421 matches
-
mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar, plin de burgheze adulterine și muncitoare seduse. Este, bineînțeles, imposibil a rămâne astăzi la definițiile mitului că povestire în care divinitățile joacă rolul principal. Și totuși, un element merită a fi reținut: mitul prezintă o acțiune ce ține de o putere superioară omului. Chiar și în cazul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mousse". Metaforă ne pare deosebit de reușită, femeia pariziana având toate efectele acestei băuturi de ocazii mari: efect de surpriză strălucitoare care nu durează, dar îmbată și promite. Această constatare lucida nu îl împiedică pe protagonist să se lase din nou sedus, după divorț, proiectând perspectiva picanta a unui adulter cu fosta soție. Acest detaliu, pur parizian, vorbeste despre dorința permanentă de transgresare a canonului. Este sugestiv faptul că personajele masculine din domeniul artisticului sunt cele care percep noutatea acestui tip. Romancierul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie. Familia conturează diagramă forțelor dintre femeie și bărbat, adaptarea sau refuzul anumitor roluri: soții fidele sau nestatornice, mame bune sau rele, amante sau soții, fete seduse sau seducătoare, celibatare sau văduve etc. În tradiția occidentală se constată o fractură a cuplului și o confruntare între cele două poluri, masculin și feminin. Pe parcurs, structura duală se transformă într-o structură triangulara (amant, copii), ale cărei tensiuni
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în preschimbările survenite, dar detaliile o pot trădă 353. Ea face parte din batalionul de femei ușoare, experte în arta de a iubi, dragostea pentru actrița bântuie imaginarul timpului. Nana are o anumită fascinație chiar și asupra mamelor bărbaților nobili seduși: "Chaque matin, pendant le déjeuner, la bonne madame Hugon revenait malgré elle sur cette femme (...) éprouvant cette sorte d'obsession qu'exercent leș filles sur leș bourgeoises leș plus dignes" [Zola, Nana, p.191]. Un punct culminant în ascensiunea socială
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în pielea cărora ne strecurăm și plîngem sau alături de care ne bucurăm? Căci distincția aceea atît de subtil formulată de Julio Cortazar în al său Șotron, între cititorul femelă cel care, indiferent de sexul biologic, empatizează cu personajul, se lasă sedus, purtat, hipnotizat de narațiune și cititorul mascul, cel care își ia o distanță rece, lucidă, ironică față de text, este mereu valabilă. Și oricît ne-am feri să o recunoaștem, pînă la urmă mai toți facem parte din prima categorie. Fascinația
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
verbului creator și efectele de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de o neașteptată îndrăzneală și curiozitate fără umbră, care se opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și legitimitatea, în caz contrar, ele conduc spre amalgamul afectiv ce poate fi folosit în cazurile de manipulare. De altfel, Alex Muchielli introduce seducția în categoria manipulării relațiilor datorită capacității sale de a crea relații pozitive sau identități favorabile celui sedus. După acest autor, seducătorul, ca și vânzătorul, manipulează relația cu interlocutorul prin intermediul unei adevărate arte de adaptare la caracteristicile acestuia din urmă, artă care trebuie să rămână de ordinul implicitului și al inobservabilului. Bazându-se pe aparențe și pe strategia
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
structură a vrea/a face. Parret respinge ipoteza asemănărilor dintre seducție și manipulare pe baza următoarelor motive: a) seducția nu este intențională, ea nu vizează competența de acțiune a seducătorului, principiul intențional fiind străin atât subiectului seducător, cât și celui sedus. Seducția nu se conformează unei structuri a vrea/a face, ea nu urmărește performanțe sau convertiri, ci, așa cum interpretează Baudrillard Jurnalul seducătorului, seducția vizează maximizarea propriilor calități seducătoare ale subiectului; b) seducția nu implică un contract, ca în cazul manipulării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
