911 matches
-
suprarenale -, a nervilor simpatici și a celor parasimpatici) sunt activate în cursul hipoglicemiei. Celulele D pot forma procese celulare filiforme, având la capăt o protuberanță asemănătoare unui nod vizibil în apropierea capilarelor insulare. Ele par a reprezenta rezerva de granule secretorii. 11. Alte celule Cine are curiozitatea să compare procentele diferitelor celule care compun insula Langerhans, așa cum sunt redate în diferite tratate, va constata o variație destul de importantă. Acest lucru se datorează faptului că uneori datele primare sunt preluate din studii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
putând fi întâlnită și la persoane vârstnice nediabetice. De asemenea, poate fi întâlnită la pacienții cu Altzheimer (aceasta fiind a doua situație de „amiloidoză localizată”, de această dată în țesutul cerebral) (40). Depozitele de amiloid ocupă spațiul dintre celulele β (secretoare de amilină) și capilarele sanguine. Fibrele ramificate de amiloid, având un diametru de 7-10 nm, pătrund într-un fel de buzunare destul de adânci formate în membrana plasmatică a celulei β (40). Volumul pancreasului și țesutului endocrin insular este mai mare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
și 93% din insulele ce au contact cu arborele ductal sunt asociate ducturilor mici ori canalelor centro-acinare. Studiile în microscopie electronică au evidențiat existența unor celule β și celule D (somatostatinice) cu orientare evidentă către lumenul ductal, eliberând produsul lor secretor în ducturile pancreatice. Prezența insulinei în sucul pancreatic (dacă s-ar dovedi compatibilă cu enzimele proteolitice produse în pancreasul acinar) ar explica rațiunea prezenței receptorilor insulinici în celulele epiteliale intestinale, unde ar putea juca un rol trofic, regenerator (11). În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
metabolice majore: -deficiența betacelulară; -rezistența țesuturilor-țintă la acțiunea insulinei. 2. Deficiența beta celulară în diabetul zaharat tip 2 Prezintă cel puțin două aspecte: 1. o reducere moderată a masei beta celulare. 2. anomalii funcționale calitative și cantitative ale pattern-ului secretor insular. Aceste anomalii contribuie la eșuarea efortului de compensare a rezistenței la insulină ceea ce duce în final, prin deteriorarea progresivă a toleranței la glucoză, la diabet zaharat. 2.1. Reducerea masei beta celulare Conceptul masei pancreatice beta-celulare este fundamental pentru
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
anomaliile funcției beta-celulare întâlnite în cadrul diabetului zaharat tip 2 ar putea să fie rezultatul expunerii unei mase celulare beta-pancreatice reduse la efectele unei hiperglicemii (chiar minimă) de durată. 2.2. Scăderea funcției beta celulare 2.2.1. Anomalii ale modului secretor oscilatoriu al insulinei Celulele beta pancreatice eliberează insulina discontinuu sub forma unor pulsații periodice. Răspunsul insulinosecretor are o organizare temporală cu două componente ritmice distincte: oscilații rapide și oscilații ultradiene, mai lente. a. Oscilațiile rapide ale insulinemiei bazale survin, la
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
minute și cu o amplitudine medie de 1,6 ?U/ml (82,118) în sângele periferic. Pancreasul uman tranplantat (109,142) insulele Langerhans izolate (119) și celulele beta pancreatice izolate (45) păstrează de asemenea caracterul pulsatil al secreției insulinei. Oscilațiile secretorii rapide ale insulinei sunt prezente și în condițiile în care se realizează experimental o concentrație constantă a glucozei. Aceste fapte demonstrează că pattern-ul secretor oscilatoriu este o proprietate intrinsecă a celulelor beta-pancreatice care-și are, probabil, originea în metabolismul
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
