432 matches
-
Evul Mediu, își zise ea. Chiar la ei în oraș era un bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau lângă ușă, pregătită să aud ce se spune printre cărți și caiete, pregătită pentru lucrul acela pe care îl aștept de ani de zile, dar discuția lor se limitează la subiect, este searbădă, pare că nimeni nu îndrăznește să se relaxeze. Și ce dacă, mă consolez eu, este destul de bine și așa, să nu ne liniștim mai mult, destul ne-am agitat cu toții, prefer să păstrez distanța, în timp ce stau aici singură pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gata. Și eu aș fi putut-o da pe Noga spre adopție, atât de greu îmi fusese în primele luni, zi după zi, noapte după noapte de travaliu, renunțare după renunțare, până ce din mine nu mai rămăsese nimic, o formă searbădă și uscată, iar uneori, în adâncurile acestei temnițe a oboselii și depresiei, visam cu ochii deschiși la libertate, iată venind oameni cu expresii frumoase pe chipuri, întind spre mine brațe rugătoare, dă-ne-o nouă, te vei elibera într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
după ce am terminat peștele, am tăiat castraveți și țelină în felii lungi și subțiri și i-am înmuiat în pastă de soia. În timp ce ronțăiam castraveți, mi-am amintit de tatăl lui Midori și mi-am dat brusc seama cât de searbădă devenise viața mea fără Midori. Abia atunci am realizat ce loc important ocupa ea în sufletul meu. — Tu ai iubită? m-a întrebat It½. — Da, am răspuns cu un oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a produce efecte din ce în ce mai mici" (Herzberg, Mausner, Snyderman, 1959/2008, p. 170) 4. Factorii igienici au doar un rol preventiv, nu unul curativ. Factorii motivatori răspund nevoii de creativitate, factorii igienici răspund nevoii de tratament corect. Pentru posturile monotone, atomizate, serbede, care prin structură oferă puține posibilități de intervenție asupra factorilor motivatori, factorii igienici sunt extrem de importanți. Pentru a face munca tolerabilă, cu cât există mai puține oportunități ca factorii motivatori să apară, cu atât mai mari trebuie să fie factorii
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
albastră, e de fapt un fel de brioșă cu cașcaval. Reușesc să Înțeleg de pe cutie, după ce-mi scot franceza din ghiozdan, că se bagă la cuptor 5 mi nute Înainte de a fi consumate. Altfel, au un gust cerat și searbăd și se lipesc de dinți. Acum că au reușit să Înghită ce mestecau de minute bune, cele două doamne scot din altă pungă altceva, tacticos, Într-o tăcere liniștită, pașnică, de parcă toată viața lor asta au făcut. În cele din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
timid de viață. A tras un colț de umbră și mi-a luminat drumul pe care l-aș fi străbătut de aici înainte: politica, profesoratul, căsnicia. Mi-a arătat perspectivele, bucuriile, victoriile care mă așteptau. Degeaba! Toate îmi par șterse, serbede, fără noimă. Pentru cine aș mai ține prelegeri? Pentru cine aș mai smulge onoruri? Pentru cine aș mai duce-o cu Cecilia? Mihaela nu mai este și, odată cu ea, dispare sensul tuturor strădaniilor mele, însuși rostul existenței mele. De acum
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că au sesizat momentul când au pus bazele regretelor de mai tîrziu? De câte ori mi-am amintit de anii în care am învățat la "Spiru Haret", m-am gândit doar că ei au reprezentat, poate, perioada cea mai fadă, cea mai searbădă, din viața mea, exceptând unele momente luminoase sau tulburi: primii fiori ai dragostei, trezirea instinctului sexual și, mai ales, o fascinantă aventură trăită cu ajutorul cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât aveam când am
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aflăm. — Mai bine vino cu mine. Locuiesc în apropiere și am furat o sticlă de coniac de la petrecere. — N-ar fi trebuit să faci așa ceva. Rima își smulse brusc mîna și-i zise: — Tu, tu ești o murătură nesărată și searbădă! Lanark se simți ofensat. — Rima, spuse el, nu sînt inteligent și nici imaginație nu am. Trăiesc doar după cîteva reguli simple. Poate că ele enervează lumea suficient de inteligentă să trăiască fără ele, dar n-am ce-i face, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani cînd am devenit într-adevăr bogat, dar cu mult înainte locuiam într-un apartament de serviciu, conduceam un Humber, jucam golf în weekend și bridge seara. Oamenii care nu înțelegeau ce sînt rapoartele financiare credeau că duc o viață searbădă - nu erau capabili să vadă urcușul abrupt și hotărît de la un nivel la altul, entuziasmul în fața unei pierderi evitate razant, triumful unui profit realizat dintr-odată. Era o aventură pur afectivă, pentru că, din punct de vedere fizic, eram în siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o luă pe Sauchiehall Lane, care era liniștită, în afară de gînguritul porumbeilor care mai ciuguleau din cînd în cînd printre pietrele pavajului. Dimineața aceea fusese ca prima zi în orice școală. îi crease un sentiment de anxietate, de programe supraîncărcate și serbede, de minți conduse spre diverse rutine. Nimic nu-i îmbogățea sau încălzea lumea, cu excepția unei fete, iar asta îl rănise mai curînd decît să-l încălzească, creîndu-i un alt tip de disconfort. Dar acum se relaxa, simțind îîn canalul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uit, 2 octombrie, de ziua mamei voastre. Așa ceva n am mai văzut, oamenii îi cădeau pur și simplu în genunchi, sala era cutremurată, ovaționa minute în șir și-n culise erau toți în lacrimi... Teatrul de azi îmi pare palid, searbăd în comparație cu ce-am prins noi, mama și cu mine, în tinerețe - și papa s-a uitat cu zâmbet la mama. L-am întrebat dacă știe când și cum a murit Grigore Manolescu. — Acum șapte ani, a zis el, avea numai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Inginerul își coborî pleoapele: "În fiecare carte există un mâinile de adevăr..." O frază pe care o auzise în nenumărate rânduri. Numai că Mia spunea altfel: "În fiecare legendă"... Dispunea de o colecție întreagă de banalități, tot felul de învățăminte serbede, didactice, de un penibil care îți zgâria epiderma, emise totdeauna pe același ton pretențios de dăscăliță cu clătinări studiate ale gâtului lung și încovoiat... " În viață nu fizicul contează! Caracterul"..."Între un bărbat și o femeie, prima minciună are însemnătatea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
