru zeci
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
boccele și prea puțin se sinchiseau c-acei baloți sunt ei sau ele, când îi băteau și-i suduiau, căci ei cei tari destinu-ntruchipau. Destul mai plângem și acum, când țara-ntreagă-i o ruină și visele ni-s toate scrum, iar pomul vieții din grădină s-a pricăjit și ofilit în greu miros de vraiște și fum. Destul! v-o zicem noi cei mulți, vouă ce mulgeți astă țară - ne-am săturat de falșii culți, fardați cu șarm pe dinafară
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
ajungem fruntea. Un vis frumos să fie oare?... Corul ticăloșilor: Viață lungă îți dorim, conducătorule iubit, și cerului îi mulțumim că nouă ni te-a dăruit! Te vom urma ca pân-acum - de interesele ne-or cere - dar înțelegerile-s scrum când nu vei mai fi la putere. Ți-o spunem cu curaj în față să n-avem vorbe mai târziu - cine norocul nu-l agață, e ori un prost, ori un diliu. Schimbarea de macaz politic n-a fost și
BALADA TICĂLOŞILOR CU ŞTAIF de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363912_a_365241]
-
acolo...la sfârșit de Drum? Un cal alb, minunat, galopează-n grabă... Se-nclină și-l încalec, îmbrăcată-n mantie albă. Uniți ca-ntr-un gând ascuns, zburăm pe acel drum. Tot ce-am visat odat', s-a transformat în...scrum! O arsură în piept mă trezește...și privesc Văd fețe mirate și... toate-mi zâmbesc. Ce e cu mine? Unde-a rămas calul frumos? Ce s-a-ntâmplat cu mine și cerul luminos? O mână caldă mă mângâie, șoptind ceva
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
soare, Prelinse-n toamna vieții. Și nu e prima oară. Livada vieții mele, lumină e în drum, O văd cu ochii minții, desculță în pustiu Mai pot visa la florile de mai, târziu Dorind să nu-mi transforme, iubirile în scrum. Elisabeta IOSIF Februarie, 2014 Referință Bibliografică: ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1131, Anul IV, 04 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364059_a_365388]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > AMINTIRI ARZĂTOARE Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului AMINTIRI ARZĂTOARE Sufletul am să ți-l ard, să îl fac scrum Și foc ți-oi da, să-mi arzi și-n amintire, Am să-ți tac glasul și am să ți-l sugrum, Să nu-mi mai poți trimite nici o știre. Și îți voi arde cu săgeți înflăcărate dorul, Să nu
AMINTIRI ARZĂTOARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362880_a_364209]
-
Acasa > Poezie > Cantec > HOMO SUM Autor: Elisabeta Silvia Gângu Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Cine sunt EU? Sunt vântul, care umblă desculț noaptea pe drum, Sunt flacăra, ce arde , lăsând în urmă scrum. Sunt seara, ce se lasă, cu părul despletit. Eu sunt un Stradivarius, ce se tânguie răgușit. Sunt arșiță de vară, iubire mistuind, Lumina sunt, din carte, ce o primești voind. Eu sunt o rază caldă, ce-ți cade drept în
HOMO SUM de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362937_a_364266]
-
ce minciuni a turnat el împăratului? - Dă-l încolo de neisprăvit! Vorba e că împăratul este supărat pe mine și hotărât să ne pedepsească. Acum, chiar că nu mai avem scăpare. - Și ce-ai de gând? Să te lași făcut scrum? Nu, frățioare, luptă! Pe viață și pe moarte! Acum nu mai e vorba de cei dragi lăsați acasă. - Cum vrei să lupt cu matahalele astea înzestrate cu forțe supranaturale și înarmate până-n dinți? Ei sunt mulți, puternici, cu forțe magice
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
luptător: - Potolește-te, bă, potolește-te, că te sfârtecăm! Vrei să ne superi? - Nu, puișori, vreau să vă zdrobesc capetele alea pătrate cu ochi bulbucați! le spuse Mărțișor, făcând salturi uriașe prin aer. - Liniștește-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
creadă. Nu se poate! Vitejii lui să fie bătuți de un muritor de rând? Îi știa de netoți, că așa i-a făcut, așa avea nevoie de ei. Dar și puternici, și dotați, și matahale cum erau, trebuiau să facă scrum pe oricine. Îi privi sictirit și dezamăgit: - Mi-e silă de voi! Nu mi-am închipuit ce nătărăi mă slujesc! Marș din calea mea, nefericiților, că vă trăsnesc acum! Bieții generali se târâră și-n mare viteză dispărură din sala
