2,176 matches
-
nu mai apar pe piață, fiind destinate doar cercetătorilor : junkies începuseră să le cumpere en gros” (50, p. 55 ; 51, pp. 332-333). Intoxicarea involuntară tindea să devină voluntară... Intoxicarea prelungită cu alcaloizii conținuți de cornul-secarei, prin consumarea pâinii preparate din secară infestată cu ergot, a provocat îmbolnăvirea în masă a unor întregi comunități din Europa Centrală. Consemnată în secolele XV-XVIII, boala s-a numit ergotism sau Focul Sfântului Anton (sau ignis sacer), iar protectorul bolnavilor a fost desemnat Sf. Anton cel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
masă a unor întregi comunități din Europa Centrală. Consemnată în secolele XV-XVIII, boala s-a numit ergotism sau Focul Sfântului Anton (sau ignis sacer), iar protectorul bolnavilor a fost desemnat Sf. Anton cel Mare (47, pp. 72-73). Consumul involuntar de secară infestată cu ergot a condus foarte probabil și la fenomene erotice colective (furor eroticus), pentru că ciuperca parazită Claviceps purpurea are și efecte afro- diziace. Încercând să afle din ce ingrediente era compusă „licoarea dragostei, vinul înierbat” (în original, în provensală
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sunt fără îndoială mai puternic afrodiziace” (255, pp. 20, 454). Se poate presupune că astfel de fenomene de intoxicare colectivă involuntară s-au produs și în spațiul românesc, știut fiind că, la țară, la făcutul pâinii se folosea cu precădere secara. Pâine se făcea mai rar din făină de grâu. Grâul se folosea mai ales la coptúrile rituale, de praznic (colivă, colaci, pască, prescuri, cozonaci, mucenici etc.). Ocupându-se de „bucătăria țăranului român”, folcloristul Mihai Lupescu scria că anume „din făina
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se făcea mai rar din făină de grâu. Grâul se folosea mai ales la coptúrile rituale, de praznic (colivă, colaci, pască, prescuri, cozonaci, mucenici etc.). Ocupându-se de „bucătăria țăranului român”, folcloristul Mihai Lupescu scria că anume „din făina de secară se făcea pită și pâine” (53, p. 57). Într-o poveste bucovineană culeasă de Elena Niculiță-Voronca, secara se laudă „că ea este mai mare [decât grâul], că crește mai înaltă și că toți oamenii se hrănesc cu ea” (54, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
praznic (colivă, colaci, pască, prescuri, cozonaci, mucenici etc.). Ocupându-se de „bucătăria țăranului român”, folcloristul Mihai Lupescu scria că anume „din făina de secară se făcea pită și pâine” (53, p. 57). Într-o poveste bucovineană culeasă de Elena Niculiță-Voronca, secara se laudă „că ea este mai mare [decât grâul], că crește mai înaltă și că toți oamenii se hrănesc cu ea” (54, p. 179). Chiar și la jumătatea anilor 1930, medicul Vasile Voiculescu - într-un efort de „iluminare” a populației
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai înaltă și că toți oamenii se hrănesc cu ea” (54, p. 179). Chiar și la jumătatea anilor 1930, medicul Vasile Voiculescu - într-un efort de „iluminare” a populației rurale - îi învăța pe țărani să aibă grijă să nu consume secară infestată : „Făinurile de secară [...] ce cuprind prea multe cornușoare [= Claviceps purpurea] măcinate în ele sunt otrăvitoare și dau o boală grea [= ergotism]”. Totuși, admitea dr. Voiculescu, cornul- secarei nu este doar otravă, ci și remediu, dar unul care trebuie administrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
toți oamenii se hrănesc cu ea” (54, p. 179). Chiar și la jumătatea anilor 1930, medicul Vasile Voiculescu - într-un efort de „iluminare” a populației rurale - îi învăța pe țărani să aibă grijă să nu consume secară infestată : „Făinurile de secară [...] ce cuprind prea multe cornușoare [= Claviceps purpurea] măcinate în ele sunt otrăvitoare și dau o boală grea [= ergotism]”. Totuși, admitea dr. Voiculescu, cornul- secarei nu este doar otravă, ci și remediu, dar unul care trebuie administrat cu prudență : „Acest leac
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
populației rurale - îi învăța pe țărani să aibă grijă să nu consume secară infestată : „Făinurile de secară [...] ce cuprind prea multe cornușoare [= Claviceps purpurea] măcinate în ele sunt otrăvitoare și dau o boală grea [= ergotism]”. Totuși, admitea dr. Voiculescu, cornul- secarei nu este doar otravă, ci și remediu, dar unul care trebuie administrat cu prudență : „Acest leac este bine să fie întrebuințat numai de doctor, moașă ori agent sanitar” (254, p. 78). De asemenea, în spațiul românesc, intoxicări colective cu cornul-secarei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care trebuie administrat cu prudență : „Acest leac este bine să fie întrebuințat numai de doctor, moașă ori agent sanitar” (254, p. 78). De asemenea, în spațiul românesc, intoxicări colective cu cornul-secarei puteau fi provocate și de consumul de rachiu de secară (așa-numita secărică), și anume atunci când secara era infestată cu ciuperca halucinogenă. Și pentru fabricarea rachiului secara era preferată grâului, mai ales până la Pacea de la Adrianopol (1829), când Imperiul Otoman a avut monopol asupra recoltei de grâu din Țările Române