și celulele beta pancreatice izolate (45) păstrează de asemenea caracterul pulsatil al secreției insulinei. Oscilațiile secretorii rapide ale insulinei sunt prezente și în condițiile în care se realizează experimental o concentrație constantă a glucozei. Aceste fapte demonstrează că pattern-ul secretor oscilatoriu este o proprietate intrinsecă a celulelor beta-pancreatice care-și are, probabil, originea în metabolismul glucozei în celulele beta-pancreatice. Date experimentale sugerează ca oscilații spontane ale glicolizei sunt evidente în celulele beta-pancreatice. Acestea antrenează modificări ciclice în conținutul ADP și
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
la glucoză (încă) normal (6). Pierderea patternului oscilator al secreției de insulină ar putea reprezenta una din cele mai precoce anomalii metabolice în cursul istoriei naturale a bolii și ar putea să semnifice începutul decompensării funcționale în condițiile unui efort secretor crescut și de durtă impus unei populații diminuate de celule beta-pancreatice. Valoarea practică a pierderii oscilațiilor regulate ale secreției insulinei ca marker al unei faze precoce în istoria naturală a diabetului este deocamdată limitată de faptul că anomalia se poate
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
cu risc crescut pentru diabet zaharat tip 2 dar cu toleranță (încă) normală la glucoză prezintă afectarea pattern-ului oscilator al secreției insulinei sugerează posibilitatea ca defectul beta-celular în diabetul de tip 2 să fie primitiv. Deoarece alterarea pattern-ului secretor pulsatil este un marker precoce al disfuncției beta celulare, examinarea pulsatilității secreției insulinei pare a fi un mijloc de investigație mai sensibil (în comparație cu metodele tradiționale) pentru detectarea disfuncției beta celulare la indivizii normali metabolic, dar predispuși genetic pentru diabet tip
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
insulinosecretor la stimuli standard . a. Anomalii ale răspunsului insulinosecretor la glucoză. Glucoza reprezintă stimulul fiziologic principal al secreției de insulină. Administrarea glucozei în perfuzie i.v. la individul normal produce un răspuns insulinosecretor bifazic. Prima fază este reprezentată de peak-ul secretor care survine în primele minute de la începutul administrării glucozei după care începe să scadă și în aproximativ 10 minute tinde să revină spre nivelul bazal fără însă a-l atinge. Ulterior, dacă infuzia glucozei continuă, nivelul insulinemiei crește treptat și
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
revină spre nivelul bazal fără însă a-l atinge. Ulterior, dacă infuzia glucozei continuă, nivelul insulinemiei crește treptat și atinge un platou care se menține pe toată durata aplicării stimulului. Această a doua creștere a nivelului insulinemiei, după pic-ul secretor inițial, constituie faza a doua a răspunsului insulinosecretor. Scăderea primei faze a răspunsului insulinosecretor a fost considerată ca prima anomalie detectabilă a funcției beta celulare. Scăderea fazei I a răspunsului insulinosecretor a fost semnalată la subiecții cu scădere (IGT) a
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
glucoză cât și diminuarea efectului de potențare al glucozei, exercitat asupra răspunsului insulinosecretor la stimuli neglucozici, denotă o alterare preferențială a răspunsului insulinosecretor la glucoză și ar reprezenta manifestarea unei anomalii specifice definită ca o stare de „desensibilizare a aparatului secretor betacelular la glucoză” (126). Acest defect „funcțional” al celulelor beta-insulare (respectiv o pierdere completă a răspunsului la glucoza i.v. și o conservare parțială a răspunsului la alți secretagogi, administrati i.v.: arginina, glucagon, tolbutamid) a fost regăsit și la
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
enzimatice. La om, principalul intermediar al conversiei proinsulinei în insulină este proinsulina clivată - 31,32. Această treaptă este activată de endoproteaza 1 (PC1). Ulterior, sub acțiunea endoproteazei 2 (PC2), proinsulina clivată - 31,32 este transformată în insulină și peptid-C. Granulele secretorii individuale ale acestor endopeptidaze prezintă diferențe marcate ale ratei lor de biosinteză în insule la stimularea cu glucoză în concentrație de 300 mg/dl. Astfel, sinteza PC1 și a carboxipeptidazei H sunt puternic stimulate și părăsesc reticulul endoplasmic mai rapid
