2,019 matches
-
în tradiția de dată recentă și cu celălalt în viitorul postdecembrist, atât Ion Mureșan, cât și Liviu Ioan Stoiciu sau Nichita Danilov sunt nume inevitabile în tabloul poeziei deceniului al nouălea. Autori importanți, cu versuri extraordinare de multe ori, cu scrupule scriitoricești dintre cele mai puțin permisive. Dar ceea ce îndeobște nu se prea spune - și nu o spune nici Bogdan Crețu - e faptul că, formată exclusiv din asemenea autori, gruparea optzecistă n-ar mai fi fost posibilă. Nici de dragul lui Ion
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
simpla parcurgere a frazelor: o foarte slabă dorință, de ambele părți, de a conviețui. Românii - de frica și enervarea față de furtișaguri, bătăi, stil de viață zgomotos; țiganii - de teama posibilelor represalii din partea unei populații care nu și-a făcut niciodată scrupule din a-și ascunde disprețul (dacă nu ura) față de comunități aparținând unei alte civilizații și, într-un fel, altui timp. Problema, după cum se vede, e încurcată rău. Și se complică zi după zi. Căderea demografică a etnicilor români e însoțită
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
care-l reprezintă politic -, guvernanții n-au curajul să treacă în mod radical la pansarea rănilor societății românești. Ei amână de la mandat la mandat, în numele unei așa-zise democrații, măsurile ferme care ar trebui luate. În schimb, n-au nici un scrupul în a modifica în beneficiu propriu Codul Penal și Codul de Procedură Penală, pentru a-și pune la adăpost hoțiile și abuzurile. Așa am ajuns la situația sinistru-hilară ca omul-emblemă al României anului 2007 să fie numitul Maimuț, care ne-
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
veritabile. Impresia pe care o lasă scrisul lui Gabriel Liiceanu este că intelectul autorului este alimentat cu un combustil afectiv ce poate oricînd să-și găsească, drept supapă a expresiei livrești, forma estetică al literaturii autentice. Și parcă numai un scrupul secret îl împiedică să facă pasul definitiv spre tărîmul beletristicii propriu-zise. Oricum, dacă astăzi există la noi un filozof în ale cărui volume sentimentul se îmbină pînă într-atît de intim cu conceptul încît aliajul narativ rezultat lasă impresia unei frumuseți
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
numirii materialităților dure, agresive, Șerban Foarță cultivă o poezie a microcosmului, se dorlotează într-o sferă a reprezentărilor minorului, urmărit însă cu atenție mărită, așa cum fac copiii cu proximitățile lor, dilatat de atenție, abordat într-un chip ingenuu-viclean, printr-un scrupul iluzoriu pedant ce amplifică efectul fantasmagoriei poeticești. Iată un mic "studiu de caz" închinat salivei: "înmuiat în gură, în salivă, creionul chimic e(ra) unica unealtă de scris care lăsa, ca melcii umezi, irecuzabile amprente genetice: o lungă dîră. Copiii
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
se termină în "dot.com". E singurul progres pe care umanitatea l-a înregistrat într-un secol de experimente violente, soldate cu milioane de morți, în care sectanții unuia și aceluiași simptom paranoid - setea de putere - n-au avut nici un scrupul să sacrifice oameni, vieți și destine. Așa că, dacă tot vor să ajungă să ne conducă, indivizii la care mă refer ar trebui măcar să-și dea șalurile jos de pe figură!
