112,413 matches
-
atunci și totuși neliniștea lui Wilson mi-a dat de gîndit. Astăzi o resimt din plin. Istoria literară nu ne dă răspunsuri încurajatoare. E ciudat, de exemplu, să vezi cum apreciază Maiorescu, la aproape 70 de ani, literatura de la începutul secolului XX. După ce intuise valoarea lui Eminescu și a lui Caragiale, mentorul junimist o preferă pe Maria Cunțan lui D. Anghel și se arată nemulțumit de aerul "străin" (citește: franțuzesc) și excentric al versurilor scrise de acesta din urmă în colaborare
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
gălăgiei și agitației teatrale, muncitori și sculele lor. Atît cît pot să-mi dau seama, este o schimbare radicală a unui spațiu consacrat, tradițional, bine intrat în conștiința publicului. Arhitectul îi conservă memoria și îi reconstruiește identitatea pentru un alt secol, 21. O aventură pe care, din ce văd, și-a asumat-o pînă la capăt. Chiar și șocul pe care îl va provoca, chiar și reacțiile variate. Trăiesc o emoție specială. Similară poate cu aceea pe care au traversat-o
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
spune, nu a încetat să lucreze timp de cincisprezece ani, ultima carte a lui Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț (o inevitabilă trimitere la lucrarea lui Iorga, Byzance après Byzance, din 1935) este o arheologie menită să investigheze Vechiul Regim al secolelor XVI și XVII și ceea ce autorul numește criza de conștiință din anii 1700-1830, din punctul de vedere al "practicilor sociale românești cu finalitate implicit sau explicit politică". Această metodă arheologică în sens foucauldian (luînd în considerație tratamentul surselor) fusese deja
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
cu ajutorul unui avocat mișel?" (Merită menționată ironia soartei, care pare a-i scăpa dlui Popa, că răspunsul d-sale la anchetă e scris de unul care, vorba lui însuși, "s-a cărat în vest etc. etc." acum un sfert de secol și că și-a localizat chiar textul de față la Köln, în Germania exilului voluntar al lui Caragiale?) Ce ar mai fi de spus? Poate doar că dl Popa nu pierde ocazia de a le coborî în derizoriu chiar și
Critică literară și denunț by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15384_a_16709]
-
vîrstă"), ar fi foarte utile anchetele sociolingvistice. Pentru că altminteri informațiile directe și comentariile suferă de o anume ambiguitate: ca și gestul pe care îl evocă, formula - adesea evitată în manualele și în ghidurile de conversație din a doua jumătate a secolului al XX-lea, poate pentru caracterul ei inconvenabil din punct de vedere politic (putea să apară ca prea umilitoare social, ori ca prea ceremonioasă pentru ipoteticele relații egalitare - tovărășești) - nu e neapărat simpatizată nici după schimbarea de regim, cînd pare
"Săr'na" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15372_a_16697]
-
baie proprie, telefon"; "parking suprateran pe 5 nivele"); în medicină ("niveluri semnificative de imunoglobuline"; "creierul uman are 3 nivele de operare"), în arheologie ("trei niveluri de depuneri arheologice" - și "cele două nivele de locuire, datate în a doua jumătate a secolului XV"); în diferite științe și tehnologii ("aceste lentile au 3 niveluri optice"; "nivele plasmatice ale oxidului nitric"; "senzori pentru a depista existența unor nivele periculoase de gaz"). Numărul mult mai mare de atestări ale pluralului în -e pare totuși să
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
noi, românii, după cum scriem și vorbim, mai ales atunci cînd este vorba de pamflet vitriolant, atac la persoană, calomnie, injurie etc.? Voi inventaria și decoda, în cele ce urmează, nouă registre ale limbajului violent, specifice mentalului românesc, cu precădere în secolul XX. Cel dintîi este registrul subuman, prin care se urmărește declasarea celui incriminat prin raportarea sa la un statut diferit de cel omenesc. Acest registru se referă la structura de rebut și paria a celor acuzați, dar există cazuri cînd
Imaginarul violent al românilor by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/15386_a_16711]
-
corectitudinea politică": cum ușile Aulei Magna a Universității din Timișoara erau larg deschise, am putut vedea de pe coridor că încăperea era plină. Curios de fenomen, m-am apropiat și am văzut următoarea scenă, parcă desprinsă dintr-un roman rusesc de secolul al nouăsprezecelea: o sală înțesată de tineri îl sorbea din ochi pe-un călugăr (sau preot) în vârstă, posesorul unei imense bărbi de tip slav, prelinsă abundent pe piept. Monahul, în transă, vorbea despre forța mistică a numerelor. Am ascultat
Servește: Vadim. La preluare: Csurka by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15385_a_16710]
-