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
ai ascuns? Cel numit se arătă de după jilț, cu gura moale: - Aici sunt, Măria Ta! - Încă mai ești aici? - Ce să fac, Măria Ta? - Cum ce să faci, neghiobule? Marș la luptă și ucide tâlharul! - Îl fac praf, Măria Ta, scrum îl fac! Se umflă, turbă și începu să arunce în jur jeturi de flăcări și raze ucigătoare. Pocnea, urla, sufla, trosnea, bubuia, într-o atmosferă apocaliptică, înfricoșătoare. În vremea asta, Mărțișor se plimba fălos pe lângă cuptoare, căpcăunii Cap Pătrat fugind
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
de la Uragan de Foc. Turbatul deschise ușa și începu să alerge hăbăuc pe întortocheatele coridoare, tunând, trăsnind și aruncând cu flăcări și gaze ucigătoare, căscând gura cât o peșteră. - Unde sunteți, nenorociților, că vă termin! Acuș vă spulber, vă fac scrum! Și Mărțișor îi făcu pe plac. Îi spulberă în ochi un munte de nisip. Dar, mai ales, în peștera de gură căscată, în foalele umflate ale lui Uragan de Foc, Mărțișor arunca, val după val, cu nisip. Acesta se înecă
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
dansând goale cu formele lor ovale, adu-i gura-n două ciuturi, să umpli casa de fluturi, pe genunchiul lor suav să devii fecior de sclav, din mijlocul lor subțire să curgă harphe și lire și din gură albăstrele, din scrum de lună, inele, uite-i doamne cum mai zac c-au băut fierturi de mac damele fierturi de vie, cu miros de iasomie, i-a umplut deja tăciunul de la toți până la unul... se face frig în pușcăria mea, seară dulce
SE FACE FRIG ÎN PUŞCĂRIA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363289_a_364618]
-
consoana în vid de spirit și de duh, încerc să caut oxigenul sclipiri de minimă speranță îmi luminează calea , drumul prin lupte, zbucium și durere îmi protejez doar endogenul e timpul clipei de tăcere să pot să îmi adun tot scrumul Referință Bibliografică: Empatizând cu universul / Alexandru Florian Săraru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Alexandru Florian Săraru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
EMPATIZÂND CU UNIVERSUL de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363308_a_364637]
-
mureau, câte unul, /în picioare, cu ochii deschiși, de piatră.» (Pe câmpul de piatră - SOrd, I, 89); Ardea orașu-n depărtări de fum, /ardea sub avioane rugu-i rece. Noi doi, pădure, ce făcum? / De ce te-au ars, pădure. - N fald de scrum/și peste ține luna nu mai trece?» (Pădure arsă - SOrd, I, 91); Deodată am auzit ploaia venind/ca o turmă de gazele în goană» (Deodată am auzit ploaia venind... - SOrd, I, 95); Soarele saltă din lucruri, strigând/clatină muchiile surde
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
ta. Mi-ai dat iluzia că pot atinge albastrul cerului, cu aripile pe care le așezai pătimaș pe umerii mei, dar, vai, de fiecare dată, ca nefericitul Icar, sfârșeam prin a mă zdrobi de crunta realitate, cu aripile transformate în scrum. Lanțurile cu care mă înlănțuie patima ta nu mă ucid dar nici nu mă lasă să trăiesc. Lasă-mă să zbor, Ermit, lasă-mă să-mi viețuiesc destinul, chiar dacă asta ar însemna să mă mai pierzi o viață. Aș putea
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363542_a_364871]
-
fi putut să fie. Dacă frumosul n-ar fi trebuit să moară, Cu frunzele in scăpătat de vară. In noapte să asculte și să se inspire, Din ce-și șoptesc statuile prin cimitire. Să-i fie sufletul și jar și scrum și moarte, Să moară și să-nvie iar. Si iar .... In fiecare carte. Albastru-adânc cum e oceanul în taifun, Sălbatic și fantastic și nebun. Poetul nici măcar n-ar trebui sa fie, Să zboare trecător pe cer, spre altă galaxie. Și
POESIA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363588_a_364917]
-
