18,720 matches
-
de la cer la pământ! Sau ca de la foc la pământ! În cei douăzeci de ani câți numără, alexandru nu m-a dezamăgit vreodată, e incapabil de figuri urâte, nu mi-a tras niciodată pământul de sub picioare și aerul din plămâni. Seamănă cu dana. A luat de la ea, parcă le-ar fi sorbit, echilibrul și cumințenia, curăția. Iar de la mine, ce? Dependența de povești a luat-o, e mort și el după povești, dar le culege nu din cărți, ci din imaginile
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
dificil să se țină de bară și totodată să-și desfacă harnașamentul ăsta stupid căci n-a înțeles niciodată la ce servea iar sânii ei bine proporționați nu aveau nevoie să fie sprijiniți erau ca niște pere ceva mai mari semănau cu țâțele lui Venus din Urbino da femeia din tabloul lui Tizian l-a văzut într-un muzeu și într-adevăr asemănarea era extraodinară d-aia probabil a și angajat-o Dupont la Vertige d'amour nu i-a spus
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
de băiat. Mă uitam în oglindă și așteptam să-mi apară pe chip trăsăturile tale. Pe stradă oamenii aveau toți chipul lui ceaușescu. Cântau cântece patriotice. Până și bețivii din rahova intonau cântece patriotice. Pe atunci bucureștiul se numea ceaușima. Semăna cu o groapă comună, iar în visele tale începea să apară un bărbat obosit și aproape bătrân cu o carte subțire sub braț și puțină cenușă pe reverul sacoului. îi scoteai cu degetele tale bondoace de copil răsfățat pământul din
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
atunci înspre tine ca un steag negru. Eram un bărbat aproape bătrân care după ce așteptase căderea lui ceaușescu nu-și mai aștepta acum decât moartea. Un bărbat obosit care de la o săptămână la alta și de la o lună la alta semăna tot mai tare cu ceaușescu.
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
o aureolă în care misterul se împletea cu frica și cu jocul, ca într-o poveste. Mai întâi, ușa: masivă, din lemn de stejar, cu patru carouri de sticlă groasă între brațele unei cruci din același lemn. Iar cheia... Nu semăna cu nici o altă cheie din sutele văzute într-o viață de om. Era ca o minusculă furcă cu două brațe. Dincolo de ușă: grilajul ce se deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Poate că exagera, dar mi-a adus aminte de tezaur. ...Din marea rotondă a băncii se cobora pe o scară până în fața unei porți negre, masive, de oțel, cu două broaște sub un volant de culoarea aramei. Intrarea în tezaur semăna cu o mică ceremonie. Descuierea porții se făcea de către arhivar sau un funcționar, dar numai în prezența directorului sau a procuristului care păstrau cheile. Mă uimea întotdeauna faptul că ditamai poarta, groasă cât palma Tatălui meu, nu scârțâia deschizându-se
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
distanță. Primejdioasă amăgire! Ar fi fost deajuns o bombă care să blocheze scara ca să ne trezim prinși ca niște șoareci în cursă. Dar nu la asta mă gândeam. Nu mă interesau nici micile sertare de metal, "safeurile" încastrate în zidărie, semănând cu - ceea ce aveam să descopăr mai târziu - casetele funerare dintr-un columbarium. Cât dura alarma, eu priveam, admiram bicicleta. Sub tavan, prinsă pe două piroane bătute în perete, era bicicleta domnului director Zamfirescu. O cursieră cum nu exista în tot
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Doina Ruști La sfârșitul anilor 50, sub privirile îngrijorate ale unui zeu, s-au născut o sumă de băieți care semănau cu mamele lor: revoltați, dar dispuși să sufere în tăcere. Unii dintre ei au răbufnit la un moment dat, dro-gându-se, înjurând autoritățile sau părăsin-du-și familiile. Băieții lor au semănat cu amândoi părinții deopotrivă. Adică revoltați, dar și triști, ca niște
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
ale unui zeu, s-au născut o sumă de băieți care semănau cu mamele lor: revoltați, dar dispuși să sufere în tăcere. Unii dintre ei au răbufnit la un moment dat, dro-gându-se, înjurând autoritățile sau părăsin-du-și familiile. Băieții lor au semănat cu amândoi părinții deopotrivă. Adică revoltați, dar și triști, ca niște copii abandonați ce erau, și mai presus de toate, de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
