3,089 matches
-
vânt, până se pierde În masa de oameni. Deși e abia octombrie, e foarte frig și ploile reci alternează cu vântul rece. Antoniu tremură În sacoul lui subțire și uzat. Astăzi Îl dor tare și articulațiile picioarelor și o tuse seacă Îi taie pieptul ca lama unui cuțit. Începe să-l lase vederea, iar trupul i se Împuținează pe zi ce trece, i se usucă. Un bărbat solid, cu figură de boxeur, Îl Îmbrâncește cu brutalitate și Antoniu e cât pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea totuși tremura, plângea și nu avea la cine să caute alinare. Confuză, a rătăcit prin curte, În timp ce părinții ei se prefăceau că nu-i aud plânsul. Parcă ar fi trecut o eternitate până când fetiței de doisprezece ani i-au secat toate lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
perete întreg din holul lung, fără ferestre, unde țineam vesela de Paști în cutii de carton, și unde vara zăceau covoarele noastre „orientale“ mumificate în învelitorile lor groase din carton gudronat. Dacă era în stare să stoarcă apă din piatră seacă, nu era normal să fie răsplătit de Companie cu vreunul din miracolele ei? Nu era normal ca „Președintele“, aflat în „Sediul central“, să prindă de veste ce formidabil e și să-l prefacă peste noapte din agent de asigurări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dar el nu o contrazise În nici un fel. Explicația lui era aproape insultătoare În simplitatea ei: — Mi-e atât de ușor să vorbesc cu dumneata. Am senzația că te cunosc. Ea știa ce Însemna asta. — Da, spuse ea, cu durerea seacă și banală a dezamăgirii, și eu am impresia că te cunosc. Și se referea la scările lungi, așteptatul la ușa agentului și evreul tânăr și prietenos, explicând cu blândețe și fără interes că nu avea nimic pentru ea, absolut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i suculentă. Am spus ce nu trebuie? — Asta-i din cele vândute de Stein. O stafidă ieftină și banală. Podgoriile nu sunt pe partea potrivită a dealurilor. Asta le face seci. Nu-ți dai seama de diferență? — Da, asta-i seacă. E cu totul altceva. Dar cealaltă a fost suculentă. Nu mă crezi, dar așa a fost. Poate că le-ai amestecat. — Nu. Am ales mostrele eu Însumi. Ciudat. Foarte ciudat. Peste vagoanele-restaurant se lăsă brusc liniștea Îngrijorată despre care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îi Închise iarăși. Doctorul spuse rar: — Medaliile acestea le-ați câștigat servindu-vă patria În timpul războiului. Eu nu am medalii, pentru că Îmi iubesc patria mult prea mult. Eu nu lupt pentru teritorii noi, ci pentru o lume nouă. Cuvintele Îi secară. Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient de caracterul artificial al cuvintelor sale, care nu relevau marea dragoste și marea ură ce-l animau. Fețe triste și frumoase, subțiate de foamete, Îmbătrânite Înainte de vreme, resemnate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aude pe Doina la ușă. Un moment! răspunde aspru Maria, grăbindu-se să ascundă aparatul telefonic. Da, intră zice după ce răsucește cheia. Ce-i, draga mea? Nimic; venisem să-ți spun că-i aproape opt murmură fata cu o voce seacă, lovită neplăcut de tonul aspru al maică-si și de prezența cheii în ușă. Scuză-mă! spune, întorcîndu-se. "Cui naiba semeni, că te faci tot mai rea" gîndește Maria, privind lung în urma fetei, apoi, ca trăsnită, rămîne cu privirea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu privirea pe chelner: Chiar nu mai ai nimic de mîncare? întrebă, dînd cu capul în direcția copiilor. Nimic răspunde Ovidiu. Pe căutate? Pe. Atunci, îmi dai o perdea și mergem la digul iazului, poate scoatem un pește. Iazul e secat complet, pentru curățare și alte lucrări. Potoliți, copiii tac și-l ascultă pe tatăl lor, dar cînd acesta se oprește să-și tragă răsuflarea, unul exclamă un "Pá-pa", urmat imediat de plînsul nervos al celuilalt. Mircea Emil se desprinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coatele în burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul. Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea. Oricît s-ar preface afară doar de marele interprete, care nu-s totuna cu actrițe -, ochii, pînă la urmă, le dau de gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
