438 matches
-
o prietenă voia să și-o cumpere, dar nimic despre designul interior. Se întreabă dacă apropierea pe care o simțise în timpul prânzului fusese doar o iluzie. N-o mai vede pe Star vreo cinci luni. În timpul acesta viața lui este searbădă. Își urmează cursul obișnuit, un ciclu de prelegeri, băuturi, întâlniri sindicale și dineuri, dar este ceva lipsit de substanță, fără consistență. Apoi, într-o după amiază, foarte obișnuit, de parcă ar fi trecut doar o zi sau două, apare în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
despre ambițiile și planurile ei În privința noastră. Sexul cu ea nu-i deloc cum mi-l imaginam Înainte de a mă apuca de asta. Mă simt prizonierul poftelor mele trupești, dar când reușesc să fac concret sex, mi se pare doar searbăd și plictisitor. Ea trăncănește În continuare, iar eu Îi povestesc despre Inglis și nenorocirile lui. — Bruce, râde ea, de ce oare trebuie să savurezi orice lucru rău li se Întâmplă altora? Mă gândesc la asta o secundă sau două. — Asta vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament. Primarul era uluit. Naviga prin aburii alcoolului, era la al șaselea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din orașul acela plin țigani gălăgioși și scandalagii.Orașul mă apasă parcă, încercând să mă antreneze în viața lui searbăda, uneori comică și alteori tragică. Dar eu eram Lăură și trebuia să rămân Lăură, fiindcă în mintea mea se născuse deja idealul, profesia perfectă, cea care îmi venea credeam eu că o mânușa. Mi-ar fi oferit posibilitatea să închid
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
eu, desigur, încerc să trag cu urechea, stau lângă ușă, pregătită să aud ce se spune printre cărți și caiete, pregătită pentru lucrul acela pe care îl aștept de ani de zile, dar discuția lor se limitează la subiect, este searbădă, pare că nimeni nu îndrăznește să se relaxeze. Și ce dacă, mă consolez eu, este destul de bine și așa, să nu ne liniștim mai mult, destul ne-am agitat cu toții, prefer să păstrez distanța, în timp ce stau aici singură pe terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gata. Și eu aș fi putut-o da pe Noga spre adopție, atât de greu îmi fusese în primele luni, zi după zi, noapte după noapte de travaliu, renunțare după renunțare, până ce din mine nu mai rămăsese nimic, o formă searbădă și uscată, iar uneori, în adâncurile acestei temnițe a oboselii și depresiei, visam cu ochii deschiși la libertate, iată venind oameni cu expresii frumoase pe chipuri, întind spre mine brațe rugătoare, dă-ne-o nouă, te vei elibera într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fie? Încercă să apere toate acestea față de sine însuși. Și deodată simți întreaga inconsistență a tot ceea ce voia el să apere. Nu avea ce apăra“. Pe de altă parte, ceea ce ne desparte de Ivan Ilici și de viața lui cea searbădă e tocmai conștiința faptului că facem ceea ce trebuie. Nu e nimic mai satisfăcător decât să lupți împotriva ignoranței (și nimic mai enervant sau mai lipsit de speranță, recunosc): consider că, într-o lume în care comunicare înseamnă media, iar media
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după ce am terminat peștele, am tăiat castraveți și țelină în felii lungi și subțiri și i-am înmuiat în pastă de soia. În timp ce ronțăiam castraveți, mi-am amintit de tatăl lui Midori și mi-am dat brusc seama cât de searbădă devenise viața mea fără Midori. Abia atunci am realizat ce loc important ocupa ea în sufletul meu. — Tu ai iubită? m-a întrebat It½. — Da, am răspuns cu un oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
