403 matches
-
are nici vreo față prea tamponată, poți să-i zici, din partea lui moa, să treacă... Ca s-o las să mă muște o dată de eugenie... Zi-i vrăjitoarei că, pentru ea, țin eu mereu eugenia încălzită... - Cât n-am scurmat eu, bă, la șanțurile Nicoloaicei... de mi-am făcut palmele purulente de la târnăcop și lopată... de mi-am ferfelițit și frumusețe de fluiere ale picioarelor, ca să nu mă doară pe mine în coclender de eugenia ta!... ...Bă, pe noi ăștia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
chiar dacă, din păcate, se întreprindea, respectivul exces era iute acoperit și făcut uitat de către fermecătorul vălmășag de Occident și Orient al acestor neasemuite tărâmuri. Uite că și-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Cosiția), întîlnește aruncate și i se descarcă în grijă, la câțiva zeci de metri în afara pârleazurilor așezării, 24 de lăzi, pline ochi cu mormane de cioburi, pământ clisos și pietriș, amestecate și cimentate împreună. Rolul său arheologic e să scurme și să pescuiască în tot acest gunoi, transformîndu-l, cât mai curând, într-o impecabilă și, bineînțeles, imposibil de reconstituit, ceramică picatată. Urlă douăzeci de minute chiar pe locul pe care se află, își rearanjează ținuta și se întoarce la lucru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încasa cândva onorariul, și apoi s-o întindă. Probabil că profesia lui Cocondy era totuși aceea de a rămâne imperturbabilă. - Și ați stat mult în Marea Britanie? - Da, aproape în fiecare seară. Cum să se fi lăsat, atât de lesne, potolite? Scurmaseră, din răsputeri, după acest nou motiv de discuție și, mai ales, Cocondy tîrî o legătură de amintiri verzi și uscate, de-a lungul întregului teritoriu britanic. Cum a fost de s-a zbenguit ea pe acolo și cum crăpau țestele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
covrigul... Si de atunci, înțeleși au rămas, frați de cruce, peste prietenia celorlalți. Se întețise ramazanul. Nu mai era chip să se miște nici unul. Morți au șezut, nemîncati, nebăuți. O zi, două, a mers. Pe urmă a început să-i scurme și mai rău foamea. Vai de mama lor ce-au pățit! Era și-un frig de nu te mai sculai. Nicu-Piele privea cu jind la bălegarul codoșului. Slăbiseră, le crescuseră bărbile, erau palizi de vedeai prin ei. A șasea zi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ied la frigare. Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Turmele, foarte departe de sat, erau ale boierilor, oamenii aveau câte o capră, două pentru lapte, mai mult nu. Însă Ioanide, care auzise grohăituri și guițări și zărise câteva scroafe scurmând cu râtul pe lângă garduri, dori un purcel. Gazda zâmbi, cu oscilări din cap. Nu aveau oamenii porci mulți, fiindcă nu găseau ce să le dea de mâncare. Cartofii sunt greu de prășit pe rostogolitura dealului. La oraș se cresc porcii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare, cu un enorm tambur de scoarță pe cap, se pregătea să meargă la moara din vale, la măcinat porumb. Purceii guițau într-un loc ascuns și izbeau o piedică de lemn, în vreme ce scroafa, târând un lanț greu de gât, scurma prin fața casei. Altă fată veni încărcată cu verdețuri. Ioanide își dădu seama că toată această muncă dură n-are alt scop decât a pregăti mâncarea purceilor și, poate, mămăliga oamenilor. Sărăcia, reaua concepție economică răpeau acestor ființe bucuria contemplării naturii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Iar pe vita câmpului răspingeți-o în pumni, ascundeți-o în vizuini ca să nu strice bucuria risipei din anul jubiliar”. După ce tunurile au amuțit și țăranii au fost din nou îngenunchiați, din când în când, răbufniri de orgolii și ambiții politicianiste scurmau jarul și scoteau la iveală crâmpeie din sângeroasele represalii, punând în poziții neplăcute pe făptuitorii lor direcți și pe sprijinitorii din umbră. O întreagă literatură memorialistică a martorilor la evenimentele din acel an stă mărturie în această privință. De domeniul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