burtă. E un miracol că n-am făcut o criză de inimă! Dar și mai miracol e că mi-a scăpat își surîde el. O, nu, sînt vulgar de-a binelea se înfioară, amintindu-și privirea Mariei, goală, seacă. Formidabil! Seacă ăsta-i cuvîntul. Pe o femeie poți s-o cunoști chiar și numai analizîndu-i privirea. Oricît s-ar preface afară doar de marele interprete, care nu-s totuna cu actrițe -, ochii, pînă la urmă, le dau de gol; luminițele dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fete care, înfășurînd capătul unui filament, seamănă cu gestul unei secerătoare de ce-o fi fugind lumea de la sate? Nu-i păcat să faci lînă sintetică din petrol, cînd, crescînd oi, ai și brînză, și carne, și lînă? Petrolul poate seca, dar verdeața pămîntului e mereu aceeași, ba crește dacă știi s-o stimulezi. Cu ce? Cu îngrășăminte din petrol, evident. Ba și cu îngrășăminte de la oi și de la vaci, dacă ai oi și vaci... Doamne!, de ce-oi fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
abordări holiste. În schimb, apelase la doctorul Flaherty, medicul de familie, la care ea și Dan se înscriseseră de nevoie la o lună după mutarea în Muswell Hill. Carol fusese o singură dată la el, din cauza unui acces de tuse seacă. Se gândise că e doctorul ideal pentru Dan din momentul în care îl văzuse ițindu-și capul teșit pe ușa care dădea spre sala de așteptare și o poftise în sanctuarul său. Căci Flaherty puțea a alcool. Puțea marțea după-amiaza la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aur, iar la urechi îi atârna o altă pereche de șerpi aurii. Oamenii duceau o viață liberă și liniștită. Dar într-o zi, o căldură puternică s-a abătut asupra muntelui. Razele puternice ale soarelui au ars copacii și au secat apele. Oamenii mureau din cauza arșiței. Conducătorul Kuafu a privit mâhnit soarele și le-a spus oamenilor săi: "Soarele este ceva îngrozitor. Am hotărât să merg să-l caut, să-l prind și să-l supun". Auzind aceste cuvinte, oamenii au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după ce Bai Suzhen a născut un băiețel, a venit la ei bonzul cel rău. Acesta o închise pe Bai Suzhen în turnul Leifeng de pe malul Lacului de Vest, blestemând-o să nu mai poată reveni pe lumea aceasta, decât dacă seacă lacul și se prăbușește turnul. După mulți ani, timp în care și-a cultivat calitățile morale, Xiao Qing a revenit la Lacul de Vest. L-a înfrânt pe bonzul Fahai, a scos apa din lac și a dărâmat turnul Leifeng
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ridicat, de parcă ar fi dansat. Din clădire se auzea Încet o muzică metalică, ce părea că vine dintr-o cutie muzicală și se insinua printre bucățile de moloz. Era incredibil de tristă, avea acea tristețe plină de nostalgie, care te seacă la inimă, a unui vechi circ aflat În pragul falimentului. Întregul teatru era iluminat și pe marchiza cu lumini albe, În șirul cărora nu lipsea nici măcar un bec, se puteau citi cuvintele URMĂTOAREA MARE AFACERE și, dedesubtul lor, TOATE BILETELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
burtă. Pipăindu-se, își dădu seama că avea o tăietură adâncă, un fel de cezariană. Un maț atârna afară atingând pământul. În burtă avea ceva greu. Niște pietre. Le scoase, plângându-și de milă. Ce soartă afurisită! Noroc că fântâna secase cu ani în urmă. Cum nu avea pansament și nici ac și ață, lupul începu să-și lingă rana. O linse zile-n șir, până se-nchise. Ok, rezolvase o parte a problemei, dar mai trebuia să iasă cumva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