cu tine...! Mi-e greu Aici. Să merg nu voi niciunde! Demult, în alte Vremuri era bine Și fericiți eram!... Să fim și-acum! Nu am nimic. Te am numai pe Tine Și Visul meu ce s-a topit în scrum. Să nu mai repetăm aceeași vină Să fim doar Noi, uniți pentru Etern Și Păcii pe Pământ să-i dăm Hodină. Să zăvorâm intrarea spre Infern. Îți dau un telefon! Te rog, răspunde...! Doar să vorbim! Și-un Sfat, te
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
sufletul celui care o siluiește fără conștiință în fiecare zi!... Nu poți să încropești la repezeală niște soluții miraculoase drept antidot unic al distrugerii de sine a Ființei umane, care să scoată din bezna infernului hidos sufletele oricum risipite în scrumul păcatului etern. Admirabila definiție a cuvântului OM riscă să devină, astfel, prea curând, din lipsa puterii de a înțelege nevoia reală de trai a unei populații cu lehamitea și cuțitul ajunse puternic până la os, cumplita definiție a noțiunii de DISTROFIE
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
-n tine culpa din priviri, Dorinței să-ți mai fiu... îi pune lacăt, Poți cerne doar trăiri din amintiri. De-ai să te-ntrebi unde îți sunt acum? Sunt tot aici, dar sufletu-i departe... Stau între noi simțiri făcute scrum Și veacul de trădări ce ne desparte. Referință Bibliografică: Rămășițele unei iubiri / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1606, Anul V, 25 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
RĂMĂŞIŢELE UNEI IUBIRI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361024_a_362353]
-
așteaptă să curgă pe chip, Știind că sunt acum cea mai tristă povară. Fără să văd, din scorburi, copacii turnau prin noapte Urme de smoala,-n care topeau aburi de ceață, Iar umerii reci aruncau peste ceafa și spate Tămâie, scrum, busuioc, în șanțuri de gheață. Lumină din ochi cernea infinit, prezentul tăcea - Timpul torcea din fuiorul cu ceasuri oprite, Iar luna pe crengi și pește frunzele ude zăcea - Cu fata de ceară, ochii-nfundați în orbite. Doar mai lasă-mi
MĂTURĂ-MI RACLA ŞI SPALĂ-MI CU LAPTE CRUCEA MURDARĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361043_a_362372]
-
ca niște vaci sătule dinspre ieri se-aude clipă cum bate a crescut în mine atâta moarte încât zilele aproape mă orbesc și gândurile-mi ning peste departe de dincolo ,Doamne, cu ochiul ceresc vezi universul cum se preface-n scrum de nu mai poți opri ultimul meu drum TIMP ȘI LEGE se-aduna vremea la mine-n soarta să-i vorbesc despre ale toamnei roade dar aud cuvântul cum din gând roade ulmul ce-a făcut azi ultima poarta lăsată
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
precum o geană... Mioarele pe zi creșteau Sub grija-i de stăpână Și miei la ugere sugeau Făcând cornițe, lână... Mânată de al casei dor Ea se întoarse-acasă Ascunsă-n straie de păstor, Cu șubă, cușmă groasă... Durere, doliu, moarte, scrum Găsi-n regat în vale, Un iad arzând în foc și fum... Era prăpăd și jale. Cum vremea nu ședea în loc, Trecură luni vreo nouă Și veni ceasul de soroc Pentru făptură nouă... Moșit pe-ascuns fără alai De patru
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
strivite-n sângeriu de roze Și pieptul aburind a tuberoze În viața ce se scurge printre rânduri Mai cred în mierea dintr-un râu de lapte Și-aștept o rază să-mi lumine drumul Destinului să-i spăl cu lacrimi scrumul. Te caut iar în visul meu, la noapte! CÂND AMUȚESC VIORILE PE MALURI Când amuțesc viorile pe maluri Din plete noaptea scutură săruturi Peste-un ocean brodat cu idealuri Ce zbucium de finaluri și-nceputuri... Se-ntrec pe ceruri mii
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
LACRIMI PE PÂINE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Lacrimi pe pâine Pe cărări ce duc spre viață visele dispar ca fumul Din normalul de-altădată astăzi ne-a rămas doar scrumul Amintirea este-o toamnă ce-ntristează orice floare Iar dorința amânată e-o fereastră-n așteptare Cu speranțe-n semnul crucii am trimis email la stele Și de secoli izbăvirea e imensă-n aquarele Prin urmare spun smeriții și nu
LACRIMI PE PÂINE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368438_a_369767]