417 matches
-
ca să poată trece un cal. Balamber, cu ceilalți trei, o luă la dreapta, afundându-se într-o vale laterală, unde găsiră alte urme și din nou pete de sânge pe frunziș. Nu după mult, ajunseră la malul unui torent aproape secat. Războinicul ce mergea înaintea grupului se numea Rutger. Un om tăcut, cu înfățișare respingătoare, spre patruzeci de ani, nu prea încântat de sarcina lui. Când ieșiră din desiș, își opri calul, care avea deja copitele din spate în apă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu tot felul de arme la ei, unele chiar rudimentare. Chilperic le poruncise să se posteze în afara drumului ce urma contrafortul aflat de cealaltă parte a văii, iar ei se răsfiraseră pe malul ierbos și prin albia unui râu aproape secat, lăsând astfel cale liberă mulțimii de refugiați ce venea în neorânduială: oameni cu groaza în priviri, care părăsiseră foarte târziu Vesontio și burgurile învecinate, ducând cu ei doar o mână de lucruri, iar acum, deși sfârșiți de mersul îndelungat, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l vadă ori să-l audă. Dintr-odată, însă, un freamăt confuz îndepărtat se ridică în vale, răsunând straniu, ca un scrâșnet, sub cerul plumburiu. în depărtare, Sebastianus văzu niște oameni revărsându-se în număr tot mai mare dinspre albia secată a râului. întreaga coloană se opri dintr-o dată și păru să șovăie pentru câteva clipe lungi, apoi fu parcă străbătută de un fel de val, ce, venind din spate, o lăsă cu totul pradă dezordinii. Micile siluete, care, în grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat cu toții se ridicară și îl urmară, cu mâinile pe piept, căutând parcă să-și păstreze starea de reculegere de mai înainte. Canzianus avea aproape șaptezeci de ani, iar fizicul său, care în tinerețe fusese foarte viguros, părea acum ca secat, fie din cauza vârstei, fie din cauza privațiunilor de ani de zile. Mai mult, barba lungă, albită pe alocuri, îi dădea și mai mult aerul unui patriarh din vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lor. Oricum, teama lor nu e atât pentru bunuri, cât pentru viețile lor și pentru onoarea soțiilor și copilelor lor. Dacă tu... Nu! strigă o voce din spatele lui Balamber. Se auzi un zgomot de ramuri și frunze și îndată silueta secată a lui Inisius apăru alături de hun. Nu-l asculta! strigă. Eu ți-am spus adevărul; și-o să poți vedea curând cu ochii tăi. Eu însumi am văzut cum treceau femei împodobite cu bijuterii și dedate la plăceri și animale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ofilesc în noi. SINE NOMINE II Mi-e sufletul de piatră spartă Nisipul inundat Într-un ocean Mi-e glasul blând care mă ceartă Mi-e sufletul și stâncă și mărgean. Ți-e sufletu-mpietrit în veșnicie În unda mărilor secate Ți-e binele și răul care știe Ți-e sufletul de tine prea departe. Mi-e binele tivit in galbene dantele În rochii de mirese părăsite Mi-e gândul bun în fapte rele Mi-e binele în fructele oprite. Veninul
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
pârâului, lângă nuferi, apoi am să plec. Bătrânul sări de pe capră cu o agilitate de care nu-l credeam capabil. Am apucat cufărul și ne-am îndreptat amândoi spre un trunchi de copac ce se afla pe malul unui pârâu secat. Spuse: - E bine aici? Fără să aștepte răspunsul, începu să sape cu un hârleț și un târnăcop pe care le avea cu el. Am pus cufărul jos și am rămas în picioare, năuc. Bătrânul, aplecat, se puse pe treabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pieptul. O acalmie plăcută mă cuprinse din cap până-n picioare. Privii în jur. Mă aflam într-un loc înconjurat de coline și munți albaștri. Pe o înălțime se vedeau ruine, vechi monumente construite din cărămizi masive și, foarte aproape, albia secată a unui pârâu. Locul era retras, pustiu; domnea liniștea. În adâncul inimii eram fericit și credeam că atunci când ochii Săi mari se vor trezi din somnul pământesc, vor găsi o priveliște în armonie cu natura Ei. În astfel de momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru a le suge seva, mă priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața, să râd și să nu gem, Să nu privesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu munți de viață sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg cu spaimă, nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața... Să rîd! Să nu blestem... Să nu privesc în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și corectează ciorna. O săptămână mai târziu, apare în Shanghai Wen-hui. Nimeni, de la Biroul Politic la congres, nu ia în serios articolul. Nimeni nu vorbește despre el. Nici un alt ziar nu-l retipărește. Precum o piatră aruncată într-o fântână secată, nu se aude nici-un sunet. Jiang Ching intră în cabinetul lui Mao în cea de-a nouăsprezecea zi după publicare. Încearcă să-și ascundă bucuria. Rezistența este evidentă, începe ea. Vocea ei este bine controlată. Asta e o tăcere organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