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
Stimularea prelungită a celulelor beta pancreatice prin hiperglicemie cronică se însoțește de creșterea persistentă a concentrației calciului in citozol. Influxul persistent de calciu în citozol poate activa proteaze intracelulare (caspaze) calciu-dependente și astfel poate declanșa apoptoza celulară (47). 2. Efortul secretor de durată produce depleția conținutului în insulină al celulelor beta pancreatice. Accelerarea eliberării insulinei în circulație scurtează timpul de procesare intracelulară al granulelor de secreție. Se eliberează în circulație conținutul unor granule de secreție care nu a fost procesat complet
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92232_a_92727]
-
noi, multirezistente la antibiotice. Beta lactamazele sunt cel mai evocator exemplu. Aici organismul uman atacat devine și mai vulnerabil pentru că de exemplu New Delhi metalo-beta lactamaza 1, sintetizată de unele tulpini de escherichia coli, piocianic și alți germeni, conferă bacteriei secretoare o rezistență totală la Întreg spectrul antibiotic cunoscut, aruncând efectiv posibilitățile noastre terapeutice spre etapa preantibiotică. În cazul altor substanțe terapeutice, mai ales când utilizarea lor este repetată, se instalează o rezistență din partea organismului prin apariția de inhibitori, sau structuri
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ca țesuturi definitive Tabelul 4.1 Clasificarea țesuturilor vegetale după funcția pe care o îndeplinesc Denumirea țesuturilor Sinonime sau caracteristici Meristematice nediferențiate Protectoareprimare (epiderma-simplă sau modificată) și secundare (suberul) de apărare Trofice: -asimilatoare și de depozitare fundamentale Mecanice de susținere Secretoare și glandulare sunt mai puțin relevante pentru studiul nostru Conducătoare, senzitive Epiderma este un țesut de apărare primar, ce constă dintr-un strat de celule compacte, care protejează în exterior frunzele și fructele. La salată și varză, celulele sunt poliedrice
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
prezintă pereții îngroșați prin lignificare. Se întâlnește sub forma unor fibre alungite, în epicarpul alunelor. Sub formă de sclerenchim scleros, formează învelișul sâmburilor de drupacee, sau coaja (mezocarpul) nucilor. Fără rol de susținere sunt sclereidele din pere și gutui. Țesuturi secretoare care acumulează produse ale metabolismului, se întâlnesc, de exemplu la usturoi sau ceapă, formate din celule cu pereți fini, celulozici, care acumulează oxalați. La salată (Lactuca) sunt prezente laticifere, celule alungite care secretă latex. Celulele glandulare formează la citrice un
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
care acumulează oxalați. La salată (Lactuca) sunt prezente laticifere, celule alungite care secretă latex. Celulele glandulare formează la citrice un grup sferic sau oval care delimitează un spațiu în care se varsă uleiurile volatile (eterice) secretate. La Umbelliferae există canale secretoare care conțin de asemenea uleiuri volatile (mărar, țelină, leuștean etc.). Țesuturile fructelor se stratifică în trei zone: epicarp, mezocarp și endocarp. Epicarpul sau exocarpul (învelișul exterior) este subțire și acoperit cu ceară la mere și prune (coaja), o coajă verde
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
metil glucuronic (Kays, S.J., 1990). Gumele sunt implicate în reacția de apărare a plantei la atacul de agenți patogeni sau lovituri mecanice. Mucilagiile sunt polimeri heteropoliglucidici care se găsesc în stare liberă în citoplasmă, iar la unele specii în celule secretoare specializate. Sunt substanțe cu proprietăți hidrofile. Rolul lor fiziologic este de reglare a echilibrului hidric (semințe), sau higroscopicității (la organele suculente). În industria prelucrătoare se folosesc astfel de compuși, provenind de la specii vegetale din alte zone geografice. Datorită vâscozității lor
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
202 25.2.2. Reabsorbția apei și solviților la nivelul ansei Henle 206 25.2.3. Fenomenul de multiplicare contracurent 207 25.2.4. Reabsorbția în tubul contort distal 208 25.2.5. Tubul colector medular 210 25.3. Fenomene secretorii 211 26. Homeostazia hidro-electrolitică 212 26.1. Compartimente hidrice ale organismului 214 26.2. Homeostazia hidrică 217 26.3. Mecanisme specifice în homeostazia ionilor 220 26.3.1. Reglarea renală a sodiului 220 26.3.2. Reglarea renală a potasiului
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
asigură progresia conținutului digestiv sunt rezultatul activității musculaturii netede a tubului digestiv, sub control nervos (local și vegetativ) și umoral. Digestia chimică propriu-zisă este asigurată de enzimele din sucurile digestive (saliva, sucul gastric, sucul intestinal, sucul pancreatic) eliberate de celulele secretoare specializate; bila favorizează digestia lipidelor prin emulsionarea acestora. Intestinul subțire este specializat atât pentru digestie cât și, în mod deosebit, pentru absorbție. La acest nivel se absorb elemente nutritive (nutrimente; principii alimentare), vitaminele, electroliții și apa. Absorbția intestinală cuprinde transportul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
luminal, favorizând contactul constituenților săi atât cu enzimele din sucurile digestive și cu mucoasa, deci absorbția produșilor de digestie. Desfășurarea eșalonată a procesului digestiv, la nivelul cavității bucale, stomacului, intestinului, necesită o coordonare între diferitele etaje, între fenomenele motorii și secretorii. Inafara elementelor de reglare intrinsecă, activitatea tubului digestiv și a glandelor anexe este controlată și de sistemul nervos central, de hormonii extradigestivi și în mod particular de cei digestivi. 2. Digestia bucală Digestia bucală reprezintă ansamblul fenomenelor prin care alimentele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
sa), ușor opalescent (datorită celulelor epiteliale descuamate și a leucocitelor). Are densitate cuprinsă între 1003-1008 (hipotonă în comparație cu plasma); pH-ul este cuprins între 7,4 și 7,8. La om, cantitatea de salivă secretată pe zi este 1000-1500 ml. Debitul secretor salivar crește de 8-20 ori în timpul digestiei bucale; în perioadele interdigestive este de 0,5 ml/min. Contribuția glandelor submandibulare la secreția salivară de repaus este de 69%, a glandelor parotide este de 26%, iar a glandelor sublinguale este de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
protecția mucoasei bucale; h. Substanțe azotate neproteice: uree, acid uric, creatinină; i. Substanțe neazotate: acid lactic, alcool etilic (în concentrație similară cu cea din sânge; test pentru aprecierea alcoolemiei util în medicina legală). 2.3.2. Mecanismul secreției salivare Mecanismul secretor al ionilor din salivă Un rol important în formarea salivei finale îl au atât acinii glandulari cât și ductele salivare. Acinii glandulari elaborează saliva primară, a cărei compoziție ionică este asemănătoare cu cea din plasmă. Pe măsură ce saliva primară străbate ductele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
reabsorbția pasivă de Cl-. Ionul bicarbonic este secretat activ în porțiunea inițială a ductului salivar, la schimb cu Cl-. Ca urmare a permeabilității reduse a pereților ductelor salivare pentru apă, pe măsură ce saliva primară le străbate devine hipotonă (fig. 3). Mecanismul secretor al amilazei salivare La nivelul polului apical, celulele seroase acinare prezintă granule de zimogen care conțin amilaza salivară. Formarea granulelor de zimogen parcurge mai multe etape: enzima este sintetizată la nivelul ribozomilor reticulului endoplasmic și intră în cisternele acestuia; veziculele
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]