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
este bine să fie întrebuințat numai de doctor, moașă ori agent sanitar” (254, p. 78). De asemenea, în spațiul românesc, intoxicări colective cu cornul-secarei puteau fi provocate și de consumul de rachiu de secară (așa-numita secărică), și anume atunci când secara era infestată cu ciuperca halucinogenă. Și pentru fabricarea rachiului secara era preferată grâului, mai ales până la Pacea de la Adrianopol (1829), când Imperiul Otoman a avut monopol asupra recoltei de grâu din Țările Române (42). Unii autori susțin că băuturi halucinogene
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
agent sanitar” (254, p. 78). De asemenea, în spațiul românesc, intoxicări colective cu cornul-secarei puteau fi provocate și de consumul de rachiu de secară (așa-numita secărică), și anume atunci când secara era infestată cu ciuperca halucinogenă. Și pentru fabricarea rachiului secara era preferată grâului, mai ales până la Pacea de la Adrianopol (1829), când Imperiul Otoman a avut monopol asupra recoltei de grâu din Țările Române (42). Unii autori susțin că băuturi halucinogene, făcute - de data asta voluntar - din secară infestată cu ergot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru fabricarea rachiului secara era preferată grâului, mai ales până la Pacea de la Adrianopol (1829), când Imperiul Otoman a avut monopol asupra recoltei de grâu din Țările Române (42). Unii autori susțin că băuturi halucinogene, făcute - de data asta voluntar - din secară infestată cu ergot, erau folosite în unele ritualuri preistorice legate de cultul fertilității. Sunt cunoscute și alte forme de intoxicare colectivă involuntară. Sigur că putem aminti aici intoxicarea cu ciuperci halucinogene consumate din greșeală. Dar în acest caz este vorba
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Plinius) se aseamănă semantic cu numele greco-românesc al neghinei (zâzanie). Consumate fără măsură, ambele plante psihotrope provoacă ceartă, altercație, zâzanie. în unele documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea se interzicea consumul de pâine de grâu amestecat cu secară sau cu neghină. În 1831, de pildă, în urma unei mari epidemii de holeră, Episcopia Ortodoxă din Vârșeț (Banatul de Sud) cerea românilor, printr-o circulară, să nu mănânce „pâne necoaptă bine”, făcută din „bucate [= grâne] crude, cu săcară și cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Perspectiva și modul vor fi analizate ulterior. 3.1.1. Opoziția I (persoană): referință la persoana întîi referință la persoana a treia În calitate de personaj principal al narațiunii, Holden Caulfield, naratorul la persoana întîi din romanul De veghe în lanul de secară al lui J.D. Salinger, se situează în centrul universului reprezentat în roman. Identitatea spațiilor de existență al naratorului și al celorlalte personaje este astfel stabilită și susținută în ciuda tendinței acestui narator la persoana întîi de a-și adresa remarcele direct
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
parte a pasajului, care se încheie cu propoziția "El se căia", prezintă o perspectivă interioară și conține o reprezentare a lumii interioare. Aceasta poate fi transpusă fără dificultate într-o formă la persoana întîi, precum De veghe în lanul de secară, de pildă, care de asemenea folosește o perspectivă interioară. Ultima propoziție a citatului nu acceptă o astfel de transpunere, totuși, date fiind predominanța perspectivei exterioare în relație cu cea interioară și reprezentarea lumii exterioare, nu a celei interioare. În această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Dinamica modulațiilor acestei scheme scade pe măsură ce prezentarea se limitează din ce în ce mai mult la punctul de vedere și la orizontul perceptiv al eului care trăiește. Prin urmare, acestea sînt mai mari în David Copperfield decît în romanul De veghe în lanul de secară al lui Salinger și sînt mai scăzute într-un roman care abordează forma monologului interior, cum este, de exemplu, Zgomotul și furia al lui Faulkner. În romanul în care predomină o situație narativă personală dinamica alternanței formelor de bază și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