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
Crohmălniceanu și chiar Mircea Zaciu sau Andrei Pleșu. Precum și chipuri cărora li se caută taina. Octavian Paler "are o privire de o tăietură stranie, cumva central-asiată. Măruntă, pe jumătate triumfătoare, ca și cum ar iscodi viața din spatele unui oblon abia întredeschis". Primează scrupulul moral: "Fostul propagandist de lux, Ion Ianoși, își gângurește ce-a mai rămas din vechile-i crezuri cu atâta gingășie, aidoma unui porumbel, încât absoluțiunea pare a-i fi asigurată din oficiu. Comparația între Eugen Simion și Ion Negoițescu figurativ
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
a se și spune. E drept, însă, că la Mușina adevărul trece peste orice și nu cruță nimic, fie că-i vorba de oameni, fie că-i vorba de probleme și tabu-uri. La Mușina adevărul e mai lipsit de scrupule și menajamente decît un tanc rusesc." Citiți tot articolul, căci merită, cum de altfel merită toată revista, la asta adăugîndu-se amănuntul că numărul acesta e ilustrat cu fotografii de Ioana Pârvulescu și cu grafică de Corina Ceclan. Iar dacă mai
Tancul rusesc al lui Mușina by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9243_a_10568]
-
de la celelalte canale!), în schimb comanda politică justifica discreta dar nerușinata atribuire de fonduri. Atunci când stăpânii sunt gangsteri la drumul mare - așa cum s-a întâmplat mai mereu în viața politică românească de după 1990 -, slugile sunt măcar niște borfași lipsiți de scrupule. Atitudinea normală a unor factori decizionali responsabili ar fi fost următoarea: desființarea televiziunii de stat și redimensionarea ei la limitele și scopurile firești. Televiziunea publică ar trebui să fie o entitate complementară a școlii: o sursă de instruire și educație
Mahalaua minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9246_a_10571]
-
scrisă și de la televiziune, "profesionalismul" jurnaliștilor, obsecviozitatea autorităților locale care văd în orice trimis occidental o variantă update a revizorului lui Gogol (savuros este episodul în care ambasadorul Franței ar fi trebuit să zboare în nacela unui balon), lipsa de scrupule și cinismul noilor politicieni. Iașiul Gabrielei Gavril este o lume densă, populată cu fotomodele și neveste disperate, bețivi incurabili și profitori veroși, infractori extrădați din Occident și artiști, diplomați și scriitori veleitari. Un univers în care se vorbește enorm, despre
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
a rănilor nevindecate ale trecutului pe care cele patru femei îl au în comun. Această protejare a intimității în cercul strîmt al familiei ne întoarce în Spania secretă, cea pe care o iubește Pedro Almodóvar. Intimismul scenelor de familie, a scrupulelor și timidității lui Sole au în contrapondere exuberanța Raimundei care explodează în scena în care aceasta cîntă pentru fiica ei un cîntec vechi, Volver ( Întoarce-te) în acorduri de flamenco. Învățat de la mama ei, pe care o evocă în acest
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
în genealogie. Musulmanii sunt preocupați pînă la obsesie de origini și de ramificații familiale, de încrucișări de neamuri și de număr de urmași. Ceea ce în ochii unui creștin ar semăna cu o blasfemie sau cu o frivolitate inutilă - și anume scrupulul de a ține socoteala exactă a soțiilor, a concubinelor și a copiilor pe care le-au avut principalii lor lideri (descendenții lui Mohamed, ai celor patru califi, dar mai ales ai lui Ali și ai Fatimei, fiica lui Mohamed) -, pentru
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
de la portughezi. Cu atît mai mult cu cît compatrioții noștri muncesc în număr mare peste hotare, așa cum au făcut-o și portughezii în anii '70-'80, "angajați la cele mai grele munci (construcții, mine, căi ferate și autostrăzi), exploatați fără scrupule și disprețuiți în mod suveran", pentru a trimite în patrie "mult rîvnita valută". Precum ai noștri, muncitorii lusitani "trăiau uneori în barăci comune, în condiții subumane, despărțiți pentru ani întregi de familiile rămase acasă; dar țara întreagă a supraviețuit datorită
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
cu creațiile trecutului e pus sub semnul întrebării. Să admitem și noi că e nu de puține ori diminuat. Ce e de făcut? N. Manolescu acordă o parte largă în Istoria sa "istoriei receptării critice". Și nu doar dintr-un scrupul "de onestitate", prin consemnarea meritelor unor predecesori, ci și dintr-un motiv formulat, fără ocol, astfel: "mai cu seamă în cazul unor opere de care ne despart secole, lectura ori relectura textelor oferă mai puține satisfacții istoricului decît aceea a
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
sprânceană. Consultați selecția de ecouri la volumul al doilea - orchestrată de Dan Stanca, Tudorel Urian, Paul Cernat, Doris Mironescu, Bianca Burța-Cernat, Antonio Patraș, Mihai Iovănel, Andrei Terian, Al. Cistelecan - și vă veți convinge singuri. Stereotipii ambalate colorat, maliții de diagnostician, scrupule teoretice. Am mai spus, cu câteva luni în urmă, cum stau lucrurile cu magnetizarea automată a recenzentului în fața tomurilor lui Dan C. Mihăilescu. Și - alt semn de ready made, recunosc - nu-mi iau vorba îndărăt... Cel mai marcat jurnalistic și
Ultimul cincinal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9515_a_10840]
-