apărăm, nu nimic! Păi, de ce avem armată? Să fi fost eu acum acolo jos, mamă ce-i mai trăgeam în țeapă pe toți nenorociții ăștia de investori! Îi omoram până la unul! Îmi doboram recordul! Dinspre pat se auzi o tuse seacă, amară. Era Ecaterina Teodoroiu. - Măi băieți măi, zise ea ridicându-se într-o rână, mai dați-o-n mă-sa de treabă, nu puteți și voi să vorbiți mai încet? Sunt răcită, încerc să dorm, ce naiba! Dacă vreți să zbierați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe plită, în patru labe, mișcându-și posteriorul în temenele, proptindu-se din când în când cu nasul de adidașii mei. Ajustez imaginea: îl pun să-și ridice și mâinile deasupra capului, ca musulmanii la rugăciune. Pe acritura care mă seacă la ficați de vreo cincisprezece ani am dotat-o cu o trompetă de plastic și-am cocoțat-o pe masa prezidiului. Arată în țoalele ei de bazar ca un gândac de colorado pleoștit de la piatra vânătă de primăvară. Promițător. ... să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mașina, chiar pe trecerea de pietoni, undeva între Ploiești și București, o profesoară de muzică. *** - Nenea, vrei să-mi dai mingea? zâmbește-un Chirică angelic. Dă așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fost pentru mine și nu văd de ce nu ar trebui să contribui la a o face să fie În continuare așa, dacă asta Îmi e de folos... Mă Înveți să scriu? - Nu cred că știu să o fac. Amenințarea sosi, seacă și fără drept de apel: - Dacă Într-o lună nu știu să scriu, Îți tai o mînă, Îl asigură Iguana Oberlus, iar francezul avu absoluta certitudine că se va ține de cuvînt. La sfîrșitul primei săptămîni, Oberlus era deja În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile dintr-o singură lovitură seacă de macetă și apucă vîslele, Îndepărtîndu-se fără grabă de vaporul care se transforma Într-o adevărată torță plutitoare. La puțină vreme după aceea, Începură să se audă strigătele bărbaților Închiși sub punte, care Încercau să iasă prin chepengul de incendiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu-le cu o lovitură seacă, dată cu sălbăticie. Portughezul Gamboa observă că aerul refuza să-i intre În plămîni, deschise mult gura, cu un strigăt mut, pe care nu reuși să-l scoată, și, Înainte de a reuși să reacționeze, descoperi, neputincios, că vîrful macetei Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așa încît și-a vîrît zdravăn mîna în pungă și n-a crîcnit, pe nimeni nu interesa acest soi de sacrificii, de la el a aflat că singurul loc de încredere ca să fii găsit de oamenii lui Cocoș era o vale seacă, nu mai, lungă de o jumătate de kilometru și largă de cîțiva zeci de metri, plină de pietre rotunjite, încît orice pas se auzea de la mare distanță. Pămîntul era uscat vara și iarna, așa încît valea nu avea nici o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poți? Dacă te ustură și te mănîncă, dacă te umfli din cauza lor, dacă ajungi să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are pește. Și dacă o seci nu te mai mănîncă țînțarii, dar nici tu nu mai mănînci pește. Asta-i. Turcul nu mănîncă porc și de aceea trebuie să mănînce pește." Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să faci friguri, atunci cum o să-i lași să te obișnuiești, domnule Ali?" Turcul făcu un gest a lehamite, "dacă nu poți să te obișnuiești atunci seci balta. Dacă-ți dă mîna. Numai că balta are pește. Și dacă o seci nu te mai mănîncă țînțarii, dar nici tu nu mai mănînci pește. Asta-i. Turcul nu mănîncă porc și de aceea trebuie să mănînce pește." Și, mulțumit de cele ce spusese, Ali Mehmet s-a retras din cameră cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]