au intrat întîmplător în viața noastră și vor dispărea fără urme înainte de a da zorile. Peste un an mi se va părea că am visat. Știam și ieri și alaltăieri că nu am nici o perspectivă, știam că viața mea e searbădă și inutilă, că în față, la cinci sau zece pași, nu există decât mormântul. De ce mă apasă acum mai mult? De ce mă sufocă?" Simți brusc că a pierdut ceva, fără să-și dea seama ce. Plânsul îi umflă pleoapele și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un obiect. Avea mâini lungi și slabe, ca de păianjen. Părea nervoasă. Gura nemulțumită se mișca și atunci când nu spunea nimic. " O femeie care țipă ușor, își zise Cristescu privindu-i fața pământie. Țipă și plînge." Interiorul i se păru searbăd, caracteristic de fată bătrînă: curățenia ― devenită manie, excluzând orice alte preocupări ― supraaglomerare de bibelouri mici și ieftine, kilometri de broderie apretată. Sub masa televizorului se aflau colecția revistei Magazin și-o grămadă de cărțulii pline de învățăminte: "Mîine avem oaspeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i șoptesc la ureche ce doream?,, Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sânt De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sânt un oarecare, că am devenit "cineva", tocmai femeia pe care o iubesc să-mi sfâșie acest vis? Că e o minciună? Bine, draga mea, să lămurim acest lucru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-i șoptesc la ureche ce doream? „Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sunt. De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sunt un oarecare, că am devenit «cineva», tocmai femeia pe care o iubesc să-mi sfâșie acest vis? Că e o minciună? Bine, draga mea, să lămurim acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
altora rareori dăinuie, nu uita. Fran simți că era gata să izbucnească în plâns. Tatăl ei făcuse un sacrificiu cumplit. Renunțase la șansa de a avea o viață plină de dragoste, afecțiune și pasiuni împărtășite alături de Stevie pentru o existență searbădă alături de mama ei. Probabil că o făcuse și de dragul lui Fran, deși n-ar împovăra-o niciodată cu un sentiment de vinovăție spunându-i asta. — Mulțumesc, tată. Pentru că mă iubești așa mult. Ralph o mângâie cu blândețe. Nu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
diverse direcții. Fiecare mașină e dotată cu un aparat de făcut înghețată, murmură el. Două sortimente, asta-i tot - ciocolată și vanilie. Starea lui de spirit era aceeași cu cea a sărmanei Resi când îmi povestise cât de înfiorător de searbădă era slujba ei la o mașină de fabricat țigări în Dresda. — Când s-a terminat războiul, mi-a zis O’Hare, speram ca după cincisprezece ani să ajung mult mai mult decât un simplu dispecer de mașini cu înghețată. — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au preschimbat într-un gust complex, o combinație de castraveți murați, roșii, ceapă și carne bine prăjită. Sosurile, în schimb, lăsau de dorit. Nu aveam prea multe să reproșez ketchupului (deși putea fi mai picant), însă maioneza, prea subțire și searbădă, se strecura printre bucățile de castraveți și le făcea atât de alunecoase, încât nu le mai puteai mesteca și îți alunecau direct pe gât. Cartofii prăjiți au fost excelenți. Totuși, băutura a fost cam caldă și s-a terminat prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un gust cenușiu al rațiunii. Pentru a fi fericit de singurătate, îți trebuie preocuparea constantă a unei obsesii sau a unei boli. Dar în simțurile mărite-n vid de plictiseală și în spiritul golit de lume, izolarea devine apăsătoare și searbădă - și zilele par absurde ca un sicriu spânzurat de un cireș înflorit. Plictiseala e senzația bolnăvicios de clară a timpului ce te așteaptă, în care trebuie să trăiești și cu care n-ai ce să faci. Încerci zadarnic să te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
stingerea ca o limită, agonia ca o încadrare. Cine va fi altoit infinitul pe o biată inimă? Cum oamenilor le lipsește poezia, în ce să ancorezi, dacă nu în moarte? Cât prestigiu nu aruncă iminența neființei peste peisajul șters și searbăd al ființei? Dorința de a te îneca, de a te înălța la ceruri prin spânzurătoare sau de a-ți curma viforos zilele pleacă dintr-un sublim al plictiselii - flaut în fund de iad. A stoarce din clipe un cântec de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a încetat, urmată fiind de dualismul, inerent înțelegerii istorice, care separă spiritul de lumea căreia i se aplică. Înălțarea florală a spiritului, în perioadele creatoare ale culturilor, le împrumută o naivitate pe care cu greu am căuta-o în luciditatea searbădă a culturilor mici. Un popor care se lansează în istorie de la întîiul act de viață lunecă pe soarta sa. Respirația în mitologie, diferențierea vieții religioase de cea politică, creația unui stil propriu spiritual și politic, accesul la putere și consecința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]