1,046 matches
-
o vreme sunteți aproape singurii care mai treceți pe aici, așa că mă miram și eu că planeta asta mai e bună la ceva. Mie mi se pare a fi doar o ascunzătoare perfectă, adăugă el zâmbind malițios. Răspunsul pe care secundul se pregăti să-l dea îi muri pe buze când căpitanul Birmaq trăgând după el ceața văluroasă care ieșea din pipă intră pe punte. Se întoarse către el și cu un gest discret, un semn de avertizare asupra locotenent-gardianului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
sălbatice dar mute, răscolindu-l. Apoi, tot așa cum apăruse, furtuna se liniști deodată, brusc. Găsise. Cu o grimasă răutăcioasă pe chip murmură: și acum să ne facem datoria... Birmaq receptă, destul de nedumerit, al doilea avertisment pe care i-l trimise secundul. Îi făcu semn să se liniștească, după care își întoarse privirea spre Kaan. Astfel putu să observe în decurs de câteva momente, destul de bine reliefat în mimica feței, toate stările prin care acesta trecu. Doar ochii lui hipnotizați rămăseseră lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
nici o reacție Kaan străbătu din câțiva pași distanța care-l separa de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată: - Ciudat obiect... este un artefact pământean, nu? Chiar vorbeam despre asta cu secundul tău. La ce îți folosește? întrebă el. Lasă-mă să ghicesc dar nu acum. Să rezolv prima dată principala problemă pentru care sunt aici și apoi o să văd cât de bun negustor ești căpitane când o să-ți negociezi propria viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cuvin, își frecă el în gând palmele de bucurie. Căpitane, să nu ne mai ascundem după degete. Aduce-ți rebelul pe care-l ascundeți și poate nu am să îndeplinesc în totalitate ceea ce-mi cere regulamentul în asemenea situații. Secundul Darius interveni pentru a mai câștiga timp și pentru a-i da răgaz căpitanului să-și revină: - Nobile locotenet-gardian Kaan, folosi el tradiționala formulă de adresare, ne cunoști de prea mult timp pentru a susține asemenea lucruri. Știți doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
lungul timpului aspectul unui imn de slavè marital, și-a pierdut din semnificația să originarè, desacralizându-se și, devenind nimic mai mult decât o poveste pe care fiecare epocè o reinterpreteazè variat, conferindu-i un stil propriu, oculteazè într-un plan secund tragicul fior al nașterii Celui care va muri pe cruce pentru oameni, În plus, astèzi, situându-ne în orizontul generos al consumismului și al estetizèrii rafinate a vieții, Crèciunul nu mai e o sèrbètoare a creștinismului, ci o sèrbètorire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
un univers neiertător. Parker înclina spre pesimism. Brett, mai prozaic, judeca în termeni de sa Iar întârziat. ― Vom merge acolo. Este singurul lucru pe care-l putem face, zise Dallas privindu-i pe rând pe Parker și pe fidelul său secund care-l exasperau... Nu era mai bucuros decât ei să îndeplinească această misiune, iar în calitate de comandant, era nerăbdător să ajungă cât mai repede la bază și să procedeze la descărcare. Dar câteodată anumiți membri ai echipajului, simțind frâiele în jurul gâtului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pentru prima ieșire. Aș dori să am șansa de a-l privi de-aproape pe misteriosul nostru naufragiat. Nu se știe ce-am putea găsi. ― Bijuterii și bani? nu se putu abține Dallas. Ofițerul executant dădu din umeri. Ofițerul său secund era un vânător notoriu de comori. ― De ce nu? ― Am înțeles perfect. Bine! (În calitate de căpitan al acestei expediții, Dallas făcea obligatoriu parte din grupa de cercetare. Era o regulă tacită. Era nevoie de un al treilea candidat.) Și Lambert! Aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
glumea cu gura ei lată, crispată de durere. Era singură în fundul patului, când venise Elena Drăgănescu s-o vadă. Declarase că ar fi mulțumită de puțină odihnă de n-ar fi junghiurile. Altfel, zicea că e bine îngrijită. Venea zilnic secundul de la Filantropia, simpaticul Romulus. Venea și maseuza tot de-acolo. Apoi baba cu leacurile ei, de care buna Lina se slujea fără scrupule . Mai era și fata aceea ... și Rim zicea că nu e nimic grav. Parcă ce putea fi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Vladimir, Cacica Sașa cu numele Nicolau Victor, Ebner Silvia, Lober, Popic (șeful securității Suceava), Lefermann, etc., etc. În Direcția Generală a securității poporului = partidului comunist era Botnarenco Pantelei zis Pantiușa, evreu ucrainean cu grad de general locotenent care avea ca secunzi pe bulgarul Ivanciu Gheorghe - criminal de profesie și pe Bucicov Valeriu - evreu basarabean; mai prezentăm și alți evrei și străini în funcții mari din articulațiile serviciilor secrete, securității: soția lui Cacica Sașa, Rita, Schlesinger Paul, Blauker Stein Magdalena cu soțul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
înalt nivel științific. Un guvern autonumit ar fi putut merge. Aceasta implica programatism, ceea ce, în majoritatea situațiilor, ducea uneori la succese senzaționale. Autonumitul oarecine, ajuns într-un impas cu metoda - planul - scopul - cercetarea; care nu putea opune rezistență când un secund reclama comanda, afirmând că - ce-avea el - avea să dea rezultate. Era ceva bun în asta. Cel puțin o oarecare siguranță, că nu avea să se poticnească ceva, pentru că un singur individ nu putea să-și prostească multă vreme camarazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă a sa, în raport cu Discipolul nu suferise modificări fundamentale. Pericolul era mare și iminent. Dar, cel puțin, poseda un teren de retragere exterior. Cu băgare de seamă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
punct, creierul secund făcea automat o "fotografie" a întregii structuri atomice a materiei considerate, la o adâncime de mai multe molecule. Procesul de similarizare subsecvent rezulta din fluxul de energie nervoasă de-a lungul circuitelor de legătură al creierului său secund, circuite dezvoltate doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai putea face apel la o sursă exterioară de energie. În acest caz, Gosseyn spera că ea opera în spațiu și nu conform legilor similarității. Dacă ea se transporta prin spațiu, dispozitivul montat de el o detecta, iar creierul său secund putea atunci s-o similarizeze, pe unda purtătoare a tuburilor. A fost o combinație a tuturor acestor ipoteze. Un dis-torsor și o sursă de energie electrică din refugiu. Gosseyn sesiză o bruscă regresie a curentului dinamului de 40.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
combinație a tuturor acestor ipoteze. Un dis-torsor și o sursă de energie electrică din refugiu. Gosseyn sesiză o bruscă regresie a curentului dinamului de 40.000 de kilowați. Era ceea ce și aștepta, și pentru care era pregătit. În creierul său secund se găseau "comutatoare" care, bine reglate, funcționau mai repede decât oricare comutator electric. Singura, problemă, cu metoda lui specială de acțiune asupra materiei și energiei, era nevoia relativă a unui anumit timp pentru "stabilirea schemei inițiale". Impulsia însăși era automată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
către problema posedării unui spirit de către un altul. Sublinie că acest fenomen putea fi realizat cu un creier secund, procesul de similarizare, fiind, indubitabil un contact în cel mai înalt grad între un creier complet dezvoltat și relicva acestui creier secund care există în orice ființă omenească. Astfel, cea mai mare dintre cele două cantități se deplasa întotdeauna spre cea mai mică. Crang era atent. - Eu mă întreb, zise el, ce ar face creierul secund ajuns în posesia relicvei. Va domina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
imaginea se încețoșează. Spre deosebire de aparatul fotografic, ochiul nu vede distinct decât în clipa de după clipitul relaxant. Gosseyn se gândea că, dacă s-ar putea, stând închis în corpul lui Ashargin, să descopere o metodă automată de relaxare pentru creierul său secund, ar obține fotografii mai rapide și mai precise în scopul similarizării. Cum să "destinzi" un creier secund? prima tentativă, evidentă: relaxarea țesuturilor împrejmuitoare. Astfel, încercă să "relaxeze'' vasele sangvine ale cortexului, talamusului, și subcortexul, unde trebuie să se găsească creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mai curând posibil dintr-o sursă mai autorizată anvergura exactă a catastrofei. Se întoarse și se uită la ușă, iritat de faptul că era prizonier. Oamenii aceștia nu-și dădeau seama de ceea ce era el în stare cu creierul său secund. Astfel că niște uși închise constituiau niște precauții copilărești, sâcâitoare acum când erau atâtea lucruri de făcut. Vru s-o întrebe pe Leej, dar ea spuse repede: - Este deschis. Nu suntem prizonieri. Ea prevăzuse întrebarea lui. Îi făcu bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sala de control începură să se aprindă și să avertizeze sonor. Erau prea multe imagini pe videoplăci ca Gosseyn să poată să le privească pe toate. Fiindcă, în același timp, ceva încerca să pună stăpânire pe conștiința lui. Creierul său secund reperă prezența unei rețele masive de energie complexă și observă că această rețea încerca să scurtcircuiteze impulsiunile emanate de centrii motori ai creierului său sau cele care ajungeau acolo. Încerca? Reușea. Avu o viziune rapidă a naturii și limitelor acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cea mai normală de reducere a fluxului cerebral. Și după aceea începu să nu mai știe ce să facă. Cum se poate opri viața inimii sale și a plămânilor - sau fluxul interneuronic emis subit și fără avertizare de creierul său secund? Se așeză pe pat, o privi pe Leej. Vru să-i mărturisească eșecul, când văzu un lucru straniu. Ea părea că se ridică, se duce până la ușă. O vedea așezată la o masă la care se găseau deja Gosseyn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încercă să deschidă ușa, care cedă și-i descoperi un birou gol. Doar un birou, două scaune și un covor. Înainte de a se îndrepta spre ea, Gosseyn încercă sertarele biroului. Închise cu cheia. Nu puteau fi deschise cu ajutorul unui creier secund fără energie exterioară. Îndărătul biroului, o altă ușă. Ușa biroului dădea într-un culoar de trei metri lungime, la capătul căruia se găsea o altă ușă. Gosseyn, fără să mai stea pe gânduri, o deschise și se opri. Încăperea largă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
încât părea o prelungire a zidului. Partea exterioară a acestui pilon transparent strălucea puternic. Scări mici porneau de la podea până la sicriul Zeului Adormit. Ansamblul nu avea același efect ca atunci când era privit cu ochii lui Ashargin. Acum, grație creierului său secund, percepea pulsația curenților care acționau mașinile invizibile. Acum conștientiza un ușor flux vital, un curent nervos uman, regulat, lejer, care nu prezenta decât infime variații de intensitate. Gosseyn urcă pe scară, renunțând la ceremonie, și se uită la Zeul Adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o dată, visul se schimbă. Mai destins, mai personal. Însă gândurile care apăreau nu se adresau neapărat nici lui Ashargin, nici lui Gosseyn. "Eu am fost cel care a similarizat spiritul lui Gosseyn în corpul lui Ashargin. Gosseyn posedă singurul creier secund din galaxie în afară de cel al Zeului Adormit - care nu contează. Zeul ar putea, fără îndoială, să fie trezit acum, dar anumite mecanisme necesare dezvoltării sale au rămas nefolosite multă vreme, încât el nu ar mai putea să rămână în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
drumul de la șapte metri înălțime pe podeaua cimentată a celulei. Ateriză în patru labe, decontractat fizic, dar cu spiritul încordat ca o bară de metal. Exista o zonă exterioară cu care putea să scape cu ajutorul facultăților speciale ale creierului său secund, dar mai trebuia să se decidă ce va face după aceea. Problema directă a sa, în raport cu Discipolul nu suferise modificări fundamentale. Pericolul era mare și iminent. Dar, cel puțin, poseda un teren de retragere exterior. Cu băgare de seamă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
punct, creierul secund făcea automat o "fotografie" a întregii structuri atomice a materiei considerate, la o adâncime de mai multe molecule. Procesul de similarizare subsecvent rezulta din fluxul de energie nervoasă de-a lungul circuitelor de legătură al creierului său secund, circuite dezvoltate doar printr-un antrenament prelungit. Impulsia activă, emitea o încărcătură din această energie, mai întâi de-a lungul nervilor corpului, apoi dincolo de învelișul său. Într-o clipă, atunci, fiecare atom pus în joc era constrâns să se plieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai putea face apel la o sursă exterioară de energie. În acest caz, Gosseyn spera că ea opera în spațiu și nu conform legilor similarității. Dacă ea se transporta prin spațiu, dispozitivul montat de el o detecta, iar creierul său secund putea atunci s-o similarizeze, pe unda purtătoare a tuburilor. A fost o combinație a tuturor acestor ipoteze. Un dis-torsor și o sursă de energie electrică din refugiu. Gosseyn sesiză o bruscă regresie a curentului dinamului de 40.000 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]