părut că este prea multă liniște pe planeta asta de lut și noroi. Ei nu pot să trăiască fără un dram de păruială, cu state din acelea care se pretează la urecheală, fără să se riște prea mult și atunci scurmă așa de energic rahatul, până acesta începe să pută de la o poștă. Nu le era de ajuns, că au pornit un război drăgălaș cu avioane și bum, bum de rachete de croazieră prin Libia, parcă tot le mai trebuia ceva
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un euro, ea comandase aceeași frunză dar la preț aproape de un milion mai mare deoarece știa încă de la taică-su, Udrea ăl bătrân, că dacă ieftin cumperi, ieftin porți și mai presus de toate îi spunea mereu că găina de unde scurmă de acolo mănâncă și a scurmat ea mititica de praful s- a ales de ditamai vraful de euroi. Și cu această ocazie l-a liniștit și pe fostul meu vecin tuciuriul fiindcă frunza cu pricina are și text, un text
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dar la preț aproape de un milion mai mare deoarece știa încă de la taică-su, Udrea ăl bătrân, că dacă ieftin cumperi, ieftin porți și mai presus de toate îi spunea mereu că găina de unde scurmă de acolo mănâncă și a scurmat ea mititica de praful s- a ales de ditamai vraful de euroi. Și cu această ocazie l-a liniștit și pe fostul meu vecin tuciuriul fiindcă frunza cu pricina are și text, un text care amintește în prima parte a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
stă bine un pic de fală: "Eu sunt centrul cuvintelor mele"; Poemul menține ordinea viselor". Treizeci de secvențe concise în registru aforistic punctează (în Tensiunea detaliului, V) câte o idee de reținut: Cine are un poet în casă aude râul / scurmându-i temelia". Însoțit de "satul din cuvânt", George Vulturescu opune Orașului apocrif, "fumului cafenelelor" cetății "uzurpatoare sălcii", un "fior al lanului răspândit tulpină din tulpină". Cele mai noi apariții Nord și dincolo de Nord (2001) și Stânci nupțiale (2003) se mențin
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frumoasă. Tot o găină este dator să ducă și tatăl copilului la botez."256 În riturile de înmormântare, găina este un animal psihopomp, călăuzind sufletul mortului pe lumea cealaltă: "Găina sau cucoșul se dau peste groapă, pentru că fac drum sufletului, scurmă prin stele, prin spini și sufletul în urmă tot merge"; Găina ce se dă, pe cealaltă lume tot cotcodăcește și bate din aripi, și alungă totul din cale (...). Banii ce se dau pe la poduri, găina îi strânge și tot plătește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cînele a pustiu, trec duhuri rele pe lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea casă. Cînd ți s-a pișa cînele pe păreți însemnează că unul din soți nu prea trage cu casa; cățaua vestește patima
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Ultima noapte... Tema consacrată de literatura de până atunci a eroismului armatei române este demitizată. Tranșeele de pe Valea Prahovei, mândria Parlamentului și a Statului major general, erau, în realitate, doar gropi superficiale, pe care niște porci țigănești le-ar fi scurmat în câteva zile. Ulterior, în toiul luptelor, întregul batalion al lui Gheorghidiu, sprijinit de regimentele care veneau din spate, atacă vârful unui deal care, în final, se dovedește a fi fost apărat de un singur soldat maghiar. Mitul eroic devine
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
introducere în opera lui velimir hleibnikov/ postmodernism ot istokov do konța stoletija/ new perspectives on post-soviet culture/ am făcut turul mesei po nebu polunoci/ avangarda rusă enghel letel/ anexe traducere note/ fiecare-i poet tânăr/ și în pântec foamea-l scurmă/ acest speech și scurt și sumbru/ OLĒ!/ astăzi scuipăm cât colo trecutul care se mai ține de dinții noștri și declarăm:/ gândul și vorbirea nu reușesc să țină pasul cu trăirile celui inspirat/ OLĒ!" (același Paul Valéry a spus-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pământ. 