între narațiunea la persoana întîi și cea la persoana a treia, atunci trebuie să fie posibil să îi definim locul într-un sistem de forme bazat pe naratologie. Discuția anterioară despre un fragment din romanul De veghe în lanul de secară sugerează direcția pe care trebuie să o ia o asemenea cercetare. Înainte de a merge mai departe cu această discuție, totuși, aș vrea să trec în revistă preferințele unui număr de autori în acest sens. 4.2. Cîteva exemple de preferințe
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
concrete, de bucuriile și supărările trăite de el, de stările și nevoile sale. Actul narativ poate astfel să aibă o natură irepresibilă, inevitabilă, crucială, cum se întîmplă în cazul naratorului la persoana întîi din romanul De veghe în lanul de secară. Motivația de a nara poate, de asemenea, să se înrădăcineze în nevoia unei viziuni de ansamblu cu rol structurant, în căutarea unui sens de către un "eu" maturizat, echilibrat care a depășit greșelile și confuziile vieții sale anterioare. Și aici motivația
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
discuției despre situația narativă la persoana întîi și modificările ei în direcția situației narative personale, din moment ce nivelul stilului are acolo un efect similar în situația narativă: un stil colocvial, cum este cel din în romanul De veghe în lanul de secară, tinde să limiteze perspectiva narativă la punctul de vedere al eului care trăiește. 7.1.8. Probleme ale demarcației auctorial-personal Cînd nu doar expresii individuale, ci și argumente, explicații și motivații construite din punctul de vedere al personajului sînt inserate
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
eul narator, nefiind cantitativ echilibrați, au aceeași importanță (David Copperfield, Felix Krull). În sfîrșit, întîlnim narațiunea la persoana întîi în care eul care trăiește înlocuiește aproape în întregime eul narator în cîmpul vizual al cititorului (De veghe în lanul de secară). Romanele epistolare și romanele-jurnal intim aparțin cumva zonei dintre ultimele două niveluri ale narațiunii la persoana întîi, potrivit accentului care cade asupra procesului compozițional și gradului distanței narative. 7.2.1. Naratorul auctorial din Pumpernickel Ca toate celelalte granițe din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
persoana întîi, care poate fi, de asemenea, descrisă ca o succesiune de pasaje în care prezentarea se focalizează alternativ asupra eului narator și asupra eului care trăiește. În romanele la persoana întîi precum Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară sau Prins în mreje al lui Iris Murdoch, eul narator și eul care trăiește sînt greu de distins, din moment ce accentul prezentării cade aici aproape în întregime asupra eului dintr-un Aici și Acum al experienței. Romanul-jurnal Greața al lui Sartre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un fel, monologul dramatic este non-narativ, deoarece constă doar în vorbire citată direct. În această privință el se apropie de narațiunile la persoana întîi, în care actul narativ este colorat colocvial, cum sînt Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară, care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
colorat colocvial, cum sînt Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară, care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
341 La Jalousie (Gelozia), 188, 341-342 Rohmer, Eric, 141 Rolph, C.H., 209 Romberg, Bertil, 33, 135, 139, 229, 311 Rossum-Guyon, Françoise van, 33, 183 Russel, Ken, 141 Salinger, J.D., 241 The Catcher in the Rye (De veghe în lanul de secară), 100-101, 103, 122, 137, 151, 289, 297, 328-329 Sarraute, Nathalie, 292, 341 Sartre, Jean-Paul, 198, 308, 341 La Nausee (Greața), 329-330 Saussure, Ferdinand de, 92, 132 Schabert, Ina, 202 Scheerer, Thomas M., și Markus Winkler, 51 Schluchter, M., 50 Schmid
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Ein Beitrag zur Erzähltheorie, Stuttgart, 1979, 17-22; Herbert Kraft, Um Schiller betrogen, Pfullingen, 1978, 48-58. 150 David Goldknopf, The Life of the Novel, Chicago, 1972, 33. 151 J.D. Salinger, The Catcher in the Rye, r. De veghe în lanul de secară, trad. de C. Ralea și L. Bratu, Polirom, 2001, 5. 152 Pentru a facilita o privire de ansamblu asupra acestor considerații fundamentale, nu voi discuta aici posibilitatea transpunerii unei narațiuni la persoana întîi într-una cu un narator la persoana
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]