scrisori, dintre Eliade și Stig Wikander a ajuns la cea de-a treia parte. Primul studiu din revistă - La myhtologie asiatique et la légende africaine du Prêtre Jean - pornește în căutarea regatului paradisiac al Părintelui Ioan, plasat echivoc începînd din secolul al XII-lea în Asia sau în Africa. Exemplu binecunoscut al modului în care mentalul european și-a construit imaginea Orientului, legenda și diferitele ei interpretări sînt atent urmărite de Eugen Ciurtin care aduce în discuție o mai veche contribuție
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
lectură proprie a legendei, tentantă, convingătoare, deși neașteptată, pentru că răstoarnă un raport ce părea mai mult decît evident: imaginea Părintelui Ioan nu este un rest de gîndire mitică, ci, paradoxal, o anticipare a descoperirilor din epoca expansiunii maritime de la sfîrșitul secolului al XV-lea. în Christian Death and Divine Foreknowdlege.Theophylact Simocatta's Agonistic Solution, Augustine M. Casiday propune, pornind de la întrebarea "Știe oare Dumnezeu ora morții noastre?", o analiză a răspunsului istoricului bizantin Teophylact Simocatta la această problemă. Sub titlul
Studii de istorie a religiilor by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15390_a_16715]
-
în București. Interdicția se referă, de asemenea la numele unor străzi care au fost botezate "Mareșal Antonescu" de edili care au ignorat că Antonescu se află pe lista criminalilor de război din ce-a de-a doua conflagrație mondială a secolului trecut. Ordonanța de guvern nu e o surpriză. Ea vine după ce premierul Năstase a declarat la Washington că guvernul său nu va mai tolera cultul lui Antonescu în România, iar președintele Iliescu a afirmat în țară că Antonescu a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15383_a_16708]
-
filmul nu e "profund religios"; dimpotrivă, în filmul lui Costa-Gavras, Dumnezeu a murit. Iar "atacul" cinematografic nu mai vizează doar tăcerea Papei; co-scenaristul chiar declară: "Papa este moștenitorul unei tradiții de antisemitism (...). Pentru aparatul Bisericii Catolice, anii '40 reprezintă continuarea secolului al XIX-lea. Hitler nu este un personaj plăcut, dar luptă împotriva lui Stalin, iar Biserica îi urăște în egală măsură pe comuniști și pe evrei..." Se pare că, de fapt, adevărul istoric e mai nuanțat decît această opinie tranșantă
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
pînă atunci scutiți de teroare!... Dar nu pîlpîitoare subtilități de atitudine și tremurătoare circumstanțe atenuante îl interesează pe un cineast care cultivă tăietura fermă, cum e Costa-Gavras, ci adevărul crud, esența problemei: aceea că, privitor la moartea unor oameni, în secolul XX, a existat o fracțiune de secundă în care umbra zvasticii a acoperit umbra crucii... Este și ideea grafică a afișului de scandal, semnat de Oliviero Toscani (judecat prin tribunale și absolvit): o cruce roșie, devenită "suport" pentru zvastică... Un
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]
-
ea ar fi fost fiica unui șeic, Aber Shaih, și a unei femei paria; cruciații au adus, printre alte bunuri, în Europa și legende despre acest celebru cuplu - Solomon și Balkis; una dintre ele figurează în Legenda aurea, antologia din secolul al XIII-lea a lui Jakobus de Voragine. Imaginea noastră despre țara urmașilor lui Ismael este aceea a unui deșert imens. Dar atunci de ce au numit-o romanii Arabia Felix? Că aici s-a dezvoltat o civilizație extrem de rafinată încă
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
curajului, sinceritatea în prietenie și iubire; tabuizarea numelui persoanei iubite apar acum, în "poemele suspendate", și ele vor intra în Europa contribuind la structurarea modelului de cavaler și curtean și, în general, de "om de caracter", sau "om civilizat". Până în secolul al VII-lea, arabii nu s-au făcut simțiți printre popoarele cunoscute atunci: romanii, bizantinii, vizigoții, celții, francii. Dar apare o carte din care se dezvoltă o religie nouă: Coranul. Revelația lui Mahomed nu se deosebește mult de cea a
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
devenit "înțeleptul înțelepților". Mahomed, autorul Coranului, se consideră pe sine un prooroc urmaș al lui Ibrahim, fondatorul hanifismului. Ca hanif Ibrahim nu este nici iudeu (faptul era adevărat, el venea din Mesopotamia, era caldeean), nici creștin. Istoricul arab Tabâri din secolul al X-lea susține că peregrinările lui Ibrahim prin ținuturile Canaanului ar sta la baza tradiției hagialâcului de la Mecca. Sînt pomeniți și Moise (Mușa), și Iisus (Ișa): Credem în Alah, cel care ni s-a revelat nouă și lui Ibrahim
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