sinuciderii: În noaptea aceea, Ricardo nu a stat la taifas cu cel care l-ar fi putut Îmbărbăta, un camarad, un filolog, ci s-a adâncit În mlaștina unor conciliabule fără sfârșit cu năucul de Croce, care-i chiar mai searbăd și mai uscat decât aritmetica propriei lui contabilități. Trei zile a irosit Ricardo al nostru cu vrăjeala aceea nesănătoasă. Vineri a avut o sclipire: și-a făcut motu proprio apariția În dormitorul-birou de care dispun. Ca să-i scot ciuma din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fost premeditată. Așa o coroborează și o confirmă deplorabilul răvășel pe care ni l-a lăsat: amărât ca al celui care ignoră nespus de bogatele resurse existente În romances; sărac ca al cârpaciului lipsit de un stock propriu de adjective; searbăd ca al celui care nu jonglează cu cuvintele. El dovedește ceea ce nu rareori am insinuat de la Înălțimea catedrei: absolvenții așa-ziselor noastre licee ignoră tainele dicționarului. Iată, Îi voi da lectură: domnia voastră veți fi războinicul cel mai Înflăcărat al acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
esențiale din Evanghelie. Deși filmat în alb-negru, singura posibilitate tehnică la acea vreme, imaginile au fost matrițate în culoare din dorința producătorilor de a pune accent pe evidențierea mesajului coloristic al ținutei. După cum afirmă George Sadoul, "magia cinematografului transformă aceste serbede policromii, dându-le farmecul unor picturi primitive"32. Producția a fost impresionantă pentru acea vreme, regia nefiind lipsită de amploare. Pentru a arăta decorurile mari în întregime, se filmează panoramic, iar în scena "Adorația păstorilor" se văd mai întâi ieslele
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
altora rareori dăinuie, nu uita. Fran simți că era gata să izbucnească în plâns. Tatăl ei făcuse un sacrificiu cumplit. Renunțase la șansa de a avea o viață plină de dragoste, afecțiune și pasiuni împărtășite alături de Stevie pentru o existență searbădă alături de mama ei. Probabil că o făcuse și de dragul lui Fran, deși n-ar împovăra-o niciodată cu un sentiment de vinovăție spunându-i asta. — Mulțumesc, tată. Pentru că mă iubești așa mult. Ralph o mângâie cu blândețe. Nu sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un singur lucru, ce-i drept, important: că aveam totuși nevoie de cineva. În definitiv, Emilia nu era nici imbecilă, nici schiloadă. Nu era cea mai ispititoare femeie, n-avea putere nici să se sulemenească, începea să-și dreagă figura searbădă cu creme și farduri, pe parcurs obosea și lăsa totul baltă, dar nu se grăbea niciodată, avea o resemnare demoralizantă pentru cei din jur, căreia nu i-am rezistat. Cu o lipsă de judecată care, în cazul meu, s-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-i șoptesc la ureche ce doream?,, Minte-mă, Laura, dacă mă iubești. Nu-mi pune în față o oglindă în care să mă văd cum sânt De ani de zile fug de această oglindă și de adevărul ei neplăcut, sălciu, searbăd; și, în sfârșit, când am ajuns să cred că nu mai sânt un oarecare, că am devenit "cineva", tocmai femeia pe care o iubesc să-mi sfâșie acest vis? Că e o minciună? Bine, draga mea, să lămurim acest lucru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ce suntem de fapt? Dacă ne-am duce viața fără acele încercări, n-am fi până la urmă lipsiți de o cunoaștere, de o știință după care spiritul nostru sau inconștientul nostru jinduiesc? Sau n-ar fi ea, viața, mai searbădă, pentru că nu ne-ar fi oferit prilejul să ne măsurăm cu ea și cu noi înșine și în felul acesta să ne cunoaștem? N-am tânji, oare, până la urmă, după aceste încercări? Sunt întrebări cărora nu mă încumet să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa cred.