de un egoism crunt. Pe la ieșirea din anii 80, și poate chiar mai-nainte, au lăsat și ei în urmă copii, mai degrabă împinși de ambiția multiplicării decât de-o datorie față de specie, țară și familie. Iar băieții optzeciștilor au semănat integral cu mamele - foarte emancipați și cu un dispreț definitiv față de sexul lor. Unul dintre acești băieți are chiar în clipa asta examen la istorie. Subiectul e amplu: Emanciparea femeilor în secolul 19. El scrie de zor, revoltat de toate
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
energie uriașă, care a reanimat miraculos defunctul model fotbalistic englez ș...ț Anglia proiectelor de masă, cu oțelării monumentale, orașe atârnate de mine și docuri fără pauză de comenzi, e tot mai mult națiunea unei clase muncitoare care încetează să semene cu proletariatul clasic și prinde gustul a ceea ce numim astăzi pretențios entertainment. Cu alte cuvinte, poporul se duce la fotbal ca și până atunci, dar, mai nou, merge și la concerte pop, iar pe stadion arată ceva neașteptat: că nu
Vă place fotbalul? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13131_a_14456]
-
însăși poetica ei (justificări s-ar găsi). Date exacte alternează cu ani trunchiați, unele nume de personaje sau de localități apar consemnate doar cu inițiale. Fără nici un sens. De fapt, romanului îi poate fi adusă o singură și mare obiecție: seamănă prea mult cu romanele de dinainte de’89. Sentimentul de déjà-vu e puternic din mai multe puncte de vedere. Primul ar fi pretenția - ce-i drept, nu asumată integral - de a face puțină istorie, de a completa, nu neapărat de a
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
trepte a trebuit să fie abandonată imediat după 1990, fiindcă nu funcționa defel, pare să se fi uitat. Lîncezește reforma? Acum avem deja, de cîteva săptămîni, planuri noi de învățămînt pentru clasele a IX-a și a X-a, care seamănă și ele, printr-o bizară coincidență, cu cele de prin anii ’80: tot cu „real” și „uman” - primul, potrivit tradiției, pentru „elevii buni”, celălalt pentru cei inapți de matematică plus inevitabilii rătăciți cărora le-a plăcut prea mult să citească
Stagnează reforma? by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/13154_a_14479]
-
Iulia Popovici Cuvîntul albanez care numește planta pe meleaguri valahe cunoscută drept anghinare seamănă în mod tulburător, am aflat din prima seară la Tirana, cu varianta lui românească, prilej cu care ne-am amintit toți (adică eu, cei trei albanezi și Marta, unguroaica originară din Transilvania) de rădăcinile ilire comune. Irina, moldoveanca, susținea apăsat
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
să nu mai pun la socoteală fluturele descoperit ca prin minune la ultima masă, în mijlocul unei conversații anglo-franco-esperantistă despre utilizările în română și bulgară ale balcanicului paparudă. Dacă, într-adevăr, albaneza - numită la ea acasă shqiperise - iliră sau nu, nu seamănă, ca sonoritate, cu nici o limbă pe care s-o fi auzit vreodată (și probabil n-aș recunoaște-o altundeva decît în Albania), țara ca atare îți dă, ca pașnic cetățean est-european postcomunist, un îngrijorător sentiment de familiaritate: aeroportul de la Rinas
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
locului zgârieturii, se simțea ostenit și doritor de o lungă liniște...” G. Călinescu citează o frază din textul următor: „De 7 nopți, de când stau lângă nenorocitul, numai astăzi a putut fi scos din cămașă de forță, având niște furii ce seamănă mai mult a turbat decât a alienat. Îndată ce-l dezleagă, rupe tot cu-o putere de fiara și strigă de produce un ecou Îngrozitor În spital, unde se află 80 de alienați, afară de femei, dar nici unul În starea grozavă a
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
începe să chelească, se văd câteva riduri. Mama bunicii poartă părul strâns într-un fel de coc, schițează un zâmbet forțat undeva între ceea ce ar trebui să fie bărbia și ceea ce ar trebui să fie nasul. Se văd pupilele, care seamănă cu cercurile de plastic cu care ne privesc păpușile. Nici unul dintre ei nu se uită la aparat. Poate doar bunica, diafană în fotografie, având ceva fantomatic sau părând mai degrabă o siluetă dintr-un vis. Îi lipsește siguranța amabilă pe
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