avut întotdeauna o elită intelectuală notabilă. Cu cît este mai nobil, mai rafinat arabul este mai introvertit, mai ascuns de lume. Doar prin tradiția nobiliară discretă se explică rafinamentul care a caracterizat curtea de la Bagdad a lui Harun al-Rașid în secolul al VIII-lea. De fapt, "renașterea carolingiană" poate că nu s-ar fi produs dacă între cei doi împărați (împăratul roman uns de papi, luptător împotriva sarazinilor - musulmanii omaiazi din Spania - cum se scrie în cronici dar mai ales în
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
stimulată de poveștile din 1001 de nopți, de însemnări de călătorii, cercetări de istorie și arheologie, în sfârșit de războaiele napoleoniene, de relații diplomatice), dublată de "dorul de altceva", de "răul de țara în care trăiești" cuprinde întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Nu avantajele economice erau importante cât căutarea libertății, a misterului, a aventurii, în sfârșit a iubirii asociate cu haremul. În Orient trebuie să căutăm culmea Romantismului" scrie în revista "Athenäum" la 1800 Friedrich Schlegel. Numai că acest
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
aduse din Europa, și să vadă Cairo, respectiv Tangerul așa cum erau în realitate, vestigii decăzute ale unui trecut civilizat. Dezamăgiți de mizeria pe care au găsit-o acolo (în Asia Mică sau Africa de Nord), romanticii și postromanticii europeni au ignorat în secolul al XX-lea totalmente fața ascunsă a spiritualității arabe, a cărei civilizație părea că se află într-o decadență iremediabilă. Ici și colo apăreau secții de arabistică, vreo istorie a literaturii arabe, câteva traduceri. Europocentrismul și obsesia antisemitismului i-au
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
cultivarea antiiudaismului o "imunodeficiență" față de acest frate-inamic. Ca și creștinismul, o mare parte a Islamului oficial promovează ca principiu de bază în relația om-divinitate, om-om, iubirea. Școala de poezie mistică de la Bagdad, influențată de neoplatonismul sufist, a fost în secolul al X-lea adevărata inițiatoare a liricii erotice mistice. Recunoaștem motivele familiare: a muri din dragoste, persoana iubită este îngerul din cel ce iubește, a iubi înseamnă a fi mai aproape de Alah, " Eu sunt tu", sufletul este o cetate, "mor
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
martirajul din iubire (divină sau pentru o persoană ce amintește prin calitățile ei spirituale de divin) presupune asceză, suferință, boală. Excrescențe maligne În această super-civilizație arabă, perfect comparabilă cu civilizația europeană, au existat însă excrescențe maligne. Ignorate în mod suveran secole la rând, ele tind să-și ia, în zilele noastre, o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
o anumită revanșă. Ismaeliții extremiști - pentru că despre ei e vorba, nici nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților, ramură importantă alături de suniți, a Islamului, a apărut încă din secolul al VIII-lea; numele lor vine de la un Ismael, fiul dezmoștenit al celui de al șaselea imam șiit (care și el purta numele biblicului Iismael), declarat al șaptelea imam. Cum Ismael moare înainte de a ajunge imam, adepții sectei șiite extremiste
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
a ratat pe acela în care îți dai seama că aceeasi autori sînt "fumați", cel puțin din punct de vedere editorial. Publicul e saturat, nu mai poate înghiți mult timp tineri (foarte bătrîni de fapt) români furioși de început de secol. Cît despre "scriitorincie", deocamdată pare a fi o simplă dorință. Dan C. Mihăilescu nu este deloc atipic, ci, dimpotrivă un scriitor care a intrat perfect "sub vremi". "Scriitorincul" este un vis frumos de critic, nerealizat încă. Dan C. Mihăilescu, Scriitorincul
Un scriitorinc neîmplinit by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15391_a_16716]
-
buni critici? Poetul Charles Bernstein a spus cîndva că în loc să facem o analiză derrideană pe Gertrude Stein mai bine am face o analiză steiniană pe Derrida. Este adevărat - cei mai buni critici sînt ei înșiși scriitori. Mă gîndesc la începutul secolului douăzeci, la Pound și Eliot - oricît ne-am ciondăni cu ei, au stabilit standarde care au funcționat decenii, au învățat generații întregi ce este poezia și așa mai departe. Virginia Woolf a fost și ea un mare critic în multe
Cu Marjorie Perloff despre Criza domeniilor umaniste by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15406_a_16731]
-
sau dolari la cursul zilelor din alegeri) A.B. - patronul de la firma de turism Paralela 45 - de a ajuns secretar de stat la Ministerul Turismului"; "Altfel, TVR-ul, aflat în pană de programe noi, ne-a fericit cu câteva din secolul trecut. Mai exact, cam de pe la jumătatea secolului trecut"; "Ei bine, cum spuneam, după vizionarea programelor de revelion, dar mai ales după analiza audiențelor pe emisiuni, mare parte din iluzia poporului superior s-a cam dus pe apa sâmbetei"; Ajungem taman
"Cam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15421_a_16746]