împietriți în filistinism și cea a schilodiților de război sau doar de sărăcie. Cele două tablouri de mari dimensiuni incluse în expoziție - Stâlpii societății și Eclipsa solară - sunt mai puțin incisive decât desenele, dar reprezintă aceeași lume: ofițeri-marionete, profitori fără scrupule, politicieni lipsiți de coloană vertebrală. În ce măsură arta transcende critica socială în opera lui Grosz este o întrebare care nu are totdeauna un răspuns ușor. Cel puțin ca volum, artistul cel mai bine reprezentat în expoziție, după Otto Dix, este Max
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
păr care i se lăsa peste ochi. Vorbea graseiat. Nu făcea mare impresie de la prima vedere". De altfel, povestitorul însuși se schimbase și din adolescentul închis și timid se născuse un tânăr student "pus pe harță", care nu-și făcea scrupule de menajamente critice. Astfel, la o ședință a Institutului de literatură, condus de prof. Mihail Dragomirescu, o colegă ținuse o comunicare comparând - conform teoriilor profesorului - o nuvelă de Brătescu-Voinești cu una a lui D. D. Pătrășcanu. Iată ce scrie Cioculescu
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
contexte variate. Vibrația ideilor face din Vasile Băncilă un scriitor și totodată un gânditor de anvergură, chiar dacă tonul său, lipsit de clin d'oeuil-ul șugubăț și "superior" din zilele noastre, nu se mai potrivește cu pragmatismul grăbit și lipsit de scrupule în care trăim. Vasile Băncilă este cu siguranță antipatic unor intelectuali de azi din domeniul umanioarelor care privesc tradiția proprie, cu tot ceea ce presupune acest vast și cuprinzător concept, drept ceva prăfuit și bun de aruncat. într-o lume plictisită
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
de sentimente" m-a ajutat să-mi delimitez mai clar registrele scrisului. Publicistica e una, literatura e alta. Experiența de gazetar este benefică pentru un scriitor, pentru că îl conectează la zvâcnetul actualității, în același timp, comportă niște riscuri: îți amplifică scrupulele, te învață să arunci mereu priviri peste umăr. Acest reflex, în literatură, uneori devine o frână. Și despre critica literară prea intens practicată se poate spune că îți erodează spontaneitatea. Te face prea analitic, prea calculat. Ca prozator, e bine
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
o fărâmă de expresivitate care să ne încurajeze să ieșim din casă, pentru a lua în piept realitatea. Evident că astfel de generalizări lasă de-o parte categorii întregi de cetățeni. N-am cunoscut, de pildă, politician care să aibă scrupule de acest gen. În România, trebuie să-l inviți insistent să se privească în oglindă, sugerându-i că minte cu nerușinare. Dacă l-ai putea urmări cu o cameră invizibilă, ai avea surpriza să constați că minciunile rostite cu dezinvolutră
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
perioadei de tranziție este cel al oportunismului și al adaptabilității unor omani care pot să își schimbe convingerile precum hainele, în funcție de modă. Scrie scârbit Gheorghe Grigurcu: "Ei (oportuniștii- n.m.) poartă viciul conștiinței depline a imoralității, ilustrează intenția culpabilă urmărită fără scrupule. Inconsecvența lor funciară constituie o primejdie socială, cu atât mai amplă cu cât ne aflăm în perioade tulburi precum cea pe care o străbatem, când ei dispun de posibilități uzurpatoare practic nelimitate. Constatăm cu tristețe că, victime ale fripturiștilor de
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
nu sîntem noi?/ morala/ deșteaptă-te rămîne cea mai potrivită/ pentru un veșnic somn ușor" (deșteaptă-te rămîne). în aceeași direcție în răspăr cu retorica patriotardă, întîlnim și alte stihuri ce probează o continuitate a anomaliei, în circumstanțele înavuțirilor fără scrupul și ale demagogiei politicianismului: "patria-i o vacă mai mare/ numai bună pentru mașinile perfecționate de muls/ conectate la rețele electrice și mafiote/ poporul aplaudă/ poporul votează-n delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
atunci cînd se vindecă. La rîndul ei, mătușa aplică consecvent cataplasma sfatului potrivit la momentul potrivit, iar Spiderman se dă cu capul de clopot în catedrală și, surprinzător, scapă de negreală care însă îl colonizează pe Eddie, fotograful lipsit de scrupule care-i face concurență la ziarul Daily Bugle și care pică neașteptat. Acesta se aliază cu Sandman pentru a-l distruge, iar Spidey își caută ajutorul la vechiul său prieten Harry pe care l-a mutilat recent, pentru a nu
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
oameni răi, ci doar rătăciri după care devii mai bun, mai drept, mai deștept și în anumite cazuri, încunuarea tuturor posibilităților, chiar mori pentru cauză, excepție fac desigur scurgerile de lichide din univers și o serie de ziariști lipsiți de scrupule, un fel de paparazzi specializați în scandaluri. Regizorul se răzbună discret, dar noi apreciem gestul în întreaga sa dimensiune umană! Sam, suntem de partea ta, prea multă popularitate strică!
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
să distrugă vieți de oameni nevinovați. Nu mai sunt comice, devin tragice. Între Istoria mare și cea mică s-a creat o indestructibilă legătură a răului. Regimul comunist se folosește de oameni care să-l instaleze temeinic, fără ezitări și scrupule morale; iar aceștia, la rândul lor, se folosesc de ideologia unică pentru a-și atinge scopurile, lovind în dreapta și-n stânga. Fără cruțare și fără cea mai mică remușcare. F e un roman a fricii și al falsului, impuse prin
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]