toate declarațiile au fost fanfaron... Poftim? Am priceput!... După ce află totul, dă comanda moțească: “Noa, amu! Privește la jurnalele tv: începe fulguiala din cer și buimăceala de pe pământ: s-a spart un rulment, e în comă pompa de injecție, motorina seamănă cu telemeaua de Sibiu, lama unui buldozer s-a înțepenit în poziție de rugă pentru mama-lopată și tatăl-hârleț, un șofer, aplecându-se după o piuliță a rămas în poziția “legat șireturi cu acompaniament de gemete din cauza sciaticii”, lipsesc trei anvelope
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
aceste sonete? Bineînțeles, poartă aerul timpului în care au fost concepute și sunt rupte din creația de atunci a poetului. Sonetul „ești modestia întruchipată...” pare un preludiu la Aerul cu diamante al lui Florin Iaru, iar sonetul „știi cu ce seamănă noaptea asta?” te trimite cu gândul la Fata cu șosete de diamant, un poem care își trăiește acum a doua tinerețe. Dar să facem referiri exclusiv la textele inedite! Reapare Annabel Lee, pantalonii și cămășile sunt vorbitoare, două bacterii discută
Oldies but goldies! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13232_a_14557]
-
de sistem, ar fi primit replica usturătoarte că dl. Popa nu face decât să urmeze indicațiile partidului! Pe această coardă — sfidătoare și dubioasă în același timp — a evoluat mereu Marian Popa. Scria la „Săpămâna”, dar articolele sale, e adevărat, nu semănau cu insanitățile morale ieșite de sub pana „patronului” Barbu, a prim-ucenicului Vadim, a lui Mutașcu, Lotreanu și-a altor produse ale organului civil al Securității. Marian Popa părea a fi mai degrabă un spectactor fascinat al Gropii lui Ouatu, decât
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
evident îndrăgostit de profesia lui, pe care o practică decis și competent. Nu se lasă cuprins de accese de narcisism, ca Florin Călinescu, nu face jocuri politice subtile, ca Stelian Tănase, nu este ireverențios pentru hazul galeriei, ca Marius Tucă. Seamănă mai curând, prin capacitatea de a fi întotdeauna informat, prin stilul operativ și elegant și prin bunăcredință, cu Cristian Țopescu (una dintre puținele vedete TV pe care le-am avut de-a lungul timpului). În afară de acest profesionalism, el se remarcă
O bilă albă pentru Robert Turcescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13266_a_14591]
-
de un lepros de dușmanul de clasă... Moment pe care nu am putut să-l uit niciodată... Acum, Ana nu mai era Ipăteasca de la patrușopt, cu pistolul în mînă... Acum, în intransigența ei brutală, bolșevică, era chiar Ana Pauker: cum seamănă între ele, cîteodată, contrariile, care, în aparență se exclud - nu și în jocul obscur al istoriei. Pentru disprețul, pentru aversiunea, pentru scîrba ei ideologică arătată mie, poeta aceasta răsfățată, avînd aerul unei cățelușe mops, cu fălcile arătîndu-și colții, trebuie să
Caietele lui Țoiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13233_a_14558]
-
în momente de singurătate... Ar fi nedrept și anticreștin să vorbesc despre o coincidență oricât de mică, apropo de raza revelației divine care mi-a născut în suflet o imagine pe care, orice superlativ, ar descalifica-o făcând-o să semene cu Maica Domnului din decorul emisiunii „Deschide ușa, creștine”, din ziua de Crăciun.
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
această sfidare a genurilor stă frumusețea cărții, dar și vulnerabilitatea ei. Rămîn la părerea mea (în ciuda seducătoarei argumentații a autorului, de la pg. 158) că toată acea masă de citate din cronici joacă rol de balast; din cauza lor, cartea pare “supraponderală”, seamănă cu un avion supersonic care nu poate lua înălțime din cauza gabaritului depășit. Pintilie se declară copleșit de hîrtii și intră într-un război cu hîrtiile, război pe care, cu bună știință, îl pierde. Fotografiile (din spectacole și din filme) sînt
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
accepți că se vor așeza pe tine, se vor găinată colorat și îți vor ciuguli din pâine zeci de porumbei, vrăbii și chiar pescăruși; vei fi însă fotografiat de un japonez surâzător; * am văzut gări (Montparnase sau St. Lazaire) care seamănă cu niste muzee de artă, un muzeu de pictură impresionista care inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de metrou (Louvre-Rivoli) unde sunt expuse, în vitrine, sculpturi egiptene și măști mortuare ale faraonilor; * n-am văzut o singură reclamă
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]