jos, se zbate coada fiarei naufragiate. Strânsă în chingi de case, țintuită de refluxul ăsta instantaneu. Deasupra, kilometri de aer apasă în jos așa de tare că balena nu poate respira. Nu-și poate ridica propriii plămâni. Moare în oceanul secat, sufocată sub chestia asta pe care acum trebuie s-o inhaleze. Cea mai mare ființă vie, aproape Dumnezeu, turtită cât e de lungă, cu mușchii sleiți. Doar inima ei, mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rămâne doar îmbrățișarea și pregătirea pentru vertijul nesfârșit. Fără cuvinte, se întorc la mașina ei. Încotro? spune ea. De fapt, n-au de ales. —Spre vest. Nu există altă busolă pentru ei doi. Ea conduce la întâmplare. Traversează un râu secat. —Oregon Trail, spune ea. Cicatricile pământului îi dau dreptate, chiar și după un secol și jumătate de eroziune. Merg kilometri întregi în tăcere. El așteaptă ca ea să spună ceea ce ar putea oricând s-o silească să spună. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spăla la fund cu Dero" sau: " Avem ciorapi pentru femei cu găuri", " Avem pantofi pentru bărbați cu botul lat". Autobuzele înaintau acum prin defilee înguste, între pereți de rocă plini de licheni, pe care curgeau șuvoaie de apă. Pârâuri aproape secate alergau peste un prund zgrunțuros de gresie și se pierdeau 30 după vreun bolovan înverzit. Clopoței violeți se aplecau peste apa-nghețată. Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu albia plină de frunze moarte și noroi și gunoaie de la cantină: conserve, hârtii, folii jegoase de polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
toți! Același defect etern: cum face cunoștință cu cineva, începe imediat să caute chichițe în persoana celui care i se prezintă, ca în fața unei radiografii severe. Și acum ce bucurie îi mai rămăsese? Fără prieteni, viața părea ca o mare secată. Soția lui, Rita, cu zece ani mai tânără decât el, obișnuia să-l provoace în fiecare dimineață: - Dragă Feifel, te rog, fă ceva bun azi! Ca și cum pământul ar cere ceva în schimb pentru darurile lui. Să facă ceva bun. Hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Toate lucrurile din cameră au devenit întunecat-albăstrii, iar pereții sânt destul de deschiși la culoare, în urechi îmi răsună vocea ta, pe care de la o vreme nici nu am mai perceput-o ca sunet, ci ca pură înșiruire de imagini. Sânt secat, după noaptea asta nedormită, mă simt de parcă toate organele mele ar fi o combinație de cauciuc și acid clorhidric. Aproape că nici nu observ când îți reiei firul istorisirii. Povestea ta are temperatura corpului meu, mă cufund în ea izolîndu-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Marc Milosevic, o va găsi. Îi era în joc viața...! Lanzarote-Madrid iunie 2000 Inmouchar, războinic tuareg de familie nobilă (în arabă, în original). „Cu voia lui Allah!“, „Așa a vrut Allah!“, „Cum o vrea Allah!“ (în arabă, în original). Râu secat (în arabă, în original). Girba sau gerba, burduf din piele de capră în care se păstrează și se transportă lichide (în arabă, în original). Dromader domestic folosit pentru deplasări rapide. Poate parcurge până la 80 km pe zi (în arabă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și coboară Într-un loc straniu, de parcă ar fi ajuns pe lună: aceste clădiri enorme, ivite dintr-odată printre maidane și maghernițe, sînt ca niște munți palizi și există o lumină stranie, de parcă ai Înainta acum pe fundul unui lac secat, În care drumul se preface În drumeagul-pe-care-timpul-l-a-șters și Mercedesul suferă ducînd dorul marilor autostrăzi. Arminda parcă atunci se trezește și Începe să se foiască pe canapeaua din spate, iar Julius la Început e descumpănit, nu-i vine să-și creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
visuri îngânați,/ N-au timp pentru comploturi, ei sunt prea ocupați. August rămâne inflexibil în judecata sa severă despre poetul care pervertește moravurile romane : Cinismul fără margini, brutal cât și o stâncă,/ Nebuna cutezare și vițiul abject/ În mintea lui secat-a tot simțul de respect./ Corumpător de inimi, poet de saturnale,/ El ofensează cerul cu scrierile sale,/ [...] Am vrut să fac din Roma regină suverană,/ El cată ca să facă din ea o curtizană (III 6). Victimă a propriei glorii, care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
acesteia, dar nu există un scepticism legat de structura spiritului francez. Iar în ce privește zona afectivă, lumea volițională și complexele elementare ale sufletului, scepticismul nu le-a afectat niciodată. Un suflet sceptic nu este creator, fiindcă orice scepticism structural presupune izvoare secate, sterilități originare. Scepticismul francez a fost totdeauna o spumă a inteligenței și un lux al inimii; el n-a avut aderențe organice la străfundurile sufletului francez. Scepticismul românesc - superficial în întinderea și natura cuprinderii sale - este totuși adânc prin înrădăcinarea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poticniri, de patru dintre ei. Când procesiunea ajunse mai aproape, soarele era deja aproape la orizont. Pe fundalul noros, plumburiu, se întrezăreau fâșii de un roșu agresiv. Forrester așteaptă, în timp ce calul său lovește nerăbdător din copită, în albia râului acum secat. Cei care poartă palanchinul, se opresc ceva mai încolo și lasă jos greutatea. Cu capetele acoperite de enorme turbane trandafirii și mustăți de dimensiuni extravagante, îl privesc pe englezul asudat ca niște cumpărători care au pus ochii pe un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îi vede chipul rigid și se întreabă cu inima strânsă dacă nu cumva acest plan este un vicleșug pentru a i se lua viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Maestrul Regal de Vânătoare al nababului a decretat că poate fi atras un tigru. Șeful vânătorii, el însuși o fostă slugă, cu o mustață care se extinde extravagant în sus, pe fiecare obraz, le arată calea. O albie de râu secată trece pe sub o creastă, la o cotitură se mai găsește încă apă rezonabil de proaspătă. În apropiere, într-un semicerc, au fost postați machan-ii de lemn în copaci. Platformele mari și robuste sunt montate pe crengile de jos, unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]