17-le. Sare gemă, sel gemme, rock salt, xexaëdrisches, steinsalz, astă sare vânătă în ocnă, ca de vro 200 ani, lucrată până la cea mai mare adâncime de 45 stânjini și în lungime ca de 500, mai cu samă numai scurmată fără plan și regulă, formează un strat de sare neîntrecurmat, compactă, de o lățime mai de 80 stânjini și de o adâncime și lungime încă necercată și se găsește în o formație a petrei năsipoasă carpatice, este acoperită de straturi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de piatră [...], însă [...] (grație rugăciunii, n.m.) pietrele se opreau în aer și se deschideau ca niște boboci uriași". Un efort climactic concentrează energiile diabolice: "demonii se repeziră toți deodată asupra zidurilor, se cățărară pe ele și pe acoperiș, rozând și scurmând cu ghearele, încât nici un colțișor din sfântul locaș nu mai putea fi văzut sub ghemul viermuitor, sub încolăcelile demente, sub fojgăiala furioasă a elitrelor și antenelor". Descrierea închide, într-o buclă perfectă, evoluția stilistică a evocării infernului insectivor, pe care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de la săteni. Când eram copil, eu așa i-am apucat, așa Îi țin minte de atunci. Cu timpul Însă, după ce au am plecat În lume, s-au stins din viață pe rând toți trei. Acum locul acolo este pustiu, Îl scurmă sălbăticiunile și ursul se plimbă În voie. Urcând de la Ciudica prin Pietrar, printre brazi se zărește casa Ioanei lui Gavril. Aceasta venise aici de pe Dealul Armanului, trăgându-se din familia Băcenilor, a Porțolanilor. Cei doi frați Luncani, Gavril și Lupu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
își prinse în partea dreaptă trei flori albastre nemuritoare, își întinse cu palmele bluza, cătrința, apoi ieși afară în bătaia plăpândă a soarelui, căutând cu ochii pe Florin. Unu’ lângă altul, satul se așeza la horă. Care mai bătrâni, deoparte, scurmând mai mult iarba decât bătând-o, care mai tineri în para jocului chiuind, care mai de țâță pe delături învârtind. Rarița se desprinse din horă și își aruncă privirea la Varvara. Fata ei dragă, crescută numai ea știe cum, sălta
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și îmi scurmasem o gaură pentru nevoi pe care degeaba o tot astupam, duhoarea de vizuină plutea în aer, da, multă vreme după ce mă aduseseră aici, ușa s-a dat în lături și i-am văzut intrând. Unul s-a îndreptat către ungherul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și dovedisem în timp un oarecare talent artistic și o vădită înclinație spre desenul artistic, răsplătite cu nota doi de către bunul meu vecin care-i suplinea concediul de maternitate nurorii sale și asta pentru simplul motiv că găinile noastre mai scurmau uneori prin grădina dumnealui. Mă dovedisem și de această dată un caracter puternic și încercasem să-mi fac singură dreptate; înaintasem fără știrea nimănui un memoriu către inspectorul școlar care, impresiont de necazurile mele prea timpurii, sosise pe neașteptate în
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Cînd se scoală și pornește, rîde de cal și de călărețul lui. 19. Tu dai putere calului, și-i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfîie? 20. Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspîndește groaza. 21. Scurmă pămîntul și, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; 22. își bate joc de frică, nu se teme, și nu se dă înapoi dinaintea săbiei. 23. Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, 24. fierbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
propusă a formei Turdaș din ceh Turdiș, Turdișa sau din srb. Tvrdoș este în acest caz superfluă. Cîteva etimologii sunt inacceptabile din motive lingvistice sau istorice: tătăr. tor, „sare“, numele Tur al unui conducător hun (neatestat însă), magh. túr, „a scurma, a săpa“, sl. tur, „zimbru“, sufixul maghiar -d, care s-ar fi adăugat uneia dintre aceste rădăcini (nu s-a păstrat însă în nici un toponim sub forma -da). O apropiere de tribul pelasg al Turdetanilor din Hispania sau al Turdulilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pentru care în lexicul comun exista forma hryme (presiune, putere, tărie, forță armată). Slava are în rusă, de exemplu, reflexele krom (fortăreață), kroma, kromka (despărțitură), kremlĭ (cetate în mijlocul orașului); cf. rom. ramă - cramă; hrubă, hulubă; a râma, a curma, a scurma, a se screme. Sensul elementului prefixal îl întâlnim în lat. queo „a putea” și în prefixul quidin Quirinus „roman”, dar și numele lui Romulus după moarte; la Juvenal, Quirini gemini sunt Romulus și Remus, iar cu prefixul ex(în exterior
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]