“ „Vezi, asta este! Ai și spus exact ce-mi stătea pe limbă: tu vezi totul din posibilul unghi al unei creații, adică viața repovestită, viața introdusă în tipare, care să fie un exemplu, să demonstreze ceva, nu înșiruirea searbădă a unor gesturi pe care le facem cu toții, ci sensul acestor gesturi. Înțeleg bine? Pe tine te interesează sub raportul ăsta al sensurilor care pot fi profitabile tuturor și, prin urmare, surse de putere. Dar, mie, care n-am nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și bătut de vânt. „Vasăzică acuma totul s-a terminat, m-a prins cum a vrut“, se gândi, mestecând cu calm, ascultând soneria stridentă a telefonului răsunând îndepărtat în camerele aproape goale și refuzând să răspundă. Scrobul avea un gust searbăd, uitase să pună sare, dar a continuat să-l mănânce așa. O liniște subțire stătea în picioare lângă el, își auzea mestecatul rar. Afară se presupuneau trecerile grăbite ale cohortelor de automobile și miriade de voci înăbușite și venite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-un discurs destul de bizar, se va substitui, de fapt, fantomei, vorbind în locul acesteia și obținând în final rezultatul scontat: Așa aș face: Stafia mișcătoare dac-aș fi, Ți-aș porunci ca, ochii ei privindu-i, Să-mi spui ce searbădă lucire-a lor Te-a-ndemnat să o alegi; apoi, C-un țipăt ce ți-ar despica auzul, Nu aș rosti decât aceste vorbe: „Să-ți amintești de-ai mei!”1 „Remember mine...” („Amintește-ți...”), aceleași vorbe rostite de fantoma din Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi vine să cred că imensa durere ce-mi surpă existența, din pricina Gloriei se datorește panicii provenite numai din singurătate. Căci unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat? Unde este omul care să mă înțeleagă și să ierte? Să mă primească așa cum sunt: cu tot ce posed în mine, bun și rău, mic și mare, urât și frumos. Să mă iubească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
personală, și deci nu are ce căuta tatăl său, „apreciatul Josef ben Bergelson“, asupra căruia Ianikovski aruncă vina. Atunci cînd traducea, M.O. Întrețesea propriile sale simțăminte. „Astfel, cum aș fi putut traduce cu atîta Împătimire, dată fiind existența-mi searbădă“, Îmi spunea el. Poeme de Catul, Canțonierul lui Petrarca, sonetele lui Shakespeare pe care le va tălmăci În colaborare cu răposatul Izirkov, se impun, de asemenea, a fi citite În această lumină. Voi trece, domnule, peste fundalul istoric, aidoma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vocea Myrei era la fel de placidă ca un lac vara cînd i-a răspuns mamei sale: — O, am plecat atât de târziu, mămico, că am zis că-i mai bine... El a auzit jos rafalele de râs și a mirosit aroma searbădă a ciocolatei fierbinți și a prăjiturelelor pentru ceai În timp ce cobora la parter, pe urmele mamei și ale fiicei. Sunetul unui gramofon se Împletea cu vocile multor fete, care făceau să zumzăie aerul, și În Amory s-a născut o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
arde câte o lampă mică, iar deasupra divanului atârnă portretul unui gentleman foarte bătrân și foarte demn, din anii 1860. De afară se aude zvon de muzică - foxtrot. ROSALIND șade pe divan. Îl are În stânga pe HOWARD GILLESPIE, un tânăr searbăd, de vreo douăzeci și patru de ani. Tânărul este În mod clar foarte nefericit, iar fata moare de plictiseală.) GILLESPIE (moale): Ce vrei să spui când Îmi zici că m-am schimbat, nutresc aceleași sentimente față de tine. ROSALIND: Dar mie Îmi pari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șters. Încă nu m-am hotărât dacă voi merge sau nu până la Roma, dar nu pricep nici în ruptul capului de ce m-a sfătuit seniorul Shiraishi să-l iau cu mine pe Hasekura în caz că mă voi duce. E întru totul searbăd și îi lipsește și istețimea lui Matsuki. Mai departe de cabina solilor, se află o încăpere mare pe care o împart între ei negustorii japonezi. Se gândesc numai la negoț și la câștig, iar lăcomia lor este uimitoare. De cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați și lăsați în jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]