că ambiguitatea secretului și rolul său esențial jucat în această logică se reduc la "dramaturgia Ființei și a Neantului" în care se găsește "toposul esteticului"552. În zona esteticului, susține Parret, logica seducerii se impune atât seducătorului, cât și celui sedus, astfel încât ideea "strategiei" devine superfluă − logica seducției se prezintă atât ca derealizare, cât și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ca desubiectivizare, instituind terenul aparențelor și al simulacrului. Astfel, una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să dorească, numai obiectul poate seduce"553. Seducătorul, devenit el însuși obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a utilizării ei conștiente în contemporaneitate. În acest stadiu, majoritatea abordărilor teoretice prezentate schematic la începutul acestui subcapitol par a se aplica seducției (seducția ca persuadare aparținând logicii afectelor, crearea amalgamului afectiv, influențarea prin producerea iluziei unei alte identități subiectului sedus, utilizarea seducției ca simulacru sau înlocuitoare a unei argumentări etc.). Inserarea strategiilor seducătoare în discurs în vederea obținerii unor scopuri pragmatice, caracteristică acestor două stadii, poate susține ideea unei performativități a seducției, sub forma efectelor observabile în rândul unui public. De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a modalității de alcătuire și lecturare a unui text, în particular, propunând grile noi de înțelegere a acestora. Mai mult decât atât, cele două propuneri teoretice se confruntă cu un pericol comun: complicitatea cu termenii, ideile sau tradiția deconstruită (respectiv, sedusă). Conștientizând faptul că orice deconstrucție a conceptelor filosofice se realizează în același limbaj "prim" al filosofiei, Derrida nu-și propune inventarea unui limbaj filosofic "paralel" celui deja existent, ci doar demascarea modului său de funcționare. În acest scop, Derrida va
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și din eroare-n eroare se confirmă codul ermetic al textualizării nesfârșite, când spui vrute și nevrute și-n gura iadului se-nghesuie turma consoanelor cornute. Din când în când vocale voalate își dau duhul pe țărmul Mării Moarte și nici Păstorul, sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață iar sufletul tânjește după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
ultime vorbe guturale molfăite între gingiile știrbe apoi trenul se urnește taie acum câmpii aiuritor de albe pe bancheta din fața ta somnolează o fată super (citește: su-per - bă) pietrificată în sine Tu tocmai trăiești o bucurie ingrată: îți lași ochii seduși - departe - de trei căprioare încremenite grațios-ireal acolo pe cerul după-amiezii de iarnă hașurat de arbori subțiri-subțiri misterioși ai zilei de ieri Albul absurd M-am uitat atent la cartea puțin pătată de pe noptieră Începea să semene ispititor - violent cu o
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
la capătul cel mai întunecos. [...] Pe urmă, în altă încăpere și în alta și încă în alta, jos pe scări, în sala cu armuri". În fine, "arătarea, neatinsă, mă aștepta în ușă. Încă o dată, m-am năpustit după ea, afară". Sedusă, pe moment, de lumina rece a lunii, privirea protagonistului coboară "să regăsească fantasma cu ochi de fosfor, ca să nu-mi scape cumva. Mă aștepta la colțul zidului; a ocolit spre cealaltă față, în parcul cu mlaștini". Contactul epidermei cu naturalul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
același timp. Iată de ce l-au interesat pe Rodin, care a făcut după ele schițe interesante, pline de caracter și de o simplicitate rară, pentru că el mai mult ca oricare altul, poate reda mișcarea în câteva trăsături de creion [...]"517. Sedusă de linia schițelor lui Rodin, reflectând dinamica ancestrală a coregrafiei dansatoarelor cambodgiene, pictorița continua: "Rodin singur putea descifra enigma dinamismului și staticului (s.n.) acestei lumi îndepărtate"518. Cei doi termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nu poate înțelege erorile survenite în universul concret fiindcă recurge cu obstinație la simțurile empirice în încercarea de a înțelege fenomenologia subtilului. Per ansamblu, America înregistrează apoteoza lui Orc186. Impulsul energetic al acestuia este de natură sexuală, eul creator fiind sedus, în acest sens, de o formă de violență tipic masculină (Aers, 1996, p. 172). Forță revoluționară omnipotenta a lui Orc187 devastează Europa, pulverizând frontierele și răsturnând obstacolele conservatoare. Împlinirea profeției este marcată de victoria revoluției americane, ca expresie agresivă a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
a oamenilor? Da, acum este ușor să punem astfel de Întrebări, dar atunci opinia satului conta, era lege nescrisă. Poate s-a dăruit din dragoste celui care avea să devină tatăl natural al copilului. Și atunci, nu bărbatul care a seduso, nu el este licheaua? Dar licheaua care a sedus-o Își scutură pălăria de noroi, o așează iar pe cap, ba Încă pe o ureche, și merge falnic mai departe, iar satul nu-l condamnă. De ce oare? Desigur, acum spunem
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
pe Bianca, iubita de altădată. Fără să stea mult pe gânduri, artistul (pe nume Tullio) dă frâu liber confesiunii, în speranța dezlegării "enigmei" sau măcar a vindecării de remușcări, adică de amintirea privirii încărcate de reproș (crede el) a iubitei seduse și abandonate, ce-l urmărește "ca o umbră, cu ochi mari, nemișcați". Episodul rememorat acum cu glas tare constituie de fapt un moment semnificativ din educația sentimentală a bărbatului tânăr și lipsit de experiență, incapabil să înțeleagă până la capăt "misterul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
poartă acasă și, uneori, la teatru o vestă garnisită cu aur (în stil zuav), haină orientală ce merge bine cu tipul lor de frumusețe. Când ai parte de ospitalitate lucru rar într-una dintre aceste locuințe somptuoase, te lași ușor sedus; și dacă stomacul e destul de îngăduitor pentru a suporta fără să se revolte felurile zdrobitoare și acre ale bucătăriei locale, pare că nu te afli prea departe de Paris. Dar când ieși și îți arunci privirile asupra mulțimii de maghernițe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
ca pe o floare în fereastra ta. Nu aveai daltă, foloseai doar ochii, gura, mi-o potriveai cu buzele-ți fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi: toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte a început să plouă: toată creația s-a transformat în sloi. Ochii tăi nu au mai avut puterea, să țină conturul chipului meu, intact. Neputincios te-ai retras în cochilia ta
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
face numărul. Și totuși, el mărturisește sensibil trecerea În adevăratul ei Înțeles, faptul că toate se petrec și se trec și sînt antrenate În vîrtejul neîndurător al timpului. Ferice de cel care, sustrăgîndu-se uriașului trafic de mărfuri, se poate lăsa sedus de amețeala frunzelor. Lumini și umbre lumini și umbre - un evantai se strînge ...se deschide Lumini și umbre este o sintagmă care surprinde vremea Însorită de vară Într-un areal În care vegetația a atins apogeul și coroanele pomilor sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
răul, prin demascare, discreditare, desființare etc., folosindu-se de forța intrinsecă a cuvintelor, de grotescul asocierilor, de discrepanța dintre reprezenarea reală și cea caricaturală. În acest caz, publicul este mai degrabă persuadat, adică atras în jocul dezambiguizării mesajului metaforizat și sedus prin mijloace emoționale. Inițial, funcția socială a pamfletului a prevalat asupra celei estetice, apoi raportul de forțe s-a inversat, grație întâlnirii dintre literatură și presă, înclinând balanța în favoarea celei din urmă. Pamfletul rămâne, astăzi, din perspectivă jurnalistică, un act
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin distanțarea radicală de relațiile sociale și transformarea acestuia într-o "formă de experiență universal împărtășită"254. În mod evident, o astfel de teză este departe de cele susținute în Ideologie und Utopie, fiind susceptibil ca Mannheim să fi fost "sedus" de posibilitatea radicalizării principiilor societății democratice occidentale. Singura apropiere constă în prezervarea rolului utopiei ca element esențial al gândirii umane, care să împiedice ca omul "să devină nimic altceva decât un lucru". În subsidiar, prin atingerea idealului extatic, Mannheim pare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]