20,508 matches
-
marea epocala senzaționala călătorie numai cu mine și cu poemul meu cel nevăzut de broaștele orăcăitoare de la suprafața lacului obscur numit țară literară fără verticalitate și fară coloana presupus vertebrală așezată nemijlocit la vedere scurt pe doi arde în aceleași secunde și cîteodată periculoasa și soioasa mare neagră și superalbastra și veșnic strălucitoarea mediterana arde și caiafa și ana arde deodată și apa vieții și apa morții ard și deștepții și idioții ard și paznicii și hoții scurt pe doi pupăza
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am ieșit pe platforma dintre vagoane. Am aprins o țigară. Prin crăpăturile burdufului țâșneau fulgi șfichiuitori. Mirosea a urină
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
întâmplări norocoase - dar el este, oare, acum, acolo, în America, fericit, adică vede în sine însuși scriitorul recunoscut de publicul său? Sau mai există și altă fericire? Din punctul meu de vedere, vârsta ideală pentru a fi fericit începe în secunda în care te-ai născut și se termină în clipa în care mori. Poate că în cazul personalităților tenace, a doua diaspora, dislocarea în spațiu (chiar și în timp!), care pe alții i-ar distruge, este creatoare și dacă ar
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Iată-mă ajuns, tîrîș-grăbiș, mai cu haz, mai cu necaz, la a cincizecea scrisoare către dumneavoastră, (seria numerotată!), moment de bilanț, clipă de dovleac cîntărit gospodărește-n palme, secundă cu iz de mărar și-amintire. Totodată, dacă ținem seama că mai trebuie 950 de scrisori ca să-mi răsfăț cumsecade sufletul, bine-ar fi să privesc înainte, nu înapoi și să-i dau bătăi cu strășnicie. Fiindcă, vorba acustică a
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
Africii constantinopolele printre zgârie-nori catedralele și piticii în pantaloni scurți din cușcă unghiul se îngustează noaptea se aprinde cu făclii de beton cu splendoarea de artificii de 4 Iulie totul pentru ochi pentru curbura înnebunită de flash-urile din ficare secundă imagini pe care le lipești una de alta reclame vând șantajul gunoiul și mesajele subliminale ochiu și creierul caltaboșului multicolor nu mai știi ce simți când simți confort luat în vârtej înțărcat cu neoane efemere cu grupaje de ziar și
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
de modest în anii de început, căpătase dimensiuni și forme neașteptate. Unele arătau ca niște mobile prețioase în apartamente. Emisiunile de la postul de radio România deveniseră o forță, cum spuneam, fiind din ce în ce mai mult ascultate. Minunea de a capta într-o secundă un concert, o conferință, o piesă de teatru, o știre de oriunde, doar prin manevrarea unui buton vrăjit, pur și simplu fascina pe toată lumea. Între numele atâtor pioneri ai Radiodifuziunii Române se înscrie și acela al inginerului Felix Pop, regretatul
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
pentru că, tam-nesam, morișca versurilor pornea ca din senin. Iar dacă nu însemnam atunci, uitam definitiv tot. „Clipa cea repede!” Titlul lui Sorin Titel, atît de teoretic, a fost ani de zile o metodă de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricît de ușoară, de superficială, de (aparent) banală. Culoarea unui fluture ca și mireasma unei flori, are țîșnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă mireasmă, altă rază, alt surîs. Există o diferență, insesizabilă doar pentru oameni, a
Cred că obiectele simt mai bine! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13340_a_14665]
-
umbrele cu fețe nevăzute pășesc într’un alai de tăinuită ghicitură prundișul dintre somn și veghe pietrele tăcerii netezite dincolo de timp de lina apă curgătoare se’mbucură de trecerea luminii frânte întrebătoare înstelări ascultă foșnetul plutind peste prundiș sclipătul unei secunde dezvăluie fața și duhul întruchipărilor de vis: fiecare umbră-i jumătate demon și înger jumătate Heruv dăruitor unde se ascunde duhul cu patru aripi heruvul dăruitor de taine? nimenea adie întrebătoare temerea clipei văzduhul fără culoare norul singuratic călătorind asupră
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
e, văd bine, o Românie cu petala Basarabiei mai aprină decît celelalte. Întîrziată stupoare! Cum trecuse pînza de inchiziție? Cum se sustrăsese Boușcă pușcăriei? Într-un an, cînd eu însumi mă retrăsesem, în necesară recluziune, la Socola, îl văd, o secundă, în curtea stabilimentului pe autorul autoportretului. În lejerul halat-uniformă... Tot acolo, altă dată, într-o toamnă mai umană, la braț cu minunatul pictor Craiu și culegînd amîndoi, pe alee, păstăi de salcîm căzute, decorative substitute ale curmalelor la care nici
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
analizez așa. Acceptă să vină la atelier, nu înainte însă de a-și arăta mirarea: Cum, se mai pictează după model?; pictura nouă trăiește doar din propriile-i seve, nu? Pronunță seve cum ar pronunța osînze. Își mai joacă, o secundă, inocența: Și ce trebuie să fac, dacă vin? Cum ce trebuie? vii (după fiecare detaliu ea spune așa, adică înțelege totul), te dezbraci (ea spune așa), te întinzi pe podium (așa), și atît. Rămîne stabilit: joi, ora 11. După care
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
serviciu venea s-o conducă pe Lisa de acasă direct la aeroport, destinația New-York, via Paris. Ea coborâse purtând rochia, pantofii și poșeta preferate, și șoferul care o aștepta pe trotuar în poziție de drepți a deschis portiera. Ezitase câteva secunde cu privirea ridictă la ferestrele apartamentului, după care căutase sprijin cu mâna în mâna bărbatului cre nu vroia să fie văzut și alunecase pe banchetă cu o eleganță desăvârșită. Șoferul a închis portiera, s-a urcat la volan și a
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
în spatele casei, de fapt al magaziei, în iarbă. Iarăși căpătasem o percepțe vizuală neobișnuită. Iarba era un fleac, puteam s-o număr! Lumina, lumina aceea ce-mi lăsa amintirea unui secret înțeles și pierdut! Și chiar cînd înțelegeam, în aceeași secundă mă dubla gîndul că nu mai putea comunica ceea ce-mi părea atît de cunoscut. Nici acum nu pot să explic exact. Adaug doar că începeam s-o și aud, da, auzeam bîzîitul, nu, nu bîzîitul, clocotul minuscul al luminii
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
se/ vor așterne/ ca penele/ în limb/ pe creștet/ n-o să-mi iasă/ prea devreme/ nimb voi/ zîmbiți/ cu dinții/ un pic/ îngălbeniți/ lăsați/ trufia/ ciocanul va/ izbi în/ nicovală/ tarele se/ va ciocni/ de tare/ fie/ ce-o fi ". Secunda cu mușchi Pentru Marin Ifrim, poet buzoian, poezia are mai curînd înfățișarea unei exasperări avangardiste, cu versuri-șoc și diatribe împotriva mediocrității și obtuzității de colecționar cu care e tratat artistul într-o lume meschină - "îmi este silă/ de trecerea mea
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
mi-a telefonat Dinescu. Nu eram acasă, dar ce bucurie blîndă am avut cînd am aflat de la mamică-mea că lunganul ăsta genial, cu fața ca un galoș decolorat de spirt, și-a adus aminte de mine. Cînd voi prinde de secundă o oră fericită, vă voi descrie întîlnirea, marea mea întîlnire cu Dinescu din 1972. Existența lui în carne proaspătă și oase fluide m-a uimit, atunci, atît de tare, încît nu-mi venea să cred că-i el. Ce delir
Patru ouă de rață by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14247_a_15572]
-
meu este enorm: acela de a nu dori un răspuns. (S-ar putea să mint!) Ei bine, iată un final grosolan, josnic: întrerupt totul ca să mă duc să iau de la reparat un uscător de păr tip UP-5!!! Obiectul! În ultima secundă o rază de lumină, obiectul se numește Diana! Cu stimă și violență, Emil Brumaru 7.VII.980
Ce odihnitor e să scrii unui critic! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14278_a_15603]
-
și porni îndărăt cel mic dintre cei mici era deja treaz și-l căuta la ieșirea din cort încălțat în sandalele lui ascunse cu grijă sub piatra pe care-și odihnise capul înaintea plecării Retragere Acum pînă și prezența lui secundă bate în retragere - o pură căutare mai veche (și atît de bine cunoscută) a voluptății durerii
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
Am lăsat la sfîrșit ideea pentru care pledează articolul: revenirea, în zilele noastre, la imnul compus de Eduard Hübsch în 1861, al cărui text, alcătuit în 1881 de V. Alecsandri, conținea două părți: "Trăiască Regele" și "Trăiască Patria". Că partea secundă s-ar fi putut păstra ca imn de stat după înlăturarea monarhiei e, post factum, o idee bizară. Cum să folosești, ca imn al republicii, melodia imnului regal? În interpretarea instrumentală n-ar mai fi fost nici o diferență! Să ne
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
tendre" și primul sărut al unei fete printre zăbrelele gardului. O reacție ciudată a miopului care a fost Al. Ciorănescu s-a produs în momentul punerii primilor ochelari. Lumea i-a apărut mai urâtă: "...se sluțise iremediabil în spațiul unei secunde". Alexandru Ciorănescu și-a terminat studiile în 1932, cu două licențe: în limba și literatura română și în franceză. Visul său mai vechi era, spuneam, să se specializeze în literatura comparată. Îndrăgostit de literatura italiană (teza lui de doctorat va
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de momentul stabilit, ieși din școală. La vederea lui se iscă murmur și agitație, un vaier ușor al femeilor. Înțepenit în fața mulțimii pestrițe nu putu să zică decît: "V-aliniați". Simțea că se sufocă, de parcă ar fi fost silit să
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
le change", sculptat și rămas în memoria mea din parcă o viață anterioară (anterioară exilului care e și el un fel de moarte), din acea vreme ireală care va deveni și mai ireală, în care jucam împreună cu Nichita Stănescu jocurile secunde ale poeziei. N-a ars și Nichita ca o flacără devoratoare în propriul său corp? M-a emoționat - pe planul subiectiv-fantasmatic al lecturii mele a jurnalului Gabrielei - regăsirea cu Nichita și cu alți vechi vechi prieteni, prieteni de cînd lumea
O scrisoare deghizată by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14704_a_16029]
-
Cam cît un copil! Ambele, desigur, mari melomane! Le place să asculte, mai cu seamă, plăci de patefon "Columbia", de-acelea cu un ogar galben în mijloc. Dacă acul e prea tocit sau placa plesnită, se ofilesc, dar, c-o secundă înainte, strălucirea lor atinge o intensitate maximă, extatică. * Acoperișurile verzi au un pluș fin, alb, topit pe-alocuri: urmele îngerilor cu tălpi fierbinți.
Vechi cotidian de gingasie (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14746_a_16071]
-
și sforăia. pun mâna-n foc că ura, pentru că l-am văzut pornind, dar n-a pornit ca blândul animal mecanic cu vagoane, a pornit cu o repeziciune nemaiîntâlnită. ei bine, cu viteza cu care își dăduse drumul, în patru secunde m-ar fi strivit: o murdară bucată de carne și terci ar fi rămas ca amintire a ființei mele pe trecerea de pietoni. dar nu. el venea cu atâta putere încât stătea încremenit în loc. n-o să uit niciodată așteptarea aceea
petrecere de pietoni (fragment) by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/14747_a_16072]
-
Asistenta (intervenind profi): Doamna doctor, îi tragem un scotch. Îi trag un scotch. Doctorița: Gata, puteți să-l luați. A.: Daaa’... nu există... ăăă... nu există riscul să... să... curgă tot felul de... de... chestii... din el? Doctorița (după câteva secunde bune de gândire): Mmm, ba da. După moarte se relaxează sfincterele și, într-adevăr, există acest risc. Nu-i nici o problemă, vi-l punem și într-o pungă. I-l pun și într-o pungă. A. plătește eutanasierea (în jur
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
dispară cum ai clipi. După ce mai întîi, cu obrajii roșii de emoție și uimire, desfaci cadourile, dai năvală spre camera părinților, dai ușa de perete și împarți cu ei bucuria minunatei surprize. Și te surprinzi gândindu-te, preț de o secundă: “Oare ce-o să-mi aducă Moșul la anul?” Hai, la mulți ani, dragi copii și stimați oameni buni, să aveți un 2010 mișto.
Compunere despre iarnă, zăpadă şi Moş Crăciun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21194_a_22519]
-
de îngeri, de draci, de bebeluși, de d-ăia negri care respiră greu, de copaci, de vampiri, de indivizi “fără cap” și de tot felul de alte personaje. Majoritatea stau împietriți, ca niște statui. Se mișcă doar preț de câteva secunde și doar când au de făcut câte-o poză. Cum o fi să ai un astfel de “serviciu”? V-ar plăcea?
Job de vampir, condiții grele, salariu